Ultima actualizare: 

29 Iunie 2016


Fundatia George Manu

© Fundatia "George Manu",
2001- 2016

Sentinela

RSS

Afiseaza toate articolele

29 Iunie 2016
Troita in memoria Pr. Dionisie Ignat - Vorniceni/Botosani

Dragi prieteni,

Va invitam la sfintirea Troitei ridicata intru cinstirea ieromonahului Dionisie Ignat (1909-2004), staret al chiliei romanesti Sfantul Gheorghe Colciu/Athos. Alaturi de parintele Dionisie va fi pomenit si fratele sfintiei sale, ieromonahul Ghimnazie Ignat (1899-1965).

Troita a fost ridicata de Fundatia Profesor George Manu si Chilia Sfantul Gheorghe Colciu, in comuna natala a parintelui Dionisie, Vorniceni (jud. Botosani). Amplasata in curtea bisericii din comuna, Troita va fi sfintita duminica, 3 iulie 2016, dupa Sfanta Liturghie (aprox. ora 12), in prezenta monahilor de la Colciu.

Va asteptam!

Cezarina Condurache

divider

21 Iunie 2016
Parastas la Tiganesti

Dragi prieteni, Sambata, 25 iunie 2016, ora 16, vom organiza in cimitirul din Tiganesti un parastas intru vesnica pomenire a eroilor nationali Corneliu Georgescu si Radu Mironovici. Slujba religioasa va fi urmata de o agapa.

Cezarina Condurache

divider

17 Iunie 2016
Seară comemorativă închinată temniţei Jilava şi supravieţuitorilor ei.

Dragi prieteni,

Vă invităm împreună cu partenerii noştri, Editura Evdokimos şi Librăria Sophia, la o seară comemorativă închinată temniţei Jilava şi supravieţuitorilor ei. Evenimentul va avea loc vineri, 24 iunie 2016, ora 18, la Librăria Sophia din Bucureşti (Str. Bibescu Vodă, nr 19).

Invitaţii nostri sunt trei foşti deţinuţi politici, supravieţuitori ai infernului concentraţionar de la Jilava:

Părintele Nicolae Bordaşiu
Demostene Andronescu
Jacques Iamandi

Moderatorul evenimentului va fi Ciprian Voicilă.

În cadrul serii comemorative va fi lansată cartea „Însemnări de la Jilava”.

Va aşteptăm!

Cezarina Condurache

divider

10 Iunie 2016
Impreuna la concert Cedry2k - Sfintii Inchisorilor!

Dragi prieteni,

Duminica 12 iunie, vom fi prezenti la Trollo Pub (Soseaua Viilor, nr 11), la concertul sustinut de Cedry2k in memoria marturisitorilor din temnitele comuniste.

Incepand cu ora 20 veti gasi la standul nostru:

– carti anticomuniste si despre sfintii inchisorilor
– tricouri incorecte politic (de la prietenii LegendeVii)
– posibilitatea obtinerii unui autograf

Atasat aveti detaliile despre intalnirea pe care v-o propunem si despre concertul Cedry2k - Sfintii Inchisorilor.

Pe Cedry2k il puteti asculta aici:
Sfintii Inchisorilor: https://www.youtube.com/watch?v=AKC2LnFjbjA

Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!: https://www.youtube.com/watch?v=z12naPmpYhc

Va asteptam!

Cezarina Condurache

divider

17 Mai 2016
Tripla lansare de carte la Oradea, 20 mai 2016 (video)

Fundatia „Profesor George Manu” si Editura Evdokimos vor participa la Targul de carte Gaudeamus Oradea. Targul va avea loc in perioada 18-22 mai 2016, in pavilionul expozitional din Parcul 1 Decembrie, iar pe noi ne veti putea gasi la standul numarul 27.

Vineri, 20 mai 2016, ora 17, vom avea o tripla lansare de carte in cadrul targului:

„Cealalta fata a exilului”, autor Erast Calinescu
„Sfintii Inchisorilor. 28 de biografii exemplare”, coord. Cezarina Condurache
„Chipuri ale demnitatii romanesti. Eroi ai neamului si sfinti ai inchisorilor”, autor Cezarina Condurache

Invitatii nostri sunt:
Cristina Puscas, doctor in istorie
Cornel Onaca, fost detinut politic
Ciprian Voicila, scriitor si sociolog

Va asteptam la Oradea cu zeci de carti incorecte politic:

# Rezistenta anticomunista
# Sfintii inchisorilor
# Memorialistica detentiei comuniste
# Eroi si martiri ai neamului romanesc

Ne gasiti si aici: https://www.facebook.com/events/262366870783717/

Hristos a inviat!

Cezarina Condurache

divider

16 Mai 2016
Conferinta "SFINTII INCHISORILOR - SFINTII DE LANGA NOI" la Lugoj, 19 mai 2016

Dragi prieteni,

Joi, 19 mai 2016, vom ajunge in Lugoj unde va vom sustine conferinta:

„SFINTII INCHISORILOR - SFINTII DE LANGA NOI”

Invitatii nostri sunt:
Ciprian Voicila, scriitor si sociolog
Dr. Cornel Boiangiu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Craiova

Va asteptam joi, 19 mai 2016, ora 19, la Universitatea Europeana Dragan, Sala A1.1 (etaj 1).
Evenimentul este organizat de Fundatia Profesor George Manu in colaborare cu Liga Tineretului Crestin Ortodox Lugoj.

Ne gasiti si aici: https://www.facebook.com/events/1100989123293125/?active_tab=highlights

Hristos a inviat!

Cezarina Condurache

divider

07 Mai 2016
Seara comemorativa "George Manu - Rectorul din Zarca Aiudului" la Constanta (video)

Seara comemorativa „George Manu - Rectorul din Zarca Aiudului” va avea loc miercuri, 11 mai 2016, ora 17, la Curtea Brancoveneasca (Str. Vasile Lupu, nr. 43-45)

Invitatii nostri:
Parintele Marius Visovan
Sociologul si scriitorul Ciprian Voicila
Fostii detinuti politici: Gheorghe Cusa, Puiu Nicolau, Mirel Stanescu

Evenimentul este organizat de Colegiul „Sfintii Martiri Brancoveni” si Fundatia „Profesor George Manu”.

In luna aprilie s-au implinit 55 de ani de la moartea Profesorului George Manu. Savant crestin de renume mondial, conducator al Miscarii Nationale de Rezistenta, detinut politic in Zarca Aiudului, George Manu a plecat la Domnul in aprilie 1961 refuzand asistenta medicala conditionata de colaborarea cu regimul comunist.
A murit transmitand colegilor detinuti si prin ei neamului romanesc: „Sa spuneti tuturor ca nu am facut niciun compromis”, „Fiti credinciosi idealurilor voastre si ramaneti demni”.

Ne gasiti si aici: https://www.facebook.com/events/1066511213406672/?active_tab=highlights

Va asteptam!

Cezarina Condurache

divider

26 Aprilie 2016
Seara inchinata Profesorului George Manu - 5 aprilie 2016 (video)

Dragi prieteni,

Fundatia Profesor George Manu si Libraria Sophia va invita la seara comemorativa:

„George Manu - Rectorul din Zarca Aiudului”, marti, 5 aprilie 2016, ora 18.

Invitatii nostri:
Parintele Profesor Vasile Gordon
Regizorul Nicolae Margineanu

Invitat special:
Dragonu aka 47 (Dragos Tudorache)

Evenimentul va fi moderat de scriitorul Ciprian Voicila. 

 

In luna aprilie se implinesc 55 de ani de la moartea Profesorului George Manu. Savant crestin de renume mondial, conducator al Miscarii Nationale de Rezistenta, detinut politic in Zarca Aiudului, George Manu a plecat la Domnul in aprilie 1961 refuzand asistenta medicala conditionata de colaborarea cu regimul comunist.

A murit transmitand colegilor detinuti si prin ei neamului romanesc: „Sa spuneti tuturor ca nu am facut niciun compromis”, „Fiti credinciosi idealurilor voastre si ramaneti demni”.

Va asteptam la Libraria Sophia!

https://www.facebook.com/events/511249949080605/

Cezarina Condurache

divider

15 Aprilie 2016
Fundatia Profesor George Manu - lansari de carte la Cluj Napoca

Dragi prieteni,

Fundatia Profesor George Manu si Editura Evdokimos vor participa la Targul de carte Gaudeamus Cluj Napoca. Targul va avea loc in perioada 20-24 aprilie 2016, in pavilionul expozitional din Piata Unirii, standul nostru este amplasat pe culoarul principal al pavilionului la numarul 38.

Joi, 21 aprilie 2016, ora 18:30, vom avea o tripla lansare de carte in cadrul targului. Vom prezenta urmatoarele carti:

„Cealalta fata a exilului”, autor Erast Calinescu
„Sfintii Inchisorilor. 28 de biografii exemplare”, coord. Cezarina Condurache
„Chipuri ale demnitatii romanesti. Eroi ai neamului si sfinti ai inchisorilor”, autor Cezarina Condurache

Invitatii nostri sunt:
Pr. Prof. Vasile Gordon
Pr. Marius Visovan
Erast Calinescu

Atasat aveti afisul lansarilor de carte.
Mai multe detalii despre eveniment gasiti aici: https://www.facebook.com/events/1586253958355727/

Va asteptam cu zeci de carti incorecte politic:
# Rezistenta anticomunista
# Sfintii inchisorilor
# Memorialistica detentiei comuniste
# Eroi si martiri ai neamului romanesc

Cezarina Condurache

divider

14 Aprilie 2016
Candidatul „societăţii civile“ sau al „sistemului“?

Revenirea lui Marian Munteanu pe scena politică fusese deja anunţată acum câteva luni, atât prin unele apariţii televizate, cât şi prin coagularea „Alianţei Noastre“, o grupare de asociaţii civice de orientare naţional-conservatoare. Despre acest fapt s-a scris deja totul în ultimele zile, încât nu mai e nevoie de alte explicaţii introductive. Ceea ce părea un demers al paşilor mici a căpătat brusc un caracter exploziv prin nominalizarea lui Marian Munteanu de către PNL drept candidat la primăria Capitalei. Această ştire a bulversat complet situaţia, producând, după caz, stupoare, agitaţie, dar şi euforie şi optimism.

Aparent o mutare-şoc, dublată de înscrierea sa (zice-se doar formală) în PNL, care cu siguranţă i-a derutat pe cei care şi-au pus competenţele şi energia în susţinerea unui proiect naţional care pretindea a fi o insurecţie civică antisistem. Brusc, catalizatorul acestei iniţiative, cu mirajul unei funcţii în faţă, trece cu nonşalanţă de partea „sistemului“? Se încearcă acum acreditarea ideii că totul ar fi în grafic, că Marian Munteanu ar fi de fapt un candidat din partea „societăţii civile“ susţinut între alţii şi de PNL. Iar înscrierea sa în acest partid e interpretată doar ca un gest pro-forma, care nu afectează celelalte proiecte de natură civică.

Orice coagulare sinceră de energii curate, menită să apere valorile româneşti, e în principiu binevenită. Vom vedea însă care va fi în cele din urmă soarta acestei noi iniţiative, cum se va dezvolta ea în viitor, dacă va rămâne într-o permanentă dependenţă faţă de Marian Munteanu, sau dacă la un moment dat va fi capabilă să se emancipeze faţă de un lider care nu are reţineri în a cocheta cu orice posibili susţinători.

În momentul de faţă nu e posibil un diagnostic tranşant (deşi nu putem decât să urăm succes oricărei iniţiative autentic româneşti), dar evenimentele ultimelor zile oferă o serie de elemente pentru a încerca schiţarea unui tablou al noii situaţii.

Pentru început ne vom întoarce în timp. Legea antiromânească 217 (propusă chiar de PNL) şi votată practic în unanimitate în vara anului 2015, a încins spiritele în societatea românească. Adoptarea ei a nemulţumit probabil şi o serie de politicieni, care la acel moment nu au avut curajul să iasă din front. În ultimele luni putem însă observa în cadrul PNL o serie de acţiuni şi iniţiative de coloratură „naţionalistă“. A fost vorba mai întâi de propunerea jurnalistei Oana Stănciulescu în Consiliul de administraţie al TVR, cu siguranţă tocmai pentru (iar nu în ciuda faptului) că s-a remarcat în ultimele luni prin atitudinea curajoasă, critică la adresa Legii 217, apărând în mod consecvent valorile româneşti. A urmat o propunere legislativă menită să instituie „Ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste“. În expunerea de motive sunt evocate, printre alte nume, figuri ca Radu Gyr şi Mircea Vulcănescu, consideraţi în virtutea celeilalte legi drept … „criminali de război“, deşi ei au intrat demult drept repere în conştiinţa poporului român.

Devine evident faptul că PNL (sau cel puţin o parte importantă a sa) încearcă să transmită un mesaj menit să se plieze preferinţelor unui electorat naţionalist, care în urma dispariţiei partidelor gen PUNR şi PRM nu se mai regăseşte în actualul spectru politic. În cele din urmă e vorba de intenţia pragmatică a unei „pescuiri“ de voturi dintr-un bazin electoral rămas fără paternitate politică. Acest vid al ofertelor pentru un segment important se cerea valorificat până nu o iau alţii înainte.

Nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat la primăria Capitalei se înscrie de asemenea în această strategie electorală. E adevărat că ea pare să fi fost o improvizaţie de ultim moment, în urma retragerii intempestive a lui Ludovic Orban şi a lipsei altor soluţii viabile. Dar această apropiere nu a avut nicidecum un caracter fortuit, gestaţia ei putând fi urmărită cel puţin cu vreo două luni în urmă, când Marian Munteanu, Alina Gorghiu (alături de Mihai Gâdea) au participat împreună în SUA la tradiţionalul „Mic dejun cu rugăciune“ al politicienilor americani. Nevoia acută nu a făcut decât să accelereze această oficializare a sprijinului de care se bucură Marian Munteanu în cadrul „sistemului“ actual, fiind vorba aici în special de PNL.

Care au fost consecinţele publice ale acestei mutări spectaculoase? Presa „băsistă“ gen HotNews şi Evenimentul Zilei efectiv spumegă împotriva lui Marian Munteanu, de parcă ar avea în faţă fantoma lui Vadim Tudor întors din mormânt. S-au repezit asupra sa precum taurul căruia i se arată o cârpă roşie, lăsând la o parte orice urmă de analiză lucidă. Abundenţa de epitete negative care a fost deversată fără reţineri asupra naţionalismului la modul general, sugerează mai degrabă un soi de concurs de pamflete literare, premiul cel mare fiind atribuit celui care scorneşte eticheta cea mai odioasă. Numai aşa se poate explica excesul de zel şi tonul disproporţionat al acestor condeieri, în întrecerea lor socialistă de a ieşi fiecare cât mai mult în evidenţă. Titluri delirante, apocaliptice, care anunţă parcă o „rebeliune legionară” în plină desfăşurare, că „biruinţa” acesteia pare a fi pe-aproape, în tot cazul inevitabilă, strivind societatea românească asemeni unui tăvălug implacabil, ziariştii vigilenţi scoţând un ultim ţipăt de disperare în faţa acestei sorţi inexorabile ... De fapt, ce să le faci unor scribi ca aceştia? Asta e fişa postului pentru care sunt plătiţi, de a ataca nediferenţiat orice manifestare contrară liniei dictate de proprietarii publicaţiilor respective. Cine caută analize cât de cât mai echilibrate, mai obiective, e invitat să încerce în altă parte. Căci, indiscutabil, exact acest gen de ton patetic, dar totodată extremist (sic!) a fost cel care în iunie 1990 a influenţat decisiv venirea minerilor la Bucureşti. Consecinţele tragice ale unei asemenea atitudini iresponsabile şi voit provocator-manipulatoare sunt din păcate binecunoscute, încât că e de mirare că tocmai propagandiştii “democraţiei” şi ai „toleranţei“ se dedau la asemenea incitări. E drept, minerii porniţi chiar acum în marş spre Bucureşti sunt mânaţi de fapt de cu totul alte ţeluri, dar nu se ştie niciodată către ce alte probleme colaterale s-ar putea simţi chemaţi, spre a le rezolva într-un mod “curat” şi expeditiv …

Aceste atacuri furibunde vor genera în mod inevitabil şi un efect contrar. Mulţi români patrioţi se vor solidariza instinctiv şi vor simpatiza cu cel atacat. Să facă oare şi asta parte din scenariu? Căci un lucru e cert. Marian Munteanu nu are proptele doar în cadrul lumii politice, ci şi în rândurile presei. Întâmplător sau nu, e susţinut practic necondiţionat de presa „antibăsistă“ gen Realitatea TV (care l-a şi lansat), Antena 3 sau Cotidianul. Prin urmare, nu poate fi vorba de un donquijotism naiv, adresat idealiştilor, ci de o strategie cât se poate de pragmatică şi bine pusă la punct, care beneficiază de un sprijin consistent atât pe plan politic, cât şi mediatic.

Nu avem date să ne pronunţăm dacă acest sprijin se prelungeşte şi în sfere ale serviciilor secrete. Se poate evoca însă un aspect. Într-o postare pe blogul său, scriitorul Răzvan Codrescu se declară rezervat, dar nu neapărat ostil, faţă de noul proiect civic al lui Marian Munteanu (la ora respectivă candidatura la primărie nu era încă anunţată). Nedumerirea d-lui Codrescu era aceea că doar două lucruri s-au putut crea în mod miraculos, „ex nihilo“: lumea de către Dumnezeu şi omul de afaceri de succes Marian Munteanu în anii 90. Într-un comentariu postat ca răspuns, cel vizat a susţinut că poate fi oricând controlat, că nu comis nicio ilegalitate, deşi nu despre asta era vorba în acea mirare sinceră. Esenţa ei era de fapt ceea ce constatăm acum, şi care poate oarecum sugera un posibil răspuns: Marian Munteanu a avut dintotdeauna conexiuni bine consolidate în sferele politicii, afacerilor, ale mass-mediei şi poate şi în alte zone mai obscure, asupra cărora nu ne putem pronunţa cu certitudine. Se ştie doar ce hram purtau cei care făceau afaceri de succes în anii 90 (şi mult după aceea), căci pentru un asemenea demers nu e neapărat obligatoriu să furi, dar e vital să ai relaţiile potrivite. De unul singur nu se poate răzbi decât printr-un adevărat miracol. Aceasta era de fapt nedumerirea d-lui Codrescu.

Să fie prin urmare „Alianţa Noastră“ o simplă anexă în tot acest joc, ale cărui sfori să se tragă de fapt la cu totul alte niveluri? Evident, îşi are şi ea importanţa ei. Marian Munteanu beneficiază de sprijin din partea „sistemului“ doar pentru că a fost capabil să treacă acest test,  de  a putea capacita o asemenea grupare la nivel civic. Cu siguranţă că marea majoritate a celor implicaţi sunt români de bună credinţă, care au considerat că e vorba de o „insurecţie civică“ antisistem, şi că nu vor deveni  o simplă anexă a acestuia.

Dacă acceptăm această ipoteză, intrarea formală a lui Marian Munteanu în PNL devine practic irelevantă. Nu e vorba la mijloc de nicio „trădare“, ci doar de o oficializare a unor relaţii preexistente în umbră. „Alianţa Noastră“ ar rămâne unul din pilonii pe care se sprijină acest demers, care are nevoie şi de o bază de susţinere, nu doar de proptele mai mult sau mai puţin vizibile în zona de vârf a societăţii. Ea rămâne un instrument important, dar nu mai poate fi un scop în sine. Câtă vreme se va menţine această stare de fapt hibridă, nu se va putea vorbi de o identitate clară. E vorba de o veritabilă insurecţie civică autonomă, bazată pe valori şi principii, sau mai degrabă o simplă piesă într-un joc a cărui miză depăşeşte elanul şi buna credinţă a celor implicaţi?

Până la limpezirea apelor, se pot evidenţia o serie de aspecte desprinse din toată această poveste.

E cert că în atenţia opiniei publice a revenit în prim-plan tematica „naţională“. Ne temeam că asupra ei se va aşterne o tăcere de mormânt, că va deveni un subiect tabu. Iată că nu este aşa.  Evident, asupra exponenţilor acestei linii, în special asupra lui Marian Munteanu, vor continua să se reverse atacurile furibunde ale presei „corecte politic“.  Dar şi victimizarea aceasta poate fi o strategie politică, mai ales dacă ai în spate şi medii de informare care te susţin şi care au o audienţă poate chiar mai mare, fiind vorba în special de televiziuni. Şi, în orice caz, inflaţia de acuze şi denigrări poate duce treptat la tocirea şi la banalizarea lor, oamenii văzând că „naţionalismul“ nu e de fapt sperietoarea care se pretinde a fi. Sau o fi, dar numai pentru anumite cercuri, nu şi pentru românii pur şi simplu … normali.

În ceea ce ne priveşte, Fundaţia noastră nu e implicată în niciun fel de combinaţii de natură politică. Dar, raportat la marile comandamente de ordin naţional şi identitar, cum ar fi evocarea figurilor culturale reprezentative ale românilor şi a martirilor anticomunişti, ne raliem, chiar dacă informal, frontului comun făcut de toţi românii patrioţi şi de bună credinţă.

Actualizare (20 aprilie). Nebunia a durat fix o săptămână. În urma tirului mediatic la care a fost supus încontinuu, Marian Munteanu a anunţat că îşi retrage candidatura, PNL nominalizându-l la a patra încercare pe Cătălin Predoiu. Din această scurtă aventură, toate părţile au ieşit cu credibilitatea şifonată. Bâlbâielile PNL vor lăsa un ecou prelung în conştiinţa electoratului, la fel ca şi lepădările lui Marian Munteanu de o serie de principii cu care era asociat. Apar alte semne de întrebare, la care va răspunde viitorul. Schimbările bruşte de direcţie (înregimentarea în PNL, o serie de declaraţii pe care a fost constrâns să le facă, pe fundalul unei prestaţii pe ansamblu decentă) nu sunt pentru un om politic un argument în favoarea unei imagini coerente şi principiale. Prin urmare, va rămâne el măcar pe poziţia sa actuală, de membru PNL şi cu distanţarea ştiută de imaginea cu care era creditat iniţial, sau va face un “reset” şi va reveni de unde a plecat, în speranţa că totul va fi ca înainte? Din păcate, orice decizie ar lua, nimic nu va mai fi ca înainte. Inconsecvenţele, cu atât mai mult acumularea lor, nu fac decât să erodeze credibilitatea, oricâte bune intenţii s-ar aduce drept justificări.

Sentinela

divider

09 Aprilie 2016
Creştinism şi corectitudine politică

Subiectul zilei îl reprezintă videoclipul formaţiei Taxi şi al artiştilor invitaţi, intitulat „Smerenie”. În acel vis pe care îl descrie solistul trupei Taxi, Dumnezeu nu era de găsit în imensitatea spaţiilor de beton a virtualei Catedrale a Mântuirii Neamului, cu multitudinea sa de anexe şi elemente funcţionale ale civilizaţiei şi confortului modern. Mai degrabă, ne spune visul transpus în cântec, Dumnezeu poate fi aflat în micile bisericuţe de lemn. „Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”, glăsuieşte refrenul cântat sau rostit de numeroase vedete ale României, artişti binecunoscuţi.

Acest cântecel a stârnit –cum era de aşteptat- numeroase controverse în spaţiul virtual. Majoritatea reacţiilor contrare au fost crispate, denotând iritare şi generând un noian de critici moralizatoare. Nejustificate? Pentru unii da, căci în fond e vorba de un cântecel simplu şi decent, fără accente blasfemiatoare explicite. Mesajul e transmis cu inteligenţă, chiar dacă nu e obligatoriu să fim de acord cu el. Unul din puţinii critici care şi-a păstrat luciditatea şi a sesizat acest fapt este părintele Aldea, care face un apel la bunul simţ, în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor contrare.

De fapt, ieşirile acestea intempestive îşi au totuşi o justificare, numai că ea trebuie căutată în altă parte. Prin urmare: nu trageţi în artişti! Nu ei sunt principalii vinovaţi! De acord, majoritatea dintre ei, posesori de vile şi limuzine scumpe, nu sunt în măsură să ţină lecţii publice de smerenie. Să proclame superioritatea simplităţii, a „lemnului şi a spaţiilor mici” asupra grandorii şi opulenţei. Dar oferiţi-le măcar şansa să îşi asume ceea ce propovăduiesc! Poate că n-au făcut-o până acum, însă după transmiterea în public a unui asemenea mesaj, nu vor mai putea spune că n-au ştiut, sau că nu îi interesează problematica. Vom avea ocazia să vedem cum vor pune în practică, de acum înainte, ceea ce au proclamat la modul colectiv, prin grupul în care s-au reunit într-un entuziasm mai degrabă naiv, de factură flower-power. Vor şti de-acum să se poarte altfel? Nu de ochii lumii, ci faţă de propria conştiinţă? Să facă adevărate acte de caritate, dar la modul discret, nu însoţite de publicitate? Să doneze bani pentru construirea de mici bisericuţe de lemn (dacă ei cred că Dumnezeu le preferă pe acestea), să sprijine financiar câte o mică mănăstire din vreun colţ uitat de lume? Iar lista faptelor bune ar putea, evident, continua, căci imaginaţia artiştilor e prin definiţie bogată şi plină de inspiraţie, iar nevoia de fapte creştineşti este una ubicuă.

Oricum, nu noi suntem cei care se cade să îi judecăm de aici înainte. O va face chiar Dumnezeu, Care bineînţeles că preferă smerenia aerelor de vedetă.  Dar, atunci când vor privi pe viitor în ochii publicului, îşi vor reaminti în permanenţă că sunt la rândul lor priviţi în lumina asumării acestei smerenii. Dacă a fost un simplu gest de ipocrizie, vor simţi privirile mute, dar arzătoare, care îi vor străpunge până în străfundurile conştiinţei. Pe scurt, acest refren pe care l-au declamat îi face datori faţă de Dumnezeu şi faţă de noi toţi, indiferent dacă şi-au dat sau nu seama de această consecinţă.  Aşa că, de fapt, urmările acestui videoclip sunt mai degrabă pozitive (căci oricum nu are cum să mai împiedice construirea catedralei).

Cine e însă adevăratul vinovat pentru avalanşa de reacţii încrâncenate, uneori chiar agresive la adresa sa? Nimeni altul decât „corectitudinea politică”, ale cărei mesaje agresive împotriva valorilor creştine sunt promovate cu insistenţă şi în mod interesat pe toate canalele mediatice. Mulţi din cei care au criticat videoclipul „Smerenie” au văzut în el un nou atac de această factură. De fapt s-au înşelat, dar e de înţeles în faţa multitudinii de atacuri concertate şi bine finanţate la adresa familiei, a tradiţiei, a orelor de religie şi în general la adresa oricărei prezenţe normative a acestor valori în societate. Nu, cântecul nu se referă la aceste lucruri. Nu se serveşte de limbajul de lemn şi de clişeele corectitudinii politice. Nu respinge creştinismul, ci încearcă să scoată în evidenţă una din virtuţile cardinale, cea a smereniei. Dacă sugerează (în mod subiectiv) faptul că Dumnezeu va fi absent dintre pereţii unei construcţii de dimensiuni grandioase, sugestia merge mai departe şi trimite implicit la soluţia împânzirii capitalei cu zeci şi sute de bisericuţe tradiţionale de lemn, care Îl vor astfel aduce pe Dumnezeu la fiecare colţ de stradă. Poate fi şi acesta un punct de vedere, ca simbolurile creştine în spaţiul public să fie de o natură mai puţin emfatică, dar vizibile şi mai ales … omniprezente. Fireşte, argumentele pentru ridicarea catedralei se concentrează pe alte aspecte,  în special pe nevoia unui edificiu reprezentativ, cu caracter simbolic, care să fie asociat pe sute de ani de aici înainte cu creştinismul organic al poporului român. Prin urmare, stricto sensu, e vorba de o dezbatere în interiorul aceluiaşi spaţiu creştin şi nu de o agresiune din afară. Avem o spumoasă dispută teologică asupra preferinţelor divine: lemnul şi spaţiile mici, versus piatra şi/sau spaţiile mari. De parcă am putea noi pătrunde cugetările lui Dumnezeu …

A, că activiştii corectitudinii politice îşi freacă mâinile de bucurie, crezând că acest videoclip le cântă în strună? E posibil, dar entuziasmul lor pripit poate fi cu uşurinţă tăiat printr-o argumentaţie pertinentă.

Să lăsăm deci artiştii în lumea lor şi să ne oprim asupra adevăraţilor adversari, adică tocmai aceşti activişti ai corectitudinii politice. Avem şi aici la îndemână un exemplu cât se poate de recent, care într-adevăr merită o replică pe măsură. E vorba de înfierarea de tip bolşevic a lui Mircea Toma: ”Sfântă bătrâneţe legionară: Ana Blandiana şi disidentul Gabriel Liiceanu”. Apelul Anei Blandiana prin discursul rostit cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj a fost unul fără echivoc: pentru a face faţă actualului val de imigraţie islamică şi pentru a putea supravieţui la scara istoriei, Europa trebuie să îşi regăsească valorile creştine. Atitudine taxată prompt drept una ţinând de „legionarism”. De asemenea, sugestia lui Gabriel Liiceanu pentru o politică mai organizată, menită să ţină sub control fenomenul imigraţionist, a fost taxată nici mai mult nici mai puţin decât „nazistă”.

Folosirea inflaţionistă şi aberantă a unor asemenea etichetări e descalificantă. Se va spune că în rândurile de mai sus am folosit la rândul meu termenul de „bolşevic”. Dar chiar şi aşa, în mentalul colectiv european gradul de oroare al diferitelor etichete nu este echivalent. Oamenii nu tresar în aceeaşi măsură când au de-a face cu eticheta de „bolşevic” cum o fac când aud de „nazism”. Aici e vorba, fără îndoială, de „meritul” unei asidue propagande postbelice a corectitudinii politice, care demonizează exclusiv excesele dreptei, exonerându-le sau minimalizând-le pe cele ale stângii.

Pentru a spune lucrurilor pe nume: Mircea Toma nu e de fapt decât un activist, un mercenar, care pune şi el umărul la această propagandă. Bineînţeles, nu neapărat în mod dezinteresat. Însă replicile pe care le-a primit au fost binemeritate. Pare foarte plauzibilă explicaţia pe care o sugerează Alexandru Lăzescu într-un articol publicat în Revista 22: „E drept, sunt voci care țin totuși să observe că există un apetit special pentru proiecte cu tematici generos finanțate de către establishmentul de la Bruxelles sau din alte state occidentale. Și, având în vedere apetitul destul de redus din România pentru poziționări ideologice tranșante (se vede asta cel mai bine în zona politică), nu poți să nu te întrebi: sunt astfel de proiecte abordate datorită apelului lor ideologic asupra aplicanților sau mai degrabă aceștia din urmă își „modelează“ convingerile pentru a prinde finanțările?”

Numeroasele şi pertinentele critici cu care s-a ales insinuarea excesivă a lui Mircea Toma arată că anticorpii normalităţii şi ai bunului simţ încă mai funcţionează în societatea românească. Uneori însă, aceşti anticorpi, provocaţi fiind de propaganda indecentă a corectitudinii politice, reacţionează cu vehemenţă şi în cazuri care s-ar cuveni privite cu mai multă detaşare şi care ar permite de fapt o dezbatere de idei pertinentă şi argumentată.

Bogdan Munteanu

divider

07 Aprilie 2016
Seara duhovniceasca inchinata profesorului George Manu - 11 aprilie 2016

Dragi prieteni,

Avem bucuria de a va invita la o noua seara comemorativa inchinata profesorului George Manu. Initiativa apartine Parohiei Acoperamantul Maicii Domnului care organizeaza in postul Sfintelor Pasti seri duhovnicesti inchinate sfintilor si marturisitorilor din temnitele comuniste. Le multumim si cu aceasta ocazie pentru initiativa si pentru invitatia pe care ne-au adresat-o.

Evenimentul George Manu va avea loc luni, 11 aprilie, ora 18, la Biserica Acoperamantul Maicii Domnului (adresa: Drumul Taberei, nr 28 A, Bucuresti).

Invitatii nostri, regizorul Nicolae Margineanu si scriitorul Ciprian Voicila, vor evoca personalitatea profesorului George Manu.

Seara se va incheia cu proiectia integrala a filmului „George Manu - Rectorul din Zarca Aiudului”.

Va asteptam!

PS: pentru o vizualizare exacta a locatiei accesati linkul de mai jos:
https://www.google.ro/maps/place/Biserica+Acoper%C4%83m%C3%A2ntul+Maicii+Domnului+%C8%99i+Sf%C3%A2ntul+Voievod+%C8%98tefan+cel+Mare/@44.4240128,26.0412823,17z/data=!3m1!4b1!4m2!3m1!1s0x40b201cd4e8850f9:0x4aa9ad1175653b48

Cezarina Condurache

divider

Afiseaza toate articolele