Cu lacrimi și morminte și-a ostoit legionarul focul și jarul năzuințelor sale sfinte, precum moșii și strămoșii noștri, sfințind cu lacrimi murmurul apelor și brazda pământului, cu știute și neștiute morminte-ecouri divine. În lacrimi, românul și-a adunat dureri, slavă și otravă. Cu lacrimi a sfințit de veacuri morți și morminte.
Lacrimile sclipesc precum unda dangătului de clopot, venită din depărtări, vestind furtuni sau plecarea la cer a unui bun și fericit creștin, eliberat de durerile pământești, a unui bun camarad, a părinților noștri. Bogăția de lacrimi și morminte este o virtute de neclintit, este istorie, icoană și îndreptar de viață urmașilor, urmașilor noștri. Lacrima, mormintele și rugăciunea sunt lance de foc, spada de soare a Arhanghelului Mihail, sub sceptrul căruia s-au angajat legionarii să lupte, biruind adâncuri și suind Golgote de pătimiri.
În stropul de lacrimi românul a adunat dureri și slavă de veacuri și a sfințit morminte cu lacrimi. Cu lacrimi Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit drumul Golgotei și a înroșit cu sânge lemnul Crucii pe care a fost țintuit. Cu lacrimi și morminte am îngrozit și vom birui veșnic pe dușman. Amin.
Petru C. Baciu