Pelerin prin iadul roşu. Calvarul unui ofiţer român în Gulagul sovietic

Ajunsesem la stadiul în care suferința o transformasem în bucurie, e drept bucuria suferinței. În aceasta consta forța mea aici: orice suferință, indiferent de intensitatea ei, nu mă mai putea abate din drum. Eram conștient și știam pentru ce. Eram gata oricând pentru jertfa supremă, considerată ca o binefacere, și la gândul căreia simțeam o mulțumire fără margini. Toate presiunile, de toate nuanțele, morale sau fizice, de toate intensitățile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem să sfidez moartea.

Ioan Teodorescu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa email nu va fi publicata.

Subiectul precedent

Lacrimi şi morminte

Subiectul următor

Martirii sunt printre noi

Cele mai recente din