Sărata, cu batalioanele ei de „reabilitare”, formulă cinică prin care legionarii sunt azvârliți pe front în condiții câinoase, umilitoare și de-a dreptul ineficiente pentru mersul războiului, a însemnat un capitol sângeros înscris în activul de suferință al Gărzii de Fier. Acolo se nimicesc stupid sute și sute de oameni care făceau parte din pătura intelectuală cea mai aleasă a țării noastre. Medici, avocați, ingineri, asistenți universitari, ofițeri de diferite gradații și foarte mulți studenți, își pierd viața în batalioanele din Sărata, vărsând sângele lor generos pentru idealul ce-i însuflețea.
Închinăm aceste rânduri tuturor camarazilor noștri care au luat parte și au căzut eroic în războiul contra năvălitorului din răsărit, încadrați în acele blestemate abatoare umane, care erau batalioanele de la Sărata, singurul loc pe care l-au putut găsi guvernanții noștri de atunci, orbiți de invidii, arși de patimi și incapabili de a înțelege marea primejdie ce ne amenința, pentru generația de luptători anticomuniști, ridicată și oțelită de geniul creator al Căpitanului.
Nicolae Roşca