Şi în acea clipă tot gândul lui, toată fiinţa lui, se adună de la sine asupra iubirii faţă de Lixăndrina. Era cea mai mare putere a vieţii lui, era o putere dincolo de viaţa lui. Era Veşnicia, era totul! Căci iubirea adevărată este veşnică. Şi pentru iubirea adevărată, omul poate înfrunta şi învinge tot Iadul.
– Luptăm împreună, iubire, până dincolo de săvârşitul lumii! – spuseră ei, ca unul singur.
Arhidemonul se cutremură din nou. Dar de această dată nu de furie, nu de mânie. Ci… cu totul neaşteptat pentru el, de frică.
Mihai-Andrei Aldea
Mihai-Andrei Aldea este, fără îndoială, un paseist și un calofil, un credincios și un patriot, un justițiar și un satirist, un erudit și un fabulist; începutul romantic al aventurii („eroi excepționali în împrejurări excepționale”) se împletește, pe parcurs, cu tradiționalismul sacru, cu prerafaelitismul diafan, cu alte curente literare.
Oliviu Crâznic