Este longevitatea o dovadă a valorii morale, a calității spirituale a unui om ? Ar fi riscant să dăm un răspuns categoric; avem și în istorie și în viața de zi cu zi exemple și pozitive și negative, atât în privința celor care ating o vârstă înaintată cât și a celor care au murit mai tineri.
Dacă în mentalitatea Vechiului Testament, longevitatea patriarhilor și profeților este subliniată și văzută ca o răsplată dată de Dumnezeu aleșilor Săi pentru fidelitatea lor (ideea de răsplată veșnică nefiind încă suficient de clară) în Noul Testament gândirea se schimbă. Scopul ultim al vieții creștine nefiind fericirea pământească ci împărăția lui Dumnezeu, numărul anilor vieții unui om nu mai este relevant. Avem nenumărate exemple de sfinți care au murit tineri, martiri din toate epocile ( chiar sf. Ștefan, primul martir) dar nu numai, ci și alte personalități spirituale care au strălucit la vârstă tânără – sf. Anton de Padova ( mort la 36 de ani), sf. Tereza de Lisieux ( moartă la 24 de ani) și mulți alții. Unde harul lui Dumnezeu se revarsă și sufletul se dăruiește plenar, împlinirea spirituală nu are nevoie de perioade lungi. Mucenicia românească din secolul XX, care se confundă în bună măsură cu jertfa elitei legionare, confirmă acest lucru – Căpitanul, Moța, Marin, Ciumetti, Banea, Gafencu…nu au apucat vârsta de 40 de ani, dar la ce uriașă maturitate sufletească au ajuns ! Filosoful Mircea Vulcănescu sau episcopul Ioan Suciu aveau deja o operă împlinită (și prin scris și prin faptă) când temnițele comuniste le-au frânt existența la mai puțin de 50 de ani…
Și totuși, Providența dumnezeiască ne oferă, în anul de grație 2020, bucuria și privilegiul să mai avem printre noi mărturisitori ai idealului creștin și național, pătimitori în închisori dar și luminători ai societății, oameni de mare caracter, repere obligatorii ale reconstrucției morale a națiunii române. După ce imensa majoritate a generației lor a plecat deja spre veșnicie, cei rămași – puțini dar luminoși – sunt ultima noastră legătură cu un trecut eroic care ne legitimează în fața lui Dumnezeu și a istoriei.
Sunt seniori la vârste venerabile, unii din ei au depășit 90 de ani, trecând de cele două praguri biblice de 70 și 80 de ani ( prevăzute în Psalmul 89) – care reflectă longevitatea naturală a omului. Care este rolul lor acum în planul lui Dumnezeu pentru neamul românesc ? Fără îndoială supraviețuirea lor până azi are și o explicație evidentă, aceea de a mai putea oferi tinerelor generații informații cu valoare istorică și morală din experiența lor personală, de a da românilor de azi șansa unei întâlniri directe cu eroii luptei anticomuniste.
Dar mai există, în opinia mea, și o altă explicație. Pentru ca oameni cu tinerețea și sănătatea distruse în închisori, supuși la foame, frig și torturi ani de zile ( plus șicanele și privațiunile de după aceea ) să ajungă să trăiască mai mult decât majoritatea celor liberi cu o viață normală, aceasta nu se poate explica decât prin asistența directă a lui Dumnezeu. Prin viața lungă și împlinită a nonagenarilor noștri, Domnul ne amintește că numai El este Atotputernic ! Numai El este Stăpânul vieții și al morții ! Avertizare serioasă pentru toți dictatorii, tiranii și torționarii care s-au amăgit crezând că au în mână destinul omului și al națiunilor…dar și reconfortantă consolare și încurajare pentru cei care se încred în El și devin instrumente ale lucrării Sale, după cuvintele psalmistului David : “Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” (Ps.22) și ale apostolului Pavel: “Dumnezeu toate le îndreptează spre binele celor care-L iubesc “ ( Romani 8,28).
Cei mai cunoscuți dintre nonagenarii noștri, în ordine cronologică sunt ( în paranteze domiciliul actual și anul nașterii):
Marin Răducă (Iași, 1922), Alexandru Fota (Craiova, 1922), Ioan Maluș (Botoșani, 1923), Viorica Pop Sântion ( Cluj, 1923), Gheorghe Stanciu Bacă (Bușteni/Prahova,1923), Tache Rodas (Ploiești, 1924), Elisabeta Ionescu (București, 1924), Tațiana Vlad Guga (Vatra Dornei/Suceava, 1924), Vasile Bizău (Franța, 1925), Corneliu Cornea (Arad, 1925), Eugenia Indreica Damian (Târnăveni/Mureș,1925), George Cușa (Constanța, 1926), Petre Cojocaru (Timișoara, 1926), preot Petru Dărăscu (București, 1926), Demostene Andronescu (București, 1927), Petre Grigore Anastasis ( SUA, 1927), Vasile Jacques Iamandi (București, 1928), Grigore Șofron (Cluj, 1928 ), Maria Indreica Baciu (Bacău, 1928), Teodor Petromanianț (Australia, 1928), preot Gheorghe Bogdan (Sibiu, 1929), Nistor Man (Tg Mureș, 1929), Ioan Slăvoiu (București, 1929), Elena Oprișan Poli (Iași, 1929)
Actualizare 16 martie 2020
Un cititor ne-a semnalat faptul că domnul Corneliu Cornea din Arad a trecut la cele veșnice în 2017, lucru pe care noi nu-l cunoșteam la apariția articolului. Facem acum cuvenita precizare.
De asemenea, semnalăm trecerea la cele veșnice zilele trecute a doamnei Elena Poli din Iași, sora lui Costache Oprișan, unul dintre marii intelectuali și mărturisitori ai Mișcării Legionare.
