Au trecut 7 ani de la plecarea în veșnicie a domnului Nicolae Roșca ( + 2 aprilie 2013), figură de prim – plan a Mișcării Legionare din exil (înainte de ’89) și apoi din țară (după ‘89), președinte și părinte sufletesc al Fundației noastre “George Manu”. Respectul nostru pentru memoria dânsului este enorm, de aceea am oferit cititorilor revistei noastre “Permanențe” în fiecare an un text omagial în care încercam să sintetizăm într-un spațiu limitat o viață exemplară și un mesaj luminos, exprimat constant în acțiunile, discursurile și opera scrisă a domnului Nicolae Roșca.
La împlinirea perioadei simbolice de 7 ani (cifra biblică 7 reprezintă perfecțiunea naturală, împlinirea creației), pe lângă rugăciunile care s-au înălțat pentru dânsul în biserici din toate zonele țării, avem și răgazul și detașarea emoțională necesară pentru a pune o întrebare și a trage o concluzie: prin ce mai este azi actual Nicolae Roșca? Ce rămâne valabil peste ani din exemplul și mesajul său?
În primul rând, prin faptele vieții sale Nicolae Roșca ne învață să trăim pentru un ideal. Din fragedă tinerețe până după 90 de ani… el s-a aflat mereu în prima linie a luptei pentru cauza națională, conștiința sa curată și trează i-a cerut mereu să se implice, să se dăruiască, să se jertfească, să nu fugă de pericole…nu a avut perioade de pauză, de retragere, de îndoieli…nu a ratat niciuna dintre bătăliile pe care destinul i le-a scos în față în zbuciumatul său traseu existențial. A fost mereu tânăr, pentru că a luat mereu decizia potrivită la momentul potrivit și a trăit tot timpul la temperaturi înalte.
E destul să parcurgem sumar câteva repere ale biografiei sale : “Frăția de Cruce” din Constanța în anii liceului, participarea la insurecția legionară din septembrie 1940, pușcăria de pe timpul lui Antonescu, batalioanele de exterminare de la Sărata (mostră a cruzimii și cinismului aceluiași Antonescu), câteva luni pe frontul antisovietic, plecarea spre Germania după 23 august 1944 (cu incredibilul episod de la Dej când autoritățile maghiare intrate în panică l-au condamnat la moarte considerându-l spion român, fiind salvat miraculos de intervenția unui ofițer german), încadrarea în Armata Națională a Guvernului de la Viena condus de Horia Sima, participarea la luptele de pe Oder apoi refugiul în vest, câțiva ani în Franța și apoi stabilirea în Spania pentru 4 decenii, studiile la Barcelona și munca de inginer chimist în paralel cu bogata sa activitate legionară, atât organizatorică (secretar general al Senatului Legionar) cât și publicistică, fiind ucenicul, prietenul și colaboratorul cel mai apropiat al Comandantului Horia Sima. După 1989, s-a întors în țară oferindu-și plenar energia și experiența (și de multe ori resursele financiare) pentru reorganizarea Mișcării din țară și pentru transmiterea autentică a idealului legionar generației următoare, ținând însă în permanent legătura și cu camarazii din Spania, fiind în fiecare an sufletul comemorărilor de la Majadahonda.
În al doilea rând, Nicolae Roșca ne lasă și o moștenire scrisă. Numeroase texte istorice și doctrinare, de clarificare a unor momente din trecutul recent al României sau de îndrumare în spirit legionar, cele mai cunoscute fiind probabil, “Cronica unor violențe politice”, “Ce este Frăția de Cruce?” și “Batalioanele de la Sărata”. Cel care le citește…vrea să le recitească!, pentru că simte o iluminare, o prospețime, o bucurie spirituală a adevărului regăsit, o atmosferă de echilibru deplin. Scrise acum 20, 40 sau 60 de ani…autorul pare lângă tine, acum, și te face părtaș istoriei neamului tău și valorilor care nu se învechesc deși se raportează mereu la o realitate în permanentă evoluție. Îți vorbește cu căldură într-o fermecătoare limbă română (de care de multe ori uităm cât poate fi de frumoasă!). Aici vedem pentru ce arde Nicolae Roșca din toată ființa sa – iubirea de Dumnezeu, iubirea de Adevăr, iubirea pentru Neamul Românesc. Aici îl vedem pe creștinul profund Nicolae Roșca, cu o trăire solidă dar sobră și discretă… ca și lumânarea care ardea zilnic la fotografia distinsei sale soții Maria (și ea o minunată luptătoare legionară, trecută la cele veșnice după întoarcerea în țară), din colțul camerei de la Constanța…
Prin Nicolae Roșca, mesajul legionar a intrat în secolul 21.