Dacă în numărul trecut aţi făcut cunoştinţă cu Decemvirii, acum vom vedea cine a fost fratele de cruce şi apoi legionarul Mihai Stelescu, până la momentul trădării sale, de care ne vom ocupă separat. Vom încerca să urmărim cronologic biografia lui, cu toate aspectele şi detaliile pe care le cunoaştem şi pe care le-am putut reconstitui din presa interbelică, documente ale vremii şi din mărturiile celor care l-au cunoscut direct şi au scris despre el.

Mărturisesc că nu îmi face nicio plăcere să scriu despre Stelescu, mai ales în perioada sa de „glorie legionară”, dar, pentru a înţelege gândul şi fapta Decemvirilor suntem datori să înfăţişam un tablou cât mai complet al persoanelor, contextului şi acţiunilor derulate până la pedepsirea trădării.

1925, Mihai Stelescu – Frate de cruce

Mihai (Mişu) Stelescu s-a născut în 1907 la Galaţi, într-o familie înstărită. Despre părinţii şi familia lui nu există nicio informaţie, mai mult, camarazii din Galaţi nu i-au cunoscut niciodată şi nici nu au fost vreodată la el acasă. Atât şcoala primară, cât şi clasele de liceu le va urma acasă cu profesori particulari plătiţi de părinţii săi. Examenele aferente claselor de liceu le va da la Liceul Vasile Alecsandri din Galaţi, pe când avea o vârstă destul de înaintată pentru un elev. În cadrul liceului colegii ştiau că este de origine franceză (probabil după mamă). Stelescu vorbea impecabil limba franceză de pe atunci, avea o cultură extrem de solidă, depăşind cu mult generaţia sa. Era un orator înnăscut, se impunea prin simpla prezenţă. Primul contact cu mişcarea studenţească condusă de Corneliu Zelea Codreanu îl va avea în anul 1925, prin Frăţia de Cruce din Galaţi.

La 4 mai 1924 Văcăreştenii întemeiază organizaţia Frăţia de Cruce, a cărei conducere va fi încredinţată lui Ionel Moţa la 26 septembrie 1924. Prima Frăţie ia fiinţă la Iaşi şi prin ea se pun rapid bazele Frăţiilor din Vaslui, Neamţ, Bacău, Bârlad, Botoşani şi Focşani. Toate acestea au activat puternic de la început, dar au fost lovite din plin de prigoana Manciu şi apoi de procesul ce a urmat în cazul Manciu, proces în care şi Moţa va fi arestat. După eliberare, Moţa va trece în februarie 1925 la reorganizarea Frăţiilor. La scurtă vreme după aceea, tot prin FDC Iaşi se ia contact cu Galaţiul, înfiinţându-se aici FDC Dunărea, o frăţie ce va intra în legenda Mişcării Legionare, ca model de organizare şi biruinţă, dar şi în istoria ei, ca pepiniera din care a crescut trădarea.

Mihai Stelescu devine membru al FDC Dunărea Galaţi de la momentul întemeierii ei, sub şefia lui Virgil Coroiu. Spre finalul anului 1925, la aproximativ la 6 luni de la înfiinţare, Stelescu, în vârstă de 18 ani, preia şefia Frăţiei. Nu se cunosc motivele predării şefiei, Coroiu s-a retras fără nicio explicaţie, în timp ce Stelescu a apărut oarecum de nicăieri direct în fruntea bucatelor. Stelescu va conduce Frăţia timp de 6 ani, până în anul 1931 când va termina liceul (la vârstă de 24 ani!).

În anii 1925-1926 Dunărea Galaţi se distinge mai întâi prin propaganda făcută pentru Corneliu Zelea Codreanu în timpul procesului Manciu. Moţa stabilise atunci pentru toate Frăţiile obiectivul de a forma un puternic curent în masele româneşti din sate şi oraşe prin viu grai, prin scrisori, prin tipărituri. În cadrul acestei prime bătălii, Dunărea reuşeşte tipărirea din fonduri proprii a 5000 de manifeste pe care le răspândeşte în Galaţi şi Brăila. Apoi, în vara lui 1925 şi în cea a lui 1926, echipe ale FDC Galaţi lucrează la construcţia Căminului Studenţesc de la Iaşi. Toate aceste acţiuni ale Frăţiilor (şi cele viitoare) au fost iniţiate şi apoi permanent monitorizate de Moţa.

1927, Mihai Stelescu – Legionar

După înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail, în vara lui 1927, în data de 8 noiembrie 1927 are loc prima depunere de legământ legionar. La întrunirea prezidată de Hristache Solomon vor depune legământul Căpitanul şi Văcăreştenii, alături de alte 21 pe persoane. Menţionez câteva nume sfinte, cunoscute şi iubite de noi toţi: Hristache Solomon, Gheorghe Clime, Ion Banea, Neculai Totu, Mile Lefter, Traian Cotigă, Emil Eremeiu, Victor Silaghi. Cel mai tânăr şi singurul elev de liceu din prima serie de legionari este Mihail Stelescu. Stelescu a devenit legionar în acelaşi timp cu Căpitanul şi cu o pleiadă de legionari fantastici, intraţi în istorie, dar şi în legendă.

În anii 1928-1929 FDC Dunărea strânge victorii după victorii. Frăţia se măreşte constant cu elemente de o calitate excepţională (câteva exemple: Traian Cotigă, Constantin Savin, viitorul preot Ştefan Marcu, Gheorghe Costea, Puiu Atanasiu). Dintre toate frăţiile din ţară, Dunărea Galaţi şi Victoria Focşani aveau o organizare aparte. În timp ce în restul judeţelor existau mai multe frăţii grupate pe licee sau pe localităţi, Focşanii şi Galaţii aveau o singură frăţie centralizată pe tot judeţul. Anual se puteau încadra în aceasta un număr fix de 20 de tineri din cei 120-150 de tineri care se pregăteau pentru a deveni fraţi de cruce. Examenul de intrare în FDC Galaţi mai avea o particularitate. Pe lângă componenta de evaluare legionară, exista şi una şcolară, Stelescu îi punea să dea pentru asta examene asemănătoare celor pentru absolvirea liceului la română, matematică, ştiinţe, arte etc. Dorinţa de încadrare era mare şi concurenţa era puternică. Astfel, Dunărea Galaţi avea cei mai bine pregătiţi şi mai motivaţi membri.

Mihai Stelescu face în mod regulat la Galaţi şedinţe de instrucţie în Parcul Carol şi organizează activităţi artistice în cadrul Ateneului Şt. O. Iosif (frăţia avea mai multe unităţi artistice prin care făcea o propagandă legionară extrem de eficientă). În mod curios Mihai Stelescu nu participa la şedinţele din cuiburile frăţiei sale, deşi în anii viitori, la Bucureşti, prezenţa în cadrul diverselor şedinţe de frăţie, cuib, cetăţui va fi o preocupare constantă a lui.

1930, Mihai Stelescu – Comandat al Batalionului I Legionar

În ianuarie 1930 are loc primul marş în Basarabia al Căpitanului şi al legionarilor. Peste 20.000 de ţărani îi întâmpină şi îi ascultă la Cahul. Legionarii erau câteva sute. Între ei, Stelescu cu Frăţia de la Galaţi.

În acelaşi an se va înfiinţa la Galaţi Batalionul I Arhanghelul Mihail sub conducerea lui Mihai Stelescu. Drapelul acestui prim batalion legionar se va sfinţi la 18 mai 1930, la Galaţi, în prezenţa Căpitanului. Mişcarea Legionară a fost în acei ani organizată pe batalioane legionare, ulterior s-a trecut pe structura: cuib, familie de cuiburi, garnizoană, judeţ, regiune. Tot în mai 1930 are loc şi debutul editorial al lui Mihai Stelescu în paginile „Pământului Strămoşesc”, cu textul intitulat „De ziua eroilor”. Articolul este închinat celor ce s-au jertfit pentru Unire şi se încheie cu următoarele pasaje:

„Ne-aţi dat o Românie mare luptând contra duşmanilor românismului. Oare nouă nu ne-aţi lăsat nimic? Aţi vrut să faceţi voi totul ca de noi să se spună că am fost nedemni de înaintaşii noştri? Oare voi să fi cules ultimii lauri ai consolidării României?

Nu! Voi aţi murit luptând şi n-aţi avut timpul să răzbunaţi trădările, voi aţi secerat şi n-aţi avut timpul să alegeţi neghina de grâu, aveaţi duşmani prea mulţi în faţă şi n-aţi avut timp să-i vedeţi pe cei din spate, voi aţi murit văzând pe Mântuitorul şi n-aţi avut timp să vedeţi crucea lui ameninţată pe pământ.

Dar noi! Noi n-avem timp?

Creştini, azi când sufletele noastre şi ale eroilor noştri sunt una, trebuie să jurăm: că ceea ce n-au putut ei face, să îndeplinim noi.

Prin acest jurământ le vom împacă sufletele eroilor, marilor noştri eroi”.

În 1930 Stelescu va conduce de mai multe ori echipe de propagandă pentru desţelenirea judeţelor în care Mişcarea nu era la acel moment cunoscută. Astfel, este trimis cu echipe ale FDC Dunărea în Maramureş la Borşa, în sprijinul preoţilor Berinde şi Dumitrescu.

În timpul verii Stelescu va compune marşul „Venim de la Dunărea albastră”. Deşi se va cânta intens în anii 1930-1933, fiind un cântec iubit de legionari, marşul lui Stelescu va dispărea din memoria legionară odată cu trădarea din 1934. Câteva din strofele cântecului:

Venim de la Dunărea albastră şi lină/ Venim că suntem la aman./ La noi toţi de jale au inima plină,/ Stăpân e păgânul jidan// Dar fruntea semeaţă şi al vostru braţ călit,/ Va învinge duşmanul curând./ Şi Ştefan veni-va la ceasul cel sortit./ Să aducă şi spada-i la rând.// Suntem dunăreni voinici fără teamă,/ Ce ştim neînvinşi să luptăm./ Şi acum când la luptă Legiunea ne cheamă,/ Trăiască Corneliu strigăm.

Prima dizolvare a Gărzii de Fier, cea semnată de Mihalache în ianuarie 1931, aruncă în temniţă zeci de legionari în frunte cu Căpitanul care este ridicat de la Focşani, din casa lui Hristache Solomon. Este arestat şi Stelescu la Galaţi, adus la Bucureşti şi închis la Văcăreşti. Aici, însoţit de Corneliu Zelea Codreanu va intra în biserica penitenciarului unde se afla icoana Arhanghelului Mihail, cea care l-a luminat şi inspirat pe Căpitan în crearea Frăţiilor de Cruce şi apoi a Legiunii. Cu toţii vor fi eliberaţi la 27 februarie 1927, la finalul procesului.

În august 1931 Legiunea dă marea bătălie de la Neamţ pentru intrarea în Parlament. Căpitanul organizează personal echipele de propagandă, trimiţându-i pe toţi în necunoscut. Stelescu este trimis împreună cu Victor Silaghi şi Jorjoaia să facă propagandă la Târgu Neamţ. Rezultatele Mişcării sunt excelente, Căpitanul aplicând o tactică neaşteptată de adversar (concentrare pe punctele tari, nu pe cele slabe).

În cursul anului 1931 Mihai Stelescu termină liceul, iar din toamnă devine student al Facultăţii de Drept la Bucureşti şi predă conducerea FDC Dunărea Galaţi lui Costică Ştefănescu. Din acest moment membrii frăţiei sale încep să afle despre unele excese ale fostului lor şef, cum ar fi petrecerile imorale la care acesta luase parte în Galaţi.

După mutarea la Bucureşti înfiinţează un grup numit Legiunea Sportivă cu diverse secţiuni. În cadrul acestei Legiuni – care nu aparţinea structurii Mişcării Legionare – erau  încadraţi tot felul de sportivi de ocazie despre care nimeni nu ştia cine sunt şi de unde au apărut. Viaţa Legiunii Sportive se derula în paralel cu Legiunea.

1932, Mihai Stelescu – Deputat şi comandant legionar

În 1932 este extrem de activ şi prezent în viaţa cuiburilor legionare din Capitală şi străbate ţara în marşuri şi campanii, ia legăminte şi conduce şedinţe de cuib. Într-o astfel de şedinţă de cuib îl va cunoaşte Puiu Traian care, atras de idee legionară, hotărăşte în ianuarie 1932 să se prezinte la o întrunire legionară. Era de fapt o şedinţă de cuib condusă de Ion Caratănase în cadrul căreia şi-au făcut apariţia întâi Mihai Stelescu şi apoi Căpitanul.

Stelescu se ocupa de multe ori şi cu şedinţele de instrucţie. Acestea aveau ca scop testarea limitelor fizice şi sufleteşti ale legionarilor. Puiu Traian povesteşte: „Odată, la o şedinţa de instrucţie, pe un ger cumplit, ne-a ţinut prea mult în poziţie de drepţi. Mie îmi îngheţase mâna dreapta, de n-o mai puteam mişca. Mă cam speriasem. Dar exerciţiile următoare mi-au pus din nou sângele în circulaţie. Instructorul nostru tuna şi fulgera: Înainte, fuga marş!, La mine, fuga marş!, La dreapta, fuga marş!… de credeam că-mi iese sufletul. Sufletul nu mi-a ieşit, dar mâna mi-am putut-o mişcă din nou”.

Aceste exerciţii fizice dure erau urmate de mini conferinţe ţinute de Stelescu. Una din temele lui preferate era… trădarea, pe care o înfiera cu putere de fiecare dată. O astfel de prelegere este povestită tot de Puiu Traian: „… după un îndelungat exerciţiu fizic ne-am aşezat pe o coastă de deal. Printre altele Stelescu ne-a vorbit despre trădare. Această mătrăgună, spunea el, a fost mereu o mare piedică în trecutul nostru istoric. Din cauza trădărilor nu s-au putut realiza nici iniţiatorii marilor acţiuni româneşti şi nici neamul nostru nu s-a putut emancipa la vreme. De aceea legionarii trebuie să ştie că în sânul lor nu poate încolţi această buruiană. Că el singur, Stelescu, va fi acela care cu fierul roşu va înfiera în frunte pe oricare dintre noi, dacă ar cădea pradă acestui păcat infam. Explicaţia lui suplimentară a fost foarte sugestivă: fierul roşu avea să aibă forma unui T mare cât fruntea. Cel dintre noi care ar fi cutezat să trădeze Legiunea sau pe Căpitan, avea să primească pe frunte această înfierare. Era un avertisment pentru noi şi un angajament pentru Stelescu”.

Tot în ianuarie 1932  Mihai Stelescu şi Doru Belimace (erau prieteni nedespărţiţi) înfiinţează la Bucureşti prima revistă a studenţimii legionare „Păreri Studenţeşti”. Stelescu era directorul publicaţiei, iar Belimace prim-redactor. În paginile revistei, la rubrica „Colţul Studentei”, Nicoleta Nicolescu publică primul ei text despre Cetăţuia Ecaterina Teodoroiu. Vânzarea revistei se făcea pe stradă, tinerii simpatizanţi şi proaspeţii legionari colindând străzile capitalei cu teancul de ziare sub braţ, strigând cu putere: a apărut „Păreri Studenţeşti”, organul Gărzii de Fier.

În februarie 1932 Căpitanul hotărăşte să intre în lupta electorală pentru câştigarea mandatului de deputat la Tutova, mandat declarat vacant în ianuarie 1932. Trimite în propagandă echipele din Covurlui, Cahul şi Tecuci (judeţe din jurul Tutovei care aveau puternice nuclee legionare). Lupta este mai dură decât prevedea legea electorală… pe lângă vremea potrivnică, autorităţile fac tot posibilul ca echipele să fie scoase din judeţ. Nu de puţine ori legionarii sunt bătuţi sau târăţi pe la posturile de jandarmi. Căpitanul decide întărirea judeţului cu echipe de la Bucureşti. Cum nu existau bani pentru transportul acestora, se hotărăşte ca legionarii să execute un marş (pe jos) pentru distanţa Bucureşti-Tutova, pe un traseu de peste 300 km. Se formează o echipă puternică cu 25 de legionari. Echipa a fost condusă de Mihai Stelescu secondat de bunul lui prieten Ion Caratănase şi a ajuns la Bârlad după 10 zile de marş greu printr-un viscol puternic.

În iulie 1932 autorităţile stabilesc organizarea de alegeri. Efoturile echipelor de propagandă electorală vor aduce Legiunii 5 mandate de deputat. Prin intervenţia directă a Căpitanlui, se stabileşte că Ion Zelea Codreanu care fusese ales deputat şi la Covurlui şi la Tutova să rămână pe mandatul de Tutova şi la Covurlui să primească mandantul Mihai Stelescu. Pe listele depuse la Covurlui, Stelescu figura al doilea, imediat după profesorul Codreanu. Astfel devine cel mai tânăr deputat român din istorie, la momentul alegerilor neavând încă vârstă legală de 25 de ani împlinită. Din acestă cauză vor exista mai multe şicane dn partea autorităţilor pentru validarea mandatului. Până la urmă se obţine o dispensă. Mihai Stelescu îşi va exercita mandatul până în decembrie 1933 când are loc dizolvarea Parlamentului. Despre decizia trimiterii lui în Parlament, Căpitanul nota în „Pentru Legionari”: „Voiam să dau tineretului o încurajare şi un imbold. Încrederea şi dragostea pe care i le-am arătat nu mi-au fost însă răsplătite.”

În toamna lui 1932 Legiunea îşi mută sediul din Bucureşti pe stradă Ceres, aflată în zona Izvor. Aici spaţiul era mai mare, camerele mai multe. Căpitanul a dorit să transforme acest nou sediu într-o cazarmă legionară (cum a făcut mai târziu în Gutenberg şi la Casa Verde) în care să locuiască la comun, cu un stil de viaţă auster întreaga conducere a Mişcării. Dintre toţi, Mihai Stelescu a fost singurul care a refuzat să se mute la cazarmă, preferând să locuiască în chirie. Şi tot Stelescu a fost singurul deputat al Mişcării Legionare care a refuzat să verse în casieria Legiunii salariul său de parlamentar. Deşi aşa stabilise Căpitanul şi aşa făceau ceilalţi 4 deputaţi legionari (Căpitanul, prof. Codreanu, Nuţu Ieşeanu şi maiorul Neculce), Stelescu argumentează că e proaspăt căsătorit şi are nevoie de bani (se căsătorise în cursul anului 1932 cu o domnişoară din familia Gheorghiade) şi că are nevoie de salariul întreg în primele luni de mandat, apoi se va încadra în regula instituită de Căpitan. Nu s-a întâmplat asta niciodată.

Cu toate acestea continuă să rămână extrem de implicat în viaţa legionară la toate nivelurile ei. În mod frecvent participă la şedinţe de cuib şi mai ales la depuneri de legăminte legionare. Astfel, în toamna lui 1932 este cel care ia legământul legionar la Biserica Sfântul Anton grupului din care făcea parte Puiu Traian.

La 10 decembrie 1932 Căpitanul instituie gradele legionare, făcând şi primele înaintări în grad. Mihai Stelescu devine comandant legionar de la întemeierea acestui grad. „Având în vedere jertfa, munca, eroismul, credinţa, capacitatea şi vechimea, se înaintează în grad următorii legionari în ordinea alfabetului: Banea Ion, doctorand în Medicină; Belgea Ion; Blănaru Ion, inginer; Dumitrescu Ion, preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae, student; Traian Cotigă, student; Tănase Antohi, meseriaş”.

1933, Mihai Stelescu – Comandant al Frăţiilor de Cruce şi al Cetăţuilor Legionare

Anul 1933 debutează cu un congres al conducerii Mişcării Legionare la Focşani. În casa lui Hristache Solomon este convocat Senatul Legiunii, Consiliul Suprem şi toţi şefii de organizaţii judeţene. Participă şi Mihai Stelescu. În ceea ce îl priveşte, se iau două decizii importante. Este numit comandant al Frăţiilor de Cruce şi al Cetăţuilor Legionare pe toată ţara. Ca urmare a noii numiri şi a faptului că exercita şi funcţia de deputat, se hotărăşte să i se ridice comanda Batalionului I Legionar Galaţi, aceasta fiindu-i predată lui Constantin Savin.

Un important moment de glorie al lui Mihai Stelescu a fost 24 ianuarie 1933, ziua în care studenţimea română, în mare majoritate cea legionară, încearcă depunerea unei cruci la căpătâiul Eroului Necunoscut. Ştiţi cu toţii cum s-a desfăşurat acţiunea: studenţii care purtau crucea pe umeri, revărsaţi în coloane imense către Parcul Carol, avându-l în frunte pe Pr. Nicolae-Edineţi, găsesc poartă zăvorâtă şi cordoane de jandarmi care le interzic depunerea crucii. Stelescu, aflat şi el în fruntea coloanelor, cere autorităţilor, în calitatea sa de deputat, să deschidă poarta şi să permită accesul studenţilor, apoi reuşeşte să ajungă la porţi, desface cu mâna lui sârma cu care erau legate. Mulţimea îl ridică pe sus, ovaţionându-l. Autorităţile nu ezită să lovească în studenţii care iau cu asalt intrarea, iar Stelescu ţine un discurs înflăcărat şi mobilizator.

În februarie 1933 Stelescu publică în „Pământul Strămoşesc” un text despre preluarea noii sale funcţii şi primul său Ordin Circular. Va continua şi în numerele ulterioare să publice Ordine să explice ce este o Frăţie şi ce este o Cetăţuie, cum trebuie să fie femeia legionară etc.

Comandamentul Frăţiilor de Cruce şi Cetăţuilor din întreaga ţară

Ordin Circular către toate Frăţiile de Cruce şi Cetăţuile legionare din ţară

  1. Pentru a ne strânge rândurile şi a ne număra în chip definitiv, toate Frăţiile de Cruce şi Cetăţuile vor trimite de urgenţă în termen de 6 zile de la primirea acestui ordin, adresa lor exactă.
  2. Un raport cu numărul fraţilor şi surorilor ce compun Frăţia ori Cetăţuia, data înfiinţării şi un rezumat de activitate de la înfiinţare până în prezent.
  3. Frăţiile şi Cetăţuile care nu vor răspunde, se vor socoti inexistente şi în afară de Legiune.
  4. Frăţiile de Cruce şi Cetăţuile depind numai de acest comandament şi nici de sectoare sau de organizaţiile judeţene, deoarece ele au a căpăta o educaţie specială şi anume hotărâtă.
  5. Toate Cetăţuile vor lua parte la loteria anunţată în numărul 2 al revistei şi vor raporta comandamentului de executarea ordinului.
  6. După primirea rapoartelor, se vor trimite noi ordine.
  7. Rapoartele se vor trimite pe adresa: Mihail Stelescu, Str. Ariopnovei Nr. 12, Bucureşti VI.
  8. Nu se va uita ca la orice scrisoare să se adauge mărci pentru răspuns; când se trimite carte poştală, se mai coase una alături.

Mihail Stelescu

Comandantul Frăţiilor de Cruce şi Cetăţuilor Legiunii din întreaga ţară

Pământul Strămoşesc, anul V, nr 2-1, feb 1933

 

Frăţiile de Cruce şi Cetăţuile Legiunii

Ce este o Frăţie de Cruce

Frăţia de Cruce este o asociaţie a tinerimii române creştine, până la 24 de ani, formată din elevii de curs superior. Frăţiile pot fi formate şi din studenţi proveniţi din Frăţii de elevi. Şi aceste Frăţii academice având rolul de a perfecţiona educaţia din Frăţiile de elevi.

Frăţiile de Cruce au scopul:

De a înfrăţi până la moarte în jurul crucii pe cei care simt în sufletele lor scânteia sfântă a iubirii pentru ţărâna românească.

De a crea buni ostaşi României de mâine. O cere vremea de azi, o cer mai ales luptele care vor să vină, la care tinerimea legionară va fi chemată, trebuind să aibă o minte ageră, un suflet mare şi un pumn oţelit; o cere necesitatea apărării sufletului copiilor românismului împotriva atacurilor sistematice ale duşmanilor.

De a crea o şcoală de autoeducaţie, pentru ca atunci când va veni într-un post de conducere a statului, cât de mic sau cât de mare, să fie format, călit, condus de idealism, cinstit şi cu spirit de sacrificiu. Astfel România nouă, România legionară va avea în fruntea ei oameni anume pregătiţi şi anume educaţi, nu arivişti zvârliţi de umeri protectori sau de norocul orb al vieţii.

Ce este o Cetăţuie

Cetăţuia este o asociaţie de tinere românce creştine, formată dintr-o conducere centrală în Bucureşti, cetăţui şi cuiburi de surori ale Legiunii în subordine în toată ţara.

Cetăţui nu se înfiinţează decât în oraşele care au şcoli secundare sau facultăţi: una de fiecare şcoală sau una după numărul elementelor şi după valoarea lor.

În afară de Cetăţui pot exista în acelaşi oraş şi alte formaţiuni de fete care însă vor purta denumirea de cuiburi. Elementele bune din aceste cuiburi pot fi trecute în Cetăţuie. Deci Cetăţuia este gruparea elementelor celor mai selecte din punct de vedere al formaţiei legionare din şcolile sau facultăţile unui oraş.

Cuiburi de surori ale Legiunii pot exista şi la ţară, formate din tinere românce creştine sau chiar şi din doamne.

Scopul Cetăţuiei este:

Autoeducaţia între membrele Cetăţuiei, pe toate tărâmurile.

Să sprijine, prin toate mijloacele de care dispun, Legiunea.

Să creeze şi să propage opere destinate să ridice moralul femeii.

Să dezvolte şi să menţină vie activitatea şi tradiţia creştină strămoşească, conştiinţa şi solidaritatea naţională între toate femeile românce.

Să dea României noi o femeie nouă, ostaş călit şi hotărât, tot atât cât şi bărbatul.

Sora legionară trebuie să fie un ostaş viteaz şi totuşi o nouă ideală. Căminul ei trebuie să fie un altar, sufletul ei, o rază curată de soare.

Sufletul, mintea şi mâinile ei în slujba Legiunii sunt.

Mihail Stelescu,

Comandant Legionar

Cred în biruinţa ta Legiune

Cred în victoria spiritului legionar

Cred în înţelepciunea şefilor mei

Pământul Strămoşesc, anul V, nr. 3-1, martie 1933

 

Frăţiile de Cruce şi Cetăţuile Legiunii

Fraţi de cruce şi surori legionare,

Luând comanda voastră pe întreaga ţară, am înţeles să aduc un suflu nou de viaţă şi de avânt în mijlocul vostru.

Voi, cei mai tineri dintre toţi legionarii, cei mai curaţi sufleteşte din punct de vedere pământesc, voi aveţi chemarea să plămădiţi în sufletele voastre desăvârşirea victoriei definitive ce se va cuceri poate prin sacrificiul vieţii voastre.

În şedinţele voastre, sfinte reculegeri ale sufletului românesc, intonaţi cântecele Legiunii, rugăciunile ei, pătrundeţi-vă de sfinţenia şi avântul cuvintelor lor, căliţi-vă pentru ziua de mâine. În discuţiile voastre, căliţi-vă platoşa morală şi intelectuală, ca să fie de neînvins, oricâte atacuri duşmane veţi suporta.

De la voi aşteaptă statul legionar de mâine conducători în toate domeniile şi treburile lui. De la voi, adăpaţi de mici în spiritul de cinste, de abnegaţie, de muncă şi de disciplină, în spiritul nou al vremii.

Fiţi la înălţimea chemării voastre, fiţi la înălţimea chemării vremii.

De aceea, voi, fraţi de cruce şi surori legionare, căliţi-vă cu fanatism religios, la altarul şedinţelor voastre, dragostea de ţară, spiritul de sacrificiu, avântul ostăşesc, credinţa în victorie.

În timp ce lumea bătrână din jurul vostru se prăbuşeşte în haos, perdiţiuni sufleteşti şi morale, voi pregătiţi-vă şi fiţi gata a vă ridica asemenea unei armate mântuitoare pentru a smulge la timp conducerea din mâinile lor îmbătrânite şi a clădi România de mâine, România nouă.

Trăiască Legiunea

Mihail Stelescu

Comandantul Frăţiilor de Cruce şi Cetăţuilor din întreaga ţară

Pământul Strămoşesc, anul V, nr.2-1, feb 1933

 

Aprilie îl va găsi la Reşiţa unde va conduce o mare întrunire legionară la care vorbeşte exemplar în faţa a mai multor mii de oameni.

În mai 1933 are loc un episod tragi-comic cauzat de Stelescu. Aşa cum spuneam, acesta încerca să fie prezent în cât mai multe cuiburi legionare şi, în noua să calitate de şef al Cetăţuilor, căuta să fie şi în mijlocul legionarelor. Într-o zi conduce o şedinţă a primei cetăţui din Bucureşti în Parcul Carol (Cetăţuia Ecaterina Teodoriu, condusă de Nicoleta Nicolescu). În timpul şedinţei din motive doar de el ştiute le arată fetelor un revolver (probabil voind să le impresioneze). Explicându-le cum funcţionează şi cum se foloseşte, apasă din greşeală pe trăgaci având un glonţ pe ţeavă. Glonţul se opreşte în piciorul Nicoletei Nicolescu. De faţă se află şi Petrică Ţocu care avea să şi povestească întâmplarea lui Puiu Traian. Nicoleta s-a purtat extrem de calm, fără să intre în panică şi fără să îl tragă la răspundere, în timp ce Stelescu s-a îngălbenit. Ajunsă la spital, Nicoleta va declara că în timp ce-şi făcea plimbarea de dimineaţă a auzit o detunătură, apoi a simţit o arsură la picior, nu ştie de unde a venit glonţul. Ziarele vremii au tratat subiectul ca pe o ştire de senzaţie.

Anul 1933 decurge asemănător cu cel precedent. Stelescu activează mult şi constant pe toate palierele vieţii legionare. La 10 iulie 1933 este şi el prezent la Vişani, acolo unde legionarii urmau să ridice un dig care să apere satul de apele furioase ale Buzăului. Aceasta trebuia să fie cea dintâi tabără de muncă legionară, numai că cei 200 de legionari prezenţi pentru începerea muncii sunt înconjuraţi şi bătuţi de jandarmi cu o sălbăticie rară. Între ei se afla şi Stelescu.

Campania electorală din noiembrie 1933 îl găseşte în plină activitate. Porneşte la luptă cu echipele legionare, câştigă cu ele bătălii, mănâncă bătaie de la jandarmi. Dizolvarea Gărzii de Fier, la 9 decembrie 1933, îl găseşte la Bucureşti. Primeşte de la Căpitan sarcina de a organiza o mare manifestaţie a studenţimii legionare a doua zi, în 10 decembrie, Ziua Studenţimii. Stelescu nu a îndeplinit ordinul, manifestanţii au fost puţini şi prost organizaţi, nu au reuşit să ajungă la Palat conform planului, fiind opriţi de jandarmi.

În 29 decembrie 1933, după ce Nicadorii aveau să-l pedepsească pe I. Gh. Duca, Stelescu este arestat şi implicat în procesul Gărzii de Fier care se va judeca în primăvara lui 1934. Nicadorii sunt condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, în timp ce toţi ceilalţi legionari arestaţi sunt achitaţi şi puşi în libertate. Semnele trădării viitoare încep să fie vizibile în timpul acestei detenţii, între zidurile Jilavei…

(va urma)

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

1940 - un an dramatic pentru istoria României (II)

Subiectul următor

Virtutea naţionalismului (3)

Cele mai recente din