Ziua Legiunii 2020

La 93 de ani  de la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail, membrii Fundației George Manu și prietenii noștrii din toate colțurile țării, ne-am întâlnit din nou, ca în fiecare an, pentru a-i comemora pe întemeietori și pentru a da slavă lui Dumnezeu că a dăruit neamului românesc Mișcarea Legionară.

Pelerinajul nostru a început în ziua de sâmbătă, 20 iunie 2020, la Cimitirul Reînvierea din București unde ne-am adunat cu toții în jurul mormintelor familiei Codreanu. O familie aleasă de Dumnezeu pentru a da neamului nostru pe unul dintre cei mai mari eroi, vizionari și lideri pe care i-a avut vreodată: Corneliu Zelea Codreanu.

Chiar dacă trupul Căpitanului nu se află îngropat alături de familia sa, ci doar numele îi este scris pe cruce, când am intonat  ”Imnul legionarului căzut” și am răspuns la apel în numele lui, l-am simțit prezent alături de noi, așa cum se întâmplă de fiecare dată.

În cimitirul Reînvierea am poposit și la mormântul Anastasiei Popescu (Mama Sica), precum și al domnului Mircea Nicolau, președinte al fundației noastre în perioada 1995-2011.

Următoarea oprire am făcut-o în fața fostei Case Verzi de pe strada Lăstărișului din București. Aici, Cezarina Condurache ne-a relatat o scurtă istorie a acestei clădiri ridicate de legionari, în curtea căreia s-a aflat mausoleul construit pentru trupurile eroilor Ion Moța și Vasile Marin, ulterior fiind aduși acolo și Căpitanul, Nicadorii și Decemvirii. Clădirea (aflată azi în posesia statului) încă mai există, cavoul însă a fost distrus de comuniști, iar locul osemintelor martirilor îngropați aici a rămas până astăzi necunoscut. Noi nădăjduim însă că, la vremea cuvenită, Dumnezeu va rândui să fie descoperite, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei cu trupurilor atâtor alți sfinți.

De la Casa Verde am pornit spre cimitirul din Țigănești, Ilfov, unde se află mormintele lui Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, doi dintre întemeietorii Mișcării. Părintele Ioan Șișmanian de la Mănăstirea Petru Vodă a slujit aici slujba parastasului pentru toți întemeietorii și conducătorii Legiunii. După parastas, părintele a oficiat și un Te Deum prin care i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care a dat-o acestui neam în urmă cu 93 de ani prin înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail. Am încheiat cu ”Cântecul Legionarului căzut”, ”Sfântă tinerețe legionară” și apelul la care am răspuns Prezent în numele acestor mari bărbați ai neamului românesc.

După agapa frățească din cimitirul Țigănești am pornit spre ultimul obiectiv al zilei: Troița Căpitanului, a Nicadorilor și Decemvirilor de la Tâncăbești pentru a înălța și aici cântece și rugăciuni.

A doua zi ne-am reîntâlnit cu toții la Biserica Sfântul Ilie Gorgani din București pentru a participa la Sfânta Liturghie. Prima duminică, de după pandemie, în care s-a putut oficia slujba cu credincioși în interior bisericii am petrecut-o așadar în lăcașul în care Căpitanul și ai săi au îngenuncheat de nenumărate ori pe lespezi de piatră rugându-se fierbinte pentru neamul românesc și pentru biruința Mișcării.

Am încheiat traseul memoriei legionare cu o oprire în fața porții fostului sediu al Mișcării de pe strada Gutenberg unde am evocat momente importante legate de istoria acestei clădiri.

După trei luni de izolare în care ne-a fost interzisă participarea la slujbele bisericii și accesul în cimitire, cele două zile de sărbătoare pe care Dumnezeu a rânduit să le putem petrece așa cum se cuvine, au fost pentru noi o gură de aer proaspăt și o întărire a nădejdii. Două zile binecuvântate, două zile în care am simțit concret prezența morților noștrii care parcă ne repetă de fiecare dată că atunci când ducem lupta cea bună, cea pentru Dumnezeu și neamul nostru, nu trebuie să ne temem, chiar așa nevrednicii cum suntem, pentru că ei ne vor sta mereu alături.

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Ziua Dreptății

Default thumbnail
Subiectul următor

Naţionalismul anticomunist al popoarelor europene – context şi geneză

Cele mai recente din

Decemvirii (3)

Trădătorul Mihai Stelescu 1933-1934 context politic Finalul anului 1933 aduce cu sine