Lumina care nu se stinge

În ziua de 1 august 2020, sfidând pericolul pandemiei, temerarii Fundaţiei „Profesor George Manu” s-au întâlnit într-unul din cimitirele oraşului Miercurea Ciuc pentru pomenirea deţinutelor politic care au trăit în penitenciarul de aici calvarul detenţiei din perioada regimului comunist.

Situat pe malul Oltului, înconjurat de păduri şi vegheat de muntele Şumuleul Mare, oraşul, cu clădirile sale vechi, ca şi împrejurimile, are o frumuseţe aparte, în dureros contrast cu suferinţa neînchipuită a celor care au pătimit în închisoare. Erau într-un iad din mijlocul grădinii raiului. Despre patimile lor putem doar vorbi, însă nu le vom cunoaşte niciodată cu adevărat.

La monumentul înălţat spre amintirea şi cinstirea acestor suflete delicate şi nobile care au urcat Golgota suferinţei neamului românesc, biruitoare asupra slăbiciunii fireşti, asupra spaimelor, a durerii şi a morţii, preotul militar Mihai Mitrea al Batalionului de Vânători de Munte Miercurea Ciuc a nceput slujba cu intonarea Imnului Naţional al României. Nu am cântat doar o parte, ci întregul imn; părintele, un român inimos cum rar mai găseşti, îl ştia pe de rost.

Au fost pomenite nu doar martirele din închisoarea de femei, ci şi legionarii asasinaţi aici în 1939, anul marii prigoane carliste şi alţi martiri şi eroi ai Legiunii şi ai neamului. Între numele celor care au fost simbolul curajului, al deemnităţii naţionale şi al credinţei în Dumnezeu, amintim acum doar câteva: monahia Mihaela Marieta Iordache, Laurenţia Arnăuţoiu, Marie Eleonora Bunea, prinţesă de Wied, Maria Plop, Maria Teodorescu, Germaine Luciu, Anuţa Cândea.

În vremea aceasta se revărsa peste noi lumina de august, limpede şi fierbinte, făcându-ne să vedem departe şi să înţelegem cum ar trebui să fie inimile noastre.

Am încheiat ca de obicei cu Imnul legionarului căzut şi am răspuns „Prezent!” pentru sufletele prezente în sufletele noastre, apoi am mers să vedem unde au fost îngropate doamnele care au murit în penitenciar. Nu mai este niciun semn acolo, la marginea cimitirului. În loc de cruci, un container cu gunoi şi o cişmea. Adică profanarea şi mizeria umană alături de apa vie  Duhului ce devine î noi izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.

Despărţirea de părintele Mitrea şi de vrednica lui presbiteră a avut loc pe fondul marşului „Treceţi batalionae române Carpaţii”, cântat de noi în timp ce părăsea terasa restaurantului unde am luat masa împreună. Pe urmă ne-am deplasat la clădirea închisorii căreia i s-a dat în ultima vreme o altă destinaţie. Am privit doar faţada masivei construcţii ce acum se vrea lumnioasă, iar doamna Cezarina Condurache a recosntituit momentul tragic al asasinării de către autorităţile teroriste a legionarilor scoşi în noaptea de 21 septembrie 1939 din puşcărie sub pretextul mutării, şi împuşcaţi undeva în apropiere.

Dacă iubim adevărul şi dreptatea, nu avem voie să uităm. Oamenii aceştia, în majoritate tineri şi foarte tineri, au murit nevinovaţi, au fost ucişi fără judecată, în afara legii, pentru crezul lor. Aparent din răzbunare pentru că echipa lui Miti Dumitrescu l-a pedepsit pe cel care s-a făcut vinovat de moartea lui Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu.însă Miti Dumitrescu şi echipa sa plătiseră deja cu viaţa şi cu batjocura publică.

Sfântul Nicolae Velimirovici scria undeva că la Dumnezeu contează mai puţin câţi oameni mor, ci mai ales cine moare.adică nu mulţimea păcătoşilor, ci puţinii drepţi care i-au urmat poruncile. De aceea ni se pare o impietate să nu-i trecem aici pe aceşti martiri ai neamului nostru, amintindu-ne de ei până când vom mai avea memorie: Constantin Beneş (funcţionar), Ovidiu Biriş (avocat), Titus Borzea (student), Vasile Buhai (student), Marius Cioflec (student), Constantin Coman (Student), Ştefan Comjic (Student), Gheorghe Constantin (student), Dumitru Constantinescu (medic), Vasile Corbeanu (student), Liviu Dobrin (medic), Afilon Dorca (teolog), Dumitru Ducaru (subinginer), Ioan Enescu (student), Vasile  Felecan (ajutor mecanic), Vasile Filipov (Şcoala Superioară de Comerţ), Florin Gârcineanu (ofiţer), iosif Grama (student), Nicolae Nicoară Iordache (asistent universitar), Ioan Macoveschi (desenator), Augustin Liviu Micu (inginer), Ioan Miter (student), Virgil Noaghia (student), Aurel Nuţiu (student), Alexandru Guţă Pavelescu (avocat), Tiberiu Popa (student), Anton Barbu Popescu (funcţionar), Marin Popescu (student), Nicolae Prodea (lăcătuş), Constantin Raicu (licenţiat), Virgil Rădulescu (ziarist), Eugen Stamate (student), Constantin Stegărescu (licenţiat Academia Comercială), Nicolae Strugaru (avocat), Vasile Susai (licenţiat în DRept), Gheorghe Teodorescu (sculptor), Gheorghe Tiponuţ (elev), Coriolan Todan (student), Corneliu Ungureanu (licenţiat în Litere), Ion Ursu (student), Gheorghe Vasiliu (ofiţer), Adam Vilmuş (bucătar), Petre Zanche (funcţionar), Radu Zus (student).

Dumnezeu să-i odihnească împreună cu sfinţii Săi, pe ei, pe martirele de la Miercurea Ciuc şi pe toţi cei care s-au jertfit pentru neam şi credinţă!

Un străin s-ar întreba probabil de ce o mână de oameni veniţi de departe străbate ţara întreagă, umblând prin cimitire în căutare de morminte uitate sau aproape uitate, slujnd la monumente părăsite, de puţini ştiute. La o asemenea întrebare s-ar putea răspunde aşa: noi credem că adevărul despre trecut, cu toate ale sale va ieşi în cele din urmă la lumină, fiindcă Mântuitorul ne-a spus: nimic nu este ascuns atât de bine, ca să nu fie dezvăluit. Toate se vor afla, mai devreme sau mai târziu, chiar de va fi să aşteptăm precum au aşteptat creştinii, aproape 300 de ani ca adevărul credinţei să devină oficial. Pentru asta însă trebuie să ţină cineva lumina mereu aprinsă, lumina mică din care se va aprinde marea lumină a adevărului.

Deci îl aşteptăm pe Constantin cel Mare, ţinând o lumânare în mâini.

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Subiectul precedent

Comemorarea anuală Râmnicu Sărat

Subiectul următor

Virtutea naţionalismului (6)

Cele mai recente din

Decemvirii (5)

Casa Gheorghiade şi sticluţele de otravă În numărul trecut am oprit firul