Data de 13 septembrie 2020 a avut pentru noi o triplă însemnătate. Îl pomenim întâi pe cel care creat fenomenul fără de care noi nu am fi fost prezenți la Gherla. Acolo am celebrat împreună cu Fundația „Profesor George Manu” 121 de la nașterea Capitanului Corneliu Zelea Codreanu. În cadrul acestei întâlniri am ales să marcăm 50 de ani de la sfințirea Monumentului Moța și Marin de la Majadahonda, deoarece actuala criză sanitară a făcut imposibilă deplasarea nostră în Spania. Nu în ultimul rând, ne-am strâns ca să-i comemorăm ca în fiecare an pe cei ce au fost închiși la închisoarea din Gherla, care în timpul comunismului au pătimit, au murit și au fost aruncație în gropi comune până astăzi neștiute.
În perioada antemergătoare evenimentelor de la Gherla s-au facut pregătiri intense, noi cei din grupul „Camarazii” ne-am ocupat de curățarea perimetrului în care se află monumentul ridicat în memoria celor care au suferit în închisoarea de la Gherla. Totodată am pregatit și un mesaj pe pânză dedicat camarazilor de la Falanga Spaniolă. Mesajul a avut în primplan silueta Monumentului Moța și Marin sub care am scris: „UN SÍMBOLO DEL MISMO IDEAL” (un simbol al aceluiași ideal), încadrat de Tricolor și steagul Spaniei. Cuvintele au fost alese pentru a sublinia înfrățirea poporului român cu cel spaniol, care s-a produs odată cu sângele vărsat al celor doi eroi legionari, Ion Moța și Vasile Marin pe teritoriul Spaniei.
În timp ce noi ne-am ocupat de aspectul estetic al evenimentului, cei de la Fundație s-au ocupat de aspectul cultural, pregătind discursurile rostite acum 50 de ani la sfințirea monumentului, o cuvântare rostită de părintele Vișovan și obișnuita slujbă de pomenire a sufletelor martirilor trecuți pe la penitenciarul Gherla, una dintre cele mai abuzive închisori din perioada comunistă.
După slujba de pomenire s-a cântat „Imnul Legionarului Căzut”, s-au aprins lumânari și s-a depus o coroană pentru cei de la Gherla, iar părintele Marius Vișovan ne-a încântat cu un discurs despre Monumentul de la Majadahonda, despre însemnătatea acestuia și despre sacrificiul celor două căpetenii legionare, care și-au dat viața pentru apărarea creștinismului european în fața hoardei invadatoare bolșevice, care amenința atunci Spania. A fost un discurs care a impresionat și emoționat pe toată lumea prezentă, majoritatea tineri.
În continuare s-a rostit discursul lui Horia Sima de acum 50 de ani, discurs în care i-a evocat pe toți cei care au ajutat la crearea și păstrarea cultului de la Majadahonda dealungul timpului, începând cu Radu Ghenea, ministrul României la Madrid din perioada Statului Național-Legionar, care în 13 ianuarie 1941 a organizat prima comemorare de la Majadahonda în cinstea lui Moța și Marin. A continuat cu domnul Traian Popescu, care în 1947 a ridicat crucea care se află astăzi în fața monumentului. A mulțumit de asemenea și tuturor camarazilor spanioli fără de care ridicarea monumentului nu ar fi fost posibilă. În discursul său Horia Sima exprima că nădăjuiește ca și în viitor cultul să se mențină la fel de viu. Noi astăzi nu mai avem aceleși provocări de altădată, deci avem datoria și nimic nu ne poate orpi să menținem cultul de la Majadahonda viu și puternic.
Dintre discursurile de acum 50 de s-a mai rostit și discursul lui Blas Pinar Lopez șeful „Fuerza Nueva”, din discursul său redăm ceea ce apreciem ca fiind cea mai emotionantă frază: „Și cine pierde această viziune clară a luptei pe viață și pe moarte ce se dă între comunism și libertate, între Creștinism și ateism, între tiranie și libertate, între înger și bestie, se înseală groznic.”
În timp ce la Gherla se celebrau 50 de ani de la sfințirea Monumentului Moța și Marin, același lucru se întampla și în Spania la Mjadahonda, separați de mii de kilometri camarazii români și spanioli au fost din nou uniți în aceeași zi, în același crez și în cinstea acelorași martiri anticomuniști Moța și Marin. Din discursul trimis de Manuel Andrino, actualul șef național al Falangei Spaniole, pentru a fi citit la Gherla, extragem următorul îndemn: „Din Spania vă cer să fiți curajoși în lupta pentru demnitate și pentru o adevarată justiție socială pentru poporul român, pentru poporul spaniol și pentru restul marilor țări ale Europei.”
A urmat apoi discursul lui Jose Luis Jerez Riesco. A fost o mare onoare să ascultăm discursul celui care este singurul supraviețuitor care s-a aflat și acum 50 de ani la sfințirea Monumentului de la Majadahonda. Prin cuvintele lui am avut ocazia să aruncăm o privire în trecut asupra zilei de 13 septembrie 1970, ziua în care s-a facut un nou pas spre unitatea de nestrăpuns a celor două popoare, cel român și spaniol.
Actul s-a încheiat cu intonrea celor două imnuri, cel al Legiunii „Sfântă Tinerețe Legionară”, urmat de apelul legionarilor morți pe teritoriul Spaniei și cel al Falangei „Cara al Sol”, urmat de apelul spaniolilor care au contribuit la crearea Cultului de la Majadahonda trecuți la cele veșnice. Undeva pe drum, în văzduh strigătul nostru – PREZENT- s-a unit cu -PRESENTE- al spaniolilor pentru a ajunge împreună la cei pomeniți. După care am procedat la depunerea simbolicilor cinci trandafiri, un buchet pentru camarazii români și unul pentru camarazii spanioli.
Pentru noi, cei tineri, aflați abia la începutul drumului naționalist, a fost o mare onoare să fim alături de Fundația „Profesor George Manu” pentru a marca acest eveniment. Cu toate că vremurile s-au schimbat și noi nu mai trebuie să trecem prin pericolele cu care s-au înfruntat înaintașii noștri, exemplul lor rămane pentru noi viu și actual. Monumentul de la Majadahonda nu este doar o piatră pe câmpia unde și-au dat viața Ion Moța și Vasile Marin în Războiul Civil Spaniol, acest monument reprezintă mult mai mult, vorbim aici de un simbol al unității europene împotriva comunismului de orice fel. La această cruce trebuie să se închine măcar odată în viată orice naționalist european. Cei doi eroi legionari Moța „Arhanghel și munte” Marin „ca o flacără mare” au înțeles pericolul comunist și au pornit să se lupte cu cei ce trăgeau „cu mitraliera în obrazul lui Hristos” la mii de kilometri distanță. Exemplul lor a fost decisiv pentru mulți tineri care s-au înrolat mai târziu în Divison Azul, divizie spaniolă de voluntari în cel de al Doilea Război Mondial pe frontul de răsărit. Lupta împotriva comunismului nu s-a oprit odată cu cel de al Doilea Război Mondial, nici cu revoluțiile de la 1989, nu, lupta trebuie să continue, până când această forță satanică va fi înfrântă. Iar noi trebuie să ne inspirăm din victoriile împotriva comunismului, alt capitol care ne înfrațește cu camarazii spanioli. Printre puținele victorii ale unor țări împotriva comunismului, cele mai semnificative au fost campania Armatei Române din 1919 împotriva Ungariei comuniste și înfrangerea armatelor bolșevice de către generalul Franco în 1939 în Războiul Civil Spaniol. Iată deci, cât de semnificativ este acest monument pentru noi, romanii, dar și pentru întreaga Europă naționalistă.
Mulțumim Fundației „Profesor George Manu” pentru inviția de a participa la aceste evenimente și mulțumim camarazilor spanioli pentru efortul lor neîncetat prin care ajută la păstrarea și promovarea memoriei lui Moța și Marin, a cultului de la Majadahonda și a exilului legionar din Spania!
Încheiem prin cuvintele lui Blas Pinar Lopez de acum 50 de ani:
„Moța și Marin! PREZENT!
Trăiască România liberă, înfloritoare și suverană!
Trăiască Spania!”