Memoria – «Amintire pe care o păstrează posteritatea despre oameni sau despre evenimente de seamă din trecut»1.
1 memoria. (s. f.). În dexonline. https://dexonline.ro/definitie/memorie
13 septembrie 2020, se împlinesc 50 de ani de la sfinţirea Monumentului martirilor legionari români Ion Moţa şi Vasile Marin, căzuţi pentru Cruce la Majadahonda în anul 1937 în Războiul Civil Spaniol.
O dimineaţă însorită cu o temperatură ale cărei valori se menţin încă foarte ridicate, încheie o săptămână care acumulase, cum era de aşteptat, o mulţime de emoţii, tensiuni şi evenimente, dată fiind incertitudinea zilelor pe care le trăim într-o succesiune nebună la limita imposibilului gândirii omeneşti. La primele ore pornim spre locul ceremoniei, făcând mai întâi un scurt popas pentru a cumpăra un buchet de cinci trandafiri, simbolul falangist spaniol, prezent de aproape 80 de ani pe marginea acelei tranşee în care acele ceasului lui Ion Moţa au încremenit în acea cenuşie după-amiază de ianuarie, marcând pe veci drumul de jertfă şi de biruinţă al celei mai mistice emanaţii a Neamului Românesc, Legiunea Arhanghelul Mihail.
Drumul durează cam o oră cu maşina, timp în care îmi năvălesc în minte o mulţime de gânduri legate de momentele ce se vor desfăşura pe acel platou inaugurat la vremea în care eu abia văzusem lumina acestei lumi. Printre impresiile lăsate de lectura parcursă în seara precedentă, într-o lucrare editată de Carpaţii, cu ocazia comemorării a 25 de ani de la înălţarea la cer a sufletelor celor doi martiri, îşi face loc figura luminoasă a camaradului Felipe, înmormântat doar cu o zi în urmă. Falangist de o viaţă, membru al Fundaţiei Diviziei Albastre, al Hermandad de la DA Madrid şi al Asociaţiei Pentru Custodierea Monumentului, ne-am întâlnit la nenumărate acte comemorative în ultimii ani, legându-se între noi o frumoasă, deşi de scurtă durată, prietenie, bazată pe respect şi simpatie reciprocă. A iubit Cultul Moţa-Marin, s-a simţit foarte legat de Monument şi de românii care an de an veneau la Majadahonda. Abia acum realizam că la prima mea participare la aceste acte el a fost prima persoană care mă salutase. Tot el avea să fie şi ultimul camarad care se despărţea de mine în acelaşi loc, în ianuarie, anul acesta. Părea obosit ca după un imens efort, la braţul unei Eve copleşită de emoţie, cu acea strălucire în priviri pe care o au oamenii crestelor care au reuşit să-şi înfingă pioletul pe încă unul din piscurile visate. I se citea pe chip fericirea şi liniştea sufletească când mi-a spus satisfăcut, fără ca eu să fi putut intui totuşi, cât de aproape de Cer se afla, că a reuşit să vină şi de data aceasta. A fost momentul în care şi-a luat rămas bun de la mine, acum îmi venise mie rândul s-o fac.
În faţa Crucii, pe care a străjuit-o de atâtea ori cu statura sa impozantă, l-am chemat la Apelul Celor Căzuţi pentru Dumnezeu, pentru România şi pentru Spania: FELIPE PEREZ PRESENTE! Prin scumpa lui soţie Eva, care a ţinut să ne onoreze cu prezenţa sa, gest care făcea încă odată dovada fidelităţii sale, am putut şi să-l îmbrăţişez, transmiţându-i toată consideraţia camarazilor români. Deşi se anunţaseră cu o săptămână în urmă măsuri privind limitarea numărului de persoane la toate tipurile de reuniuni, ne-am adunat spre aducerea aminte a acelor care au sfinţit cu urmele paşilor, al lacrimilor şi al rugăciunilor acest loc, circa 45 de persoane, între acestea numărându-se domnul José Luis Jerez Riesco, împreună cu un alt domn, ambii prezenţi cu cincizeci de ani în urmă, la ceremonia de sfinţire şi inaugurare a ansamblului monumental. S-a citit Rugăciunea Falangiştilor Căzuţi, s-au rostit discursuri şi s-a cântat Cara al Sol.
Din partea Sindicatului Universitar Spaniol-SEU, ai cărui membri formeză Garda de Onoare, începând cu anul 1941, a rostit un excelent discurs Fernando Maqueda. A urmat discursul Şefului Naţional al Falangei Spaniole, Manuel Andrino, după care subsemnatul am dat citire Mesajului Fundaţiei Profesor George Manu, semnat de preşedinta Cezarina Condurache, în care s-a manifestat regretul membrilor acesteia faţă de imposibilitatea de a fi prezenţi la această aniversare. Nădăjduim să putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fim cu toţii prezenţi în ianuarie 2021, pentru a celebra cum se cuvine Comemorarea lui Ion Moţa şi Vasile Marin.
Doamne, ajută!
CĂLIN GABOR, Spania
*
Dragi camarazi spanioli,
După cum ştiţi, am dorit din tot sufletul să fim astăzi prezenţi alături de voi în faţa Arcului de Triumf ridicat de exilul legionar întru veşnica pomenire a jertfei date de Ionel Moţa şi Vasile Marin pe pământ spaniol. Din păcate acest lucru nu a fost posibil din cauza legilor noii dictaturi sanitare care pretinde a ne salva viaţa suprimându-ne libertatea. Ştim foarte bine dimensiunile catastrofale pe care le poate avea o pandemie, ţara noastră a fost infectată de comunism în 1944, a fost devastată de acest virus timp de 50 de ani şi acum continuă să pătimească sub pandemia neomarxistă ca întreaga Europă. Dar barierele pandemice – sanitare şi ideologice – ridicate între oameni şi între state şi restricţiile de călătorie nu pot împiedica sufletele legionare şi falangiste să fie îngemănate în dragostea de Hristos şi de martirii noştri, aşa cum au fost întotdeauna . Prin voi, noi suntem prezenţi în Spania, aşa cum şi voi sunteţi prezenţi prin noi în România.
În urmă cu 50 de ani înaintaşii voştri şi ai noştri s-au aflat pe această esplanadă sfinţită de sânge românesc, ridicând o lucrare monumentală menită să străpungă istoria suind crucea sacrificiului făcut pe pământ până sus, aproape de luceferi. În ziua sfinţirii monumentului, la mii de kilometri distanţă de Majadahonda, România se afla în plin regim comunist. Nimeni nu a putut călători atunci din ţară pentru a fi prezent la maiestuoasa ceremonie de sfinţire a Monumentului Moţa Marin, şi mai mult, legionarii care fuseseră eliberaţi recent din temniţele care le încătuşaseră tinereţea timp de unul sau mai multe decenii, nici nu îşi puteau închipui ce se întâmpla la Majadahonda! Dar, din mila lui Dumnezeu, după alte zeci de ani de la acel 13 septembrie 1970, colosul bolşevic s-a prăbuşit şi camarazii din ţară au putut să se reîntâlnească cu cei din exil, şi împreună s-au putut închina în faţa Monumentului Moţa Marin la Majadahonda.
În discursul său de la sfinţirea monumentului, Horia Sima Comandantul Mişcării Legionare şi-a exprimat nădejdea că generaţiile viitoare vor menţine viu şi nealterat cultul eroilor Ionel Moţa şi Vasile Marin. Astăzi, la o distanţă de 50 de ani, în aceeaşi zi şi în acelaşi crez, ieşim în faţa frontului pentru a da raportul în faţa Căpitanului, a Comandantului şi a istoriei şi măturisim fără şovăire: PREZENT! Generaţia legionară şi falangistă de astăzi, stau de gardă împreună şi mărturisesc biruinţa pe altarul de la Majadahonda! Dragi camarazi, da, victoria, pentru că întregul zid de ură satanică şi de mizerie comunistă şi neomarxistă nu a reuşit să ascundă lumina care ţâşneşte continuu din sângele martirilor noştri. Suntem puţini, suntem atacaţi din toate părţile, dar în timp ce o lume întreagă priveşte către întuneric, noi rămânem nemişcaţi cu faţa către soarele dreptăţii, fixaţi pe urmele înaintaşilor noştri, purtând cu demnitate şi credinţă de nestrămutat steagul nostru de luptă. Şi aceasta este adevărata biruinţă a mişcărilor noastre pe care nici dictatura, nici corectitudinea politică, nici pandemia şi nici măcar porţile Iadului n-o pot înfrânge. Curaj camarazi! Suntem pe drumul cel bun, drumul de foc şi biruinţă deschis de Corneliu Zelea Codreanu şi Jose Antonio Primo de Rivera, întărit cu sângele lor şi al generaţiilor de martiri şi eroi care i-au urmat în frunte cu Moţa şi Marin, Onesimo şi Ramiro…
Cu gândul la sacrificiul celor doi martiri legionari şi la toată lupta exilului legionar a cărei biruinţă a fost săpată şi în piatră pentru veşnicie prin Monumentul Moţa Marin, nădăjduim că memoria legionară va rămâne vie prin eroismul de durată şi legitimitatea actualei şi viitoarelor generaţii. Astăzi ne închinăm şi ne rugăm alături de voi sperând ca în 2070 Dumnezeu va îngădui ca fiii noştri biologici şi spirituali să organizeze şi sărbătorească Centenarul Monumentului Moţa Marin la Majadahonda.
Primiţi din partea noastră o îmbrăţişare strânsă şi salutul camaraderiei noastre, cu braţul ridicat spre cer:
Trăiască Spania! Trăiască România!
Camarazii Ionel Moţa şi Vasile Marin: PREZENT!
Cezarina Condurache
Preşedintele Fundaţiei Profesor George Manu