Cu puțin timp în urmă, cu ocazia aniversării a 75 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, Putin a spus în discursul său: “Nu avem pentru ce a ne rușina sau a ne cere iertare, deoarece URSS a pus 27 de milioane de vieți în Altarul Victoriei.” Într-adevăr, de vreo câțiva ani, Rusia caută să obțină un profit maxim de pe urma rolului forțelor sale armate în Cel de-al Doilea Război Mondial. Este de înțeles, deoarece întreaga istorie a Rusiei secolului XX este o oroare. Stupida intervenție în Primul Război Mondial nu a condus decât la un șir de înfrângeri adunate una după alta, și apoi la căderea țarismului, la dezintegrarea imperiului și , ceea ce a fost și mai grav, la venirea comunismului. Ce putem spune despre odiosul regim instaurat de Lenin și consolidat de Stalin? Nu a existat o experiență mai monstruoasă în toată istoria, cu excepția celor care au căutat să o copieze (China lui Mao, Cambodgia lui Pot Pot, Coreea de Nord a groteștii dinastii Kim…). Când în cele din urmă comunismul a căzut, a lăsat în urmă o țară ruinată moral și economic, căci minciuna unită mizeriei și terorii nu poate lăsa decât o astfel de moștenire. Astăzi, dacă n-ar fi fost puternica industrie armamentistică pe care ”pacificul” comunism a lăsat-o în moștenire, sau faptul că natura a proporționat Rusiei vaste resurse, cum ar fi gazele naturale, aceasta ar fi din punct de vedere economic irelevantă, o autentică ruină.
Au nevoie să “se agațe de un cui înroșit”, și cum viziunea universală care a fost impusă este că învinșii din 1945 au fost întruchiparea răului absolut, diavoli în corpuri umane, și Rusia a fost decisivă la înfrângerea lor, este necesar ca acest lucru să se specifice depășind toate limitele acceptabilului. În Rusia există o “ lege a memoriei istorice”, care interzice în mod explicit chestionarea viziunii oficiale asupra Celui de-al Doilea Război Mondial. Motiv pentru care nu se poate spune că în realitate au fost MILIOANE de cetățeni sovietici care s-au alăturat trupelor Axei. Că o mare parte a MILIOANELOR de morți au fost o consecință a politicii de pustiire impusă de Stalin. Că PARTIZANII au ucis zeci de mii de ruși, în spatele liniilor germane, pentru a-i menține în obediența puterii comuniste. Că pentru a obține acestă victorie atât de trâmbițată s-a impus un regim de teroare absolută. Etc. etc. Iar această idee trebuie impusă nu doar în Rusia, ci și în afara granițelor sale.
Pe 30 iulie, admiratul nostru prieten Luis E. Togores, profesor de Istorie Contemporană la Universitatea San Pablo din Madrid, a început publicarea unei serii de articole despre marile bătălii ale istoriei militare spaniole și a făcut-o vorbind despre Krasny Bor. “Victoriile uitate ale Spaniei: Krasny Bor[1], ultima mare bătălie a infanteriei”. Magnific. A fost publicat aici (probabil încă mai este): https/www.larazon.es/cultura/20200730/5uvb2qnuxbrhmyjvtwvgfwxbu.html
Aproape imediat Ambasada Rusiei a protestat vehement pentru conținutul articolului și cum era lesne de imaginat hoarda mediilor digitale de stânga și separatiste au acuzat La Razon[2] de a se fi aliniat celui mai teribil fascism. “ De întrebat: Ce căutau spaniolii departe de casă în rândurile agresorului nazist, condamnat universal pentru atrocitățile sale de către tribunalul de la Nürnberg?”, se citea în acest protest oficial. Logic, Ambasada Rusiei nu părea preocupată de faptul că URSS a fost cea care a lansat idea Fronturilor Populare, ca cel impus în Spania, că a impus política sa în Spania front-populistă, că și-a trimis în Spania mii de militanți și zeci de mii de comuniști din întreaga lume încadrați în Brigăzile Internaționale. Dacă Ambasada Rusiei, sau Guvernul Rusiei, au atâtea întrebări de pus despre trecutul poporului său, ar putea să încerce să clarifice odată pentru totdeauna oribila crimă a foametei provocate în anii 30, sau epurările, și atâtea alte episoade de teroare.Dar nu numai că n-o vor face, ci în plus pretind ca nimeni să nu le poată contrazice propria viziune a istoriei pe care caută să o impună celorlalți.
De curând a apărut o carte “ Masacrul din Katyn. Istoria celei mai mari crime a sovieticilor în Cel de-al Doilea Război Mondial”, Thomas Urban (La Esfera de Los Libros). V-o recomand din tot sufletul. Nu este doar o istorie a masacrului în sine, ci, mai ales, o lungă istorie a luptei tenace a comunismului- și acum a guvernului rus- de a impune viziunea sa asupra faptelor, acuzându-i pe germani de acea crimă. Pentru o scurtă perioadă, coincizând cu căderea comunismului, rușii își admiseseră- chiar dacă au făcut-o în silă- responsabilitatea. În actualitate încearcă din nou să atribuie crima germanilor. Aceasta este istoria pe care o apără Guvernul și ambasada Rusiei.
Cât timp au în vigoare o lege care interzice contrazicerea versiunii lor oficiale, cum ar putea fi crezuți? Da, este adevărat că naziștii au comis neghiobia de a-și propune să-i colonizeze pe ruși, ridiculă himeră de care s-au văzut obligați să uite imediat. Dar nu mai puțin adevărat este că milioane de cetățeni sovietici au încercat să profite de ocazie pentru a se elibera de jugul comunist.
Era preocupată Ambasada Rusiei de faptul că victoria spaniolă de la Krasny Bor a contribuit la prelungirea asediului asupra Leningradului și asuferințelor populației sale. Este preocupată această ambasadă de suferința infinit superioară pe care comuniștii au provocat-o populației Leningradului timp de zeci de ani? Cu siguranță nu vor cere publicațiilor spaniole să publice articole obiective și veridice pe această temă…
Carlos Caballero Jurado
[1] Este vorba de cea mai importantă bătălie a Diviziei Albastre
[2] Ziar de important tiraj din capitala Spaniei