Carlos Caballero Jurado : Incredibilă imixitiune a Rusiei în legătură cu un articol despre Krasny Bor

Cu puțin timp în urmă, cu ocazia aniversării a 75 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, Putin a spus în discursul său: “Nu avem pentru ce a ne rușina sau a ne cere iertare, deoarece URSS a pus 27 de milioane de vieți în Altarul Victoriei.” Într-adevăr, de vreo câțiva ani, Rusia caută să obțină un profit maxim de pe urma rolului forțelor sale armate în Cel de-al Doilea Război Mondial. Este de înțeles, deoarece întreaga istorie a Rusiei secolului XX este o oroare. Stupida intervenție în Primul Război Mondial nu a condus decât  la un șir de înfrângeri adunate una după alta,  și apoi la căderea țarismului, la dezintegrarea imperiului și , ceea ce a fost și mai grav, la venirea comunismului. Ce putem spune despre odiosul regim instaurat de Lenin și consolidat de Stalin? Nu a existat o experiență mai monstruoasă în toată istoria, cu excepția celor care au căutat să o copieze (China lui Mao, Cambodgia lui Pot Pot, Coreea de Nord a groteștii dinastii Kim…). Când în cele din urmă comunismul a căzut, a lăsat în urmă o țară ruinată moral și economic, căci minciuna unită mizeriei și terorii nu poate lăsa decât o astfel de moștenire. Astăzi, dacă n-ar fi fost  puternica industrie armamentistică pe care ”pacificul” comunism a lăsat-o în moștenire, sau faptul că natura a proporționat Rusiei vaste resurse, cum ar fi gazele naturale, aceasta ar fi din punct de vedere economic irelevantă, o autentică ruină.

Au nevoie să “se agațe  de un cui înroșit”, și cum viziunea universală care a fost impusă este că învinșii din 1945 au fost întruchiparea răului absolut, diavoli în corpuri umane, și Rusia a fost decisivă la înfrângerea lor, este necesar ca acest lucru să se specifice  depășind toate limitele acceptabilului. În Rusia există o “ lege a memoriei istorice”, care interzice în mod explicit chestionarea viziunii oficiale asupra Celui de-al Doilea Război Mondial. Motiv pentru care nu  se poate spune că în realitate au fost MILIOANE de cetățeni sovietici care s-au alăturat trupelor Axei. Că o mare parte a MILIOANELOR de morți au fost o consecință a politicii de pustiire impusă de Stalin. Că PARTIZANII au ucis zeci de mii de ruși, în spatele liniilor germane, pentru a-i menține în obediența puterii comuniste. Că pentru a obține acestă victorie atât de trâmbițată s-a impus un regim de teroare absolută. Etc. etc. Iar această idee  trebuie impusă nu doar în Rusia, ci și în afara granițelor sale.

Pe 30 iulie, admiratul nostru prieten Luis E. Togores, profesor de Istorie Contemporană la Universitatea San Pablo din Madrid, a început publicarea unei serii de articole despre marile bătălii ale istoriei militare spaniole și a făcut-o vorbind despre Krasny Bor. “Victoriile uitate ale Spaniei: Krasny Bor[1], ultima mare bătălie a infanteriei”. Magnific. A fost publicat aici (probabil încă mai este): https/www.larazon.es/cultura/20200730/5uvb2qnuxbrhmyjvtwvgfwxbu.html

Aproape imediat Ambasada Rusiei a protestat vehement pentru conținutul  articolului și cum era lesne de imaginat hoarda mediilor digitale de stânga și separatiste au acuzat La Razon[2] de a se fi aliniat celui mai teribil fascism. “ De întrebat: Ce căutau spaniolii departe de casă în rândurile agresorului nazist, condamnat universal pentru atrocitățile sale de către tribunalul de la Nürnberg?”, se citea în acest protest oficial. Logic, Ambasada Rusiei nu părea preocupată de faptul că URSS a fost cea care a lansat idea Fronturilor Populare, ca cel impus în Spania, că a  impus política sa  în Spania front-populistă, că și-a trimis  în Spania mii de militanți și zeci de mii de comuniști din întreaga lume încadrați în Brigăzile Internaționale. Dacă Ambasada Rusiei, sau Guvernul Rusiei, au atâtea întrebări de pus despre trecutul poporului său, ar putea să încerce să clarifice odată pentru totdeauna oribila crimă a foametei provocate în anii 30, sau epurările, și atâtea alte episoade de teroare.Dar nu numai că n-o vor face, ci în plus pretind ca nimeni să nu  le poată contrazice propria viziune a istoriei pe care caută să o impună celorlalți.

De curând a apărut o carte “ Masacrul din Katyn. Istoria celei mai mari crime a sovieticilor în Cel de-al Doilea Război Mondial”, Thomas Urban (La Esfera de Los Libros). V-o recomand din tot sufletul. Nu este doar o istorie a masacrului în sine, ci, mai ales, o lungă istorie a luptei tenace a comunismului- și acum a guvernului rus- de a impune viziunea sa asupra faptelor, acuzându-i pe germani de acea crimă. Pentru o scurtă perioadă, coincizând cu căderea comunismului, rușii  își admiseseră- chiar dacă au făcut-o în silă- responsabilitatea. În actualitate încearcă din nou să atribuie crima  germanilor. Aceasta este istoria pe care o apără Guvernul și ambasada Rusiei.

Cât timp au în vigoare o lege care interzice contrazicerea versiunii lor oficiale, cum ar putea fi crezuți? Da, este adevărat că naziștii au comis neghiobia de a-și propune să-i colonizeze pe ruși, ridiculă himeră de care s-au văzut obligați să uite imediat. Dar nu mai puțin adevărat este că milioane de cetățeni sovietici au încercat să profite de ocazie pentru a se elibera  de jugul comunist.

Era preocupată Ambasada Rusiei de faptul că victoria spaniolă de la Krasny Bor a contribuit la prelungirea asediului asupra Leningradului și asuferințelor populației sale. Este preocupată această ambasadă de suferința infinit superioară pe care comuniștii au provocat-o populației Leningradului timp de zeci de ani? Cu siguranță nu vor cere publicațiilor spaniole să publice articole obiective și veridice pe această temă…

Carlos Caballero Jurado

[1] Este vorba de cea mai importantă bătălie a Diviziei Albastre

[2] Ziar de important tiraj din capitala Spaniei

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

„Familia este locul în care înveți primii pași în viață”

Default thumbnail
Subiectul următor

1940 - un an dramatic pentru istoria României (VII)

Cele mai recente din

Decemvirii (8)

Legiunea sub tirul calomniilor În numărul trecut al revistei am urmărit „nașterea”

Default thumbnail

Crăciunul

Încercăm în acest text să discutăm pe marginea unui articol al lui