La ora la care încep a scrie acest articol, răsfoiesc «Însemnările» lui Neculai Totu pentru a reciti fragmentul apărării casei din Aravaca, pe care Părintele Vișovan l-a evocat în fața crucii ce marchează de 73 de ani locul jertfei celor doi martiri. Părintele și-a făcut un obicei în a le citi, an de an, celor prezenți la Comemorarea anuală a legionarilor Ionel Moța și Vasile Marin – comemorare instituită cu exact 80 de ani în urmă de ministrul Statului Legionar Român în Spania la acea vreme, Radu Ghenea – câte un fragment în limba spaniolă din lucrarea lui Totu și, de data aceasta cuvintele sale, răsunând peste neaua ce acoperă colinele frământate cândva de șenilele tancurilor, fac să reînvie în sufletele noastre vocea profetică a dacului coborât din Munții Orăștiei: «Când va fi pace și copiii se vor juca pe dealurile acestea, își vor aminti că aici a murit glorios compania 21, iar în țară toți vor fi mândri de noi că am murit eroic.» De mult nu mai cred în coincidențe și dacă imaginea copiilor jucându-se în jurul Crucii, învăluiți de lumina aproape irezistibilă a Soarelui Sfânt de pe Cer, pe care zăpada căzută cu o săptămână în urmă o reflecta curată, fără pată cum sunt și sufletele lor nevinovate, împlinea în această zi gândurile lui Moța pronunțate în rândurile cu care Părintele venise din Țară pentru a le citi aici , întărindu-mi convingerea că voia Domnului a fost să-i putem chema pe înaintașii noștri la Apel și în acest an, alături de camarazii spanioli, cu toate impedimentele de ordin legal, material sau al vremii capricioase care izolase pur și simplu Spania, la fel ca în urmă cu 84 de ani, trebuie să remarc că acum, recitindu-l pe Totu, în căutarea pasajului respectiv și descoperind un alt moment, al cinei întâmpinării Anului 1937, am înțeles că am fost binecuvântați, peste toate, să organizăm și să participăm la pomenirea jertfei lor chiar în locul pe care l-au sfințit cu sângele lor.
În ajunul comemorării am avut privilegiul de a vizita Basilica Sfintei Cruci din Valle De Los Caidos, unde ne-am bucurat de ospitalitatea priorului Mânăstirii Benedictinilor din El Valle, Padre Santiago Cantera, care se bucură să ne primească de fiecare dată, manifestându-ne prețuirea ce ne-o poartă și evlavia pe care o are față de Martirii noștri. În intimitatea momentului reculegerii sub cupola Basilicii în care se odihnesc sufletele a peste 30 000 de spanioli, în fața mormântului fundatorului Falangei Spaniole, Jose Antonio Primo De Rivera, am fost îndemnați de prietena noastră Carmen Cendan și de Padre Santiago să intonăm Imnul Legionarului Căzut. Momentul a fost unul înălțător pentru că fusese propus după ce depusesem cei cinci trandafiri pe marmura mormântului, iar versul «Peste florile ce-alină tristul tău mormânt» părea că urcă direct spre sufletul “Șefului”. Ei bine, la acea cină, povestește Totu, după intonarea Imnului Legiunii Spaniole și a altor cântece legionare, Moța a cerut să cânte Imnul Legionarului Căzut. «Eram cu toții foarte emoționați. Acolo, departe de țară, la un pas de moarte, evocarea celor căzuți era mai puternică decât oricând. Toți aveam lacrimi în ochi.»
În dimineața zilei de 16 ianuarie, la orele 10. 00, ajungem la Monumentul Moța -Marin din Majadahonda. Ne însoțește prietenul nostru Fernando, fotograful și cameramanul oficial al Falangei, nelipsit de la toate manifestărilre noastre. Are la el două volume ale lucrării sale «Nüremberg, Breve repaso a la Justicia Internacional Penal y sus errores en los procesos de 1945 y 1946», pe care dorește să le facă cadou președintei Fundației Profesor George Manu, Cezarina Condurache și Părintelui Marius Vișovan, cărora le poartă un mare respect. Aici îi găsim pe tinerii de la SEU – Sindicatul Universitar Spaniol- , organizația de tineret a Falangei Spaniole, care de la primele ore ale dimineții au muncit pentru a înlătura mizeriile cu care sunt profanate pietrele monumentului În fiecare an, căutând să-i redea un aspect decent pentru această zi de sărbătoare. Trebuie amintit că din rândurile acestei organizații au plecat voluntari pentru a lupta împotriva comunismului în Rusia, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, urmând exemplul lui Moța și Marin, peste 17 000 de tineri.
Este o zi splendidă. În ciuda aspectului hibernal, pe care zăpada netopită încă o dă, temperatura este una extrem de agradabilă. Soarele își revarsă razele peste noi cu generozitate. Încetul cu încetul esplanada Monumentului se umple cu oaspeții cei mai dragi și mai fideli. Alături de falangiști vin, ca în fiecare an, oameni care i-au cunoscut și i-au îndrăgit pe românii ce și-au trăit amarul exil pe aceste meleaguri și care decenii la rând au constituit sufletul acestei comemorări. Mă refer aici la prietena noastră Carmen Cendan, sau la familia Piñar, din care se disting în mod special fiul și nepotul tribunului spaniol, Dl General Blas Piñar si Miguel Menendez Piñar, în prezent președintele asociației care custodiază Monumentul.
Începe ceremonia religioasă pe care o oficiază Părintele Vișovan, după care urmează discursul dânsului la care m-am referit în introducerea articolului. Am multumit celor prezenți în numele Fundației Profesor George Manu și am amintit aniversarea a 100 de ani de la nașterea domnului Nicolae Roșca. A urmat discursul Președintelui Asociației Majadahonda, Miguel Menendez care l-a amintit pe camaradul nostru plecat la Domnul pe 12 septembrie 2020, Felipe Perez și i-a înmânat văduvei acestuia, Eva Lobato, um buchet de cinci trandafiri. Menționez că Eva ne-a însoțit la toate manifestările, pe durata celor două zile.
A încheiat actul Manuel Andrino, Șeful national al Falangei Spaniole, care înainte de intonarea Imnului «Cara al Sol», a ținut în mod special să le dedice câteva cuvinte camarazilor români și francezi, care au venit de departe în ciuda tuturor dificultăților pentru a onora memoria lui Moța și Marin și a tuturor celor care s-au jertfit pentru o Spanie mare și liberă, și pentru o Europă creștină.
«Sfânta Tinerețe Legionară» intonat de delegația română a pus punctul final al comemorării din acest an.
ION MOȚA ȘI VASILE MARIN PREZENȚI!
