În anul în care celebrăm 100 de ani de la nașterea lui Valeriu Gafencu, grupul Camarazii a organizat o comemorare la Galda de Jos, județul Alba. În cadrul comemorării au vorbit parohul din Galda de jos; reprezentatntul grupului nostru și părintele Vișovan, care a vorbit și despre foștii colegi de suferință ai lui Gafencu pe care i-a cunoscut și care au depus eforturi uriașe ca faptele lui Gafencu să fie cunoscute astăzi.
Ne-am adunat la Galda de Jos, sâmbătă, pe 20 februarie pentru a cinsti memoria lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, un simbol printre detinuții politici din perioada comunistă și nu numai.
Galda reprezintă un loc de tristețe al acelor vremuri în care atâția bravi și credincioși români au luat drumul închisorilor pentru că au preferat cinstea în detrimentul trădării și credința în detrimentul satanismul bolșevic.
Totodată, Galda reprezintă și un loc de bucurie, la biserica de aici, una din primele biserici românești de piatră din Ardeal, foștii deținuți au găsit alinare și un mediu propice pentru rugăciune. Aici Valeriu Gafencu și-a petrecut cele mai liniștite zile din perioada detenției.
Valeriu Gafencu, basarabean la origini, se afirmă ca lider al FDC din județul Iași. El ar fi avut ocazia sa părăsească țara pentru a studia în Italia, dar o viață întreagă, atât el cât și ceilalți legionari au ales mereu calea mai grea. A fost nevoie de el pentru coordonarea Frățiilor de Cruce din Iași și și-a îndeplinit această datorie onorabil până în momentul arestării.
Arestat fiind, în 1941, în timpul războiului, Valeriu Gafencu a refuzat să meargă pe front în schimbul unei pretinse reabilitări (post-mortem) şi eventuale eliberări, a preferat să devină un ostaş al credinţei şi a lui Hristos, rămânând în suferinţa închisorii. Tânărul Gafencu nu avea ce reabilita, el nu greșise nici țării pentru care s-a jertfit și nici credinței pe care s-a pregătit toată viața să o apere. El ar fi putut alege o moarte sigură, uşoară şi demnă pe front, deoarece ofiţerii aveau ordin să îi trimită pe legionari în misiuni eşuate deja de la debutul acestora. Ofițerii erau înştiinţaţi că legionarii nu trebuie să se mai întoarcă de pe front. Însă Gafencu a preferat calea mai grea spre eliberare, presărată cu durere, boală şi suferinţă. Era conştient că în celulă avea să se afle Iisus şi a preferat să-I rămână alături.
Pe Gafencu Dumnezeu la ferit de cruntul Experiment Pitești fiind mutat de acolo cu puțin timp înaintea debutului. Chinul, torturile, foamea, boala și umilința nu l-au ocolit însă nici pe el. Temnițele comuniste aveau această putere de a scoate la suprafață tot ceea ce este mai rău din oameni, dar Valeriu Gafencu nu a putut fi corupt. Pe unde a trecut Gafencu reeducarea comunista a fost sortită eșecului. Pe el suferința l-a înnobilat la fel ca si pe cei din jurul lui.
La Târgu Ocna avea să-şi dea unul dintre marile examene creştine. Deşi era într-o stare atât de gravă, fiind bolnav de TBC şi având probleme cardiace grave, astfel încât fiecare zi din ultimii lui ani de viaţă putea fi considerată o minune, îl cunoaşte aici pe evreul Richard Wurmbrand, devenit pastor luteran, căruia reuşeşte să îi salveze viaţa. Valeriu îi oferă lui Wurmbrand propria doză de streptomicină, de care aveau ambii atât de mare nevoie și reușește să-l salveze.
Wurmbrand avea să fie eliberat mai târziu şi, reuşind să ajungă în Statele Unite, va povesti despre infernul temniţelor comuniste.
A fost o luptă pentru neamul românesc, pentru România Mare şi de partea lui Dumnezeu. În această luptă legionarii au învins, iar cerul s-a umplut de Sfinți pe care îi cinstim și care se roagă pentru noi și ne cheamă alaturi de ei prin exemplul lor.
Valeriu Gafencu, viața, lupta și suferința sa, reprezintă pentru un exemplu total de credință și iubire de țară și neam. Motiv pentru care nu ne-am oprit doar la acțiunea de la Galda de jos. Membri ai grupului Camarazii au fost prezenți și la Târgu Ocna, unde mergem cu evlavie deja de câțiva ani. În efortul nostru de a promova numele lui Valeriu Gafencu am lipit afișe cu el și am realizat și picturi murale. Fie ca lumea să-l descopere și să-i urmeze exemplul!
Noi astăzi trebuie să-i păstrăm memoria vie și exemplul actual. Să mergem înainte, pe un drum sigur cu vorbele lui în inima: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care îmi robeşte sufletul.”
Valeriu Gafencu – PREZENT!
Camarazii