Pomenirea mărturisitorilor din temnița de la Târgu Ocna

Ziua de 18 februarie a rămas în Sinaxarul Carceral al dizidenților anticomuniști ca zi de pomenire a celui numit „Sfântul Închisorilor”, Valeriu Gafencu, dar și a celor 80 de mărturisitori plecați spre veșnicie la Penitenciarul Spital din Târgu Ocna, în deceniul al V-lea  al secolului trecut.

După o tradiție statornicita postdecembrist, și anul acesta în zilele de 17 și 18 februarie, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul de pe Trotuș, s-au desfășurat o serie de manifestări în memoria mărturisitorilor.

Astfel, în seara zilei de miercuri, 17 februarie a.c. s-a săvârșit Slujba Vecerniei și Paraclisul Maicii Domnului de către un sobor de preoți din localitate.

În cuvântul de învățătură, părintele Andrei-Silviu Neicu de la Parohia Precista, a zugrăvit chipul mărturisitorului de la Târgu Ocna prin intermediul vieții arhimandritului martir Gherasim Iscu.

Odată cu lăsarea întunericului, peste 200 de candele au fost aprinse simbolic în cimitirul din preajma Bisericii pentru cei fără de cruce și fără de mormânt.

A doua zi, joi, 18 februarie s-a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie sub protia precuviosului părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Din soborul de slujitori au făcut parte printre alții: părintele profesor universitar Vasile Gordon, părintele protoiereu de Onești Ioan Bârgăoanu, cuvioși și cucernici părinți.

Un cuvânt profund a fost rostit de părintele Vicar eparhial, care a explicat suferința mântuitoare a sfinților din temnițele comuniste:

În modul firesc de a vedea lucrurile oamenii își aleg prioritățile în funcție de nevoile lor sociale, de ceea ce simt ei la că li se potrivesc fără să gândească că deasupra a ceea ce simt la momentul acela este ceva mult mai bun, mult mai înălțător, mai greu accesibil cei drept, dar cu mult mai mult îl va bucura și îl va apropia de adevăr. Dacă citim poeziile și textele celor care au pătimit în temnițele comuniste ve-ți vedea că transpare din fiecare cuvințel pe care l-au rostit un alt mod de a te bucura. Bucuria de a fi singur, străin, uitat, îngenunchiat, lovit dar niciodată înfrânt. Ei nu au fost înfrânți, pentru că așa cum spune Nichifor Crainic, că atunci ești înfrânt când uiți de visul tău. Oamenii aceștia au descoperit frumusețea vieții de dincolo, a vieții infinite. Pentru ei nimic nu mai conta din cele de aici și nu au fost învățați să dăruiască, ci au învățat ceva mai mult decât am învățat noi sau decât știm noi cei de aici care dăruim în fiecare zi câte ceva cuiva. Ei se dăruiau pe ei înșiși! Se dăruiau plenar celorlalți și nu aveau nici un fel de resentiment față de oamenii care nu erau de aceeași credință cu ei, care nu le împărtășeau aceleași idealuri, care poate aveau o altă viziune despre viață. Faptul că erau în același loc, că erau în aceeași biserică, faptul că se împărtășeau de același dar al suferinței care naște sfinți, oamenii aceștia s-au transfigurat în fiecare zi câte puțin și au făcut din cei cu care au fost o biserică triumfătoare. Au luptat până la sânge și au transformat totul din ideal în realitate, realitatea Cerului coborât pe pământ. Liturghia lor, chiar dacă nu era euharistică, era o liturghie jertfelnică în care îngerii slujeau împreună cu ei, în care suferința lor strigau pentru a fi auziți de Dumnezeu. Oamenii nu au vrut să audă, nu le-a păsat de strigătul acestora, însă Dumnezeu i-a auzit așa cum la auzit pe orbul din Ierihon, pe slăbănog, pe femeia cananeeancă ce striga disperată după ajutor. Îi numim sfinți ai închisorilor pentru că s-au născut în închisoare și pentru că închisoarea au făcut-o Rai.

Cuvinte de rememorare în amintirea mărturisitorilor din închisori au fost rostite și după Slujba Parastasului.

Un moment deosebit la constituit resfințirea Troiței înălțată în memoria mărturisitorilor. Prin eforturile părintelui paroh Andrei Turcu și strădania enoriașilor troița a fost placată cu granit în partea inferioară, iar soclul a fost refăcut din piatră cioplită.

În semn de milostenie au fost împărțiți colăcei și pachete cu ofrande celor prezenți. Activitățile desfășurate sub egida Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, prin Protopopiatul Onești și în parteneriat cu Parohia „Sfinții Împărați” Târgu Ocna și Fundația George Manu, au respectat normele igienico-sanitare impuse de autorițățile civile privind prevenirea răspândirii noului coronavirus. (pr. D.I.M)

preluare de la: https://eprb.ro/pomenirea-marturisitorilor-din-temnita-de-la-targu-ocna

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Comemorare Galda de Jos

Subiectul următor

DECEMVIRII (9)

Cele mai recente din

DECEMVIRII (9)

Studenţimea condamnă trădarea lui Stelescu În primăvara lui 1935 camarila pune la