Pentru viitorul acestui neam legionarii trebuie să mă răzbune

În numărul trecut am vorbit depre Congresul Studențesc de la Craiova în cadrul căruia studenții au sancționat trădarea lui Stelescu prin arderea simbolică a „Cruciadei Românismului”, am aflat cum s-a înființat Asociația „Generaţia Mişcării Studenţeşti de la 1922” sub conducerea lui Moța și ce așteptări aveau legionarii de rând de la Mihai Stelescu – sinuciderea ca gest de onoare. Mergem mai departe pe firul anului 1935.

Dunărea Galați, 10 ani de la înființare

Luna mai 1935 avea să marcheze aniversarea a 10 ani de lupte și biruințe pentru Frăția de Cruce Dunărea Galați. Cu acestă ocazie Căpitanul trimite o scrisoare de felicitare  Frăției. Scrisoarea nu era una publică, se adresa la acel moment exclusiv fraților de cruce și legionarilor care trecuseră prin această formațiune cu adevărat legendară. Scrisoarea a fost publicată peste ani în volumul „Circulări și Manifeste” și poate fi citită integral și în completarea acestui material. În acest document Căpitanul vorbește deschis despre trădarea lui Stelescu, dar nu cere în niciun fel sancționarea lui: La voi s-a născut şi a crescut un trădător. Ce greu apasă pe voi, pe onoarea noastră de soldaţi, pe mine! Pentru că eu l-am încurajat şi l-am ridicat acolo unde n-a crezut că ar putea ajunge la 25 de ani. Astăzi, când noi trăim înlănţuiţi, el se bucură de libertate şi cu bani duşmani ne atacă cu noroi, în aplauzele puterii iudaice, şi scoate foaie de un lux pe care noi, în nemiloasa noastră sărăcie în timp de 10 ani, niciodată nu l-am putut ajunge.

Cele 10 porunci legionare și Mihai Stelescu

La începutul lunii iunie Căpitanul dă circulara „10 porunci” după care să se ghideze legionarul în aceste zile de întuneric, de urgie și de satanică ademenire. Suntem la mijlocul anului 1935, cenzura și legile împiedicau manifestările legionare în majoritatea lor. Să nu uităm că pe tărâm politic restricțiile impuse legionarilor în urma prigoanei Ducă nu expiraseră încă. Totodată, cenzura ridicată împotriva publicațiilor legionare nu fusese pe deplin înlăturată, doar o parte din ele reușind să răzbată până la cititor, până la camarazii din orașele mici și din sate. Aceste porunci sunt perfect actuale și astăzi și ne folosesc și nouă de îndreptar, le veți parcurge în completarea acestui text și veți înțelege mai bine ce vreau să spun. Circulara nu îl viza în mod exclusiv pe Stelescu și revista lui, dar citind-o desigur că îl putem încadra pe Stelescu la multe puncte ale circularei.

Probabil de aceea Stelescu – simțindu-se cu musca pe căciulă – simte nevoia să reacționeze violent împotriva acestei circulări în paginile revistei sale, răstălmăcind cuvintele Căpitanului și insultând pe legionarii cărora le era destinată. Deci pentru Corneliu Codreanu un tânăr din Gardă trebuie să fie orbit, vândut, îndopat numai de șef. (…) Dacă șeful e un şnapan, de unde o poate afla “luptătorul conștient”? Ori poate șefi şnapani nu există? Iată cum se apără șefii de acuzațiile care li se aduc, cu interzicerea gândirii pe garnizoană; poate fi mai ușor, nu gândești, nu auzi, nu vorbești, aprobi doar ce spune șeful și mergi mai departe. (…) Dar eu l-aș întreba pe amicul Codreanu, el n-are niciun interes în a da astfel de ordine? De ce se teme că legionarul din gruparea sa ar putea auzi ceva sau s-ar putea lumina cu ceva? Când ești curat nu îți e teamă de nimic, n-ai ce ascunde. (…) Iată iubiții mei că de data asta v-am dat citate din marele pontif al cinstei și al adevărului! Cercetați-le, aprofundați-le și dacă simțiți în voi suflete de servi și minți de imbecili, înjugaţi-vă la ordinele unui astfel de șef. („Cruciada Românismului”, nr 31, 11 iulie 1935).

Un nou complot pentru asasinarea Căpitanului

Chiar dacă Stelescu ducea o mișelească campanie de denigrare a Legiunii și a Căpitanului prin gazeta sa, el nu mai reprezenta un pericol real nici asupra vieții Căpitanului și nici pentru fracturarea Mișcării. Câinele care latră nu muşcă… un proverb care se verifică perfect în raport cu Stelescu. După ce a început să latre, nu a mai avut capacitatea de a muşca. Toată suflarea legionară era cu ochii pe el din toamna lui 1934, din acel moment camarila nu l-a mai putut utiliza pentru planurile de eliminare a Căpitanului. Vara lui 1935 aduce cu sine deschiderea taberei legionare de la Carmen Sylva, cea mai complexă și înălțătoare tabără din istoria Mișcării (care va continua și se va desăvârşi în anul 1936).

Aici la Carmen Sylva Căpitanul va fi informat despre un nou complot care se urzea la Palat împotriva lui. Nimic nou, am putea spune, știm că acțiunea lui Stelescu nu a fost singulară și că asasinarea Căpitanului a fost stabilită în 1933 și, pentru finalizarea ei, camarila împreună cu clasa politică, cu oculta și uneori cu Biserica, a lucrat constant până în 1938. Acest nou complot nu ne interesează în sine, ceea ce ne interesează este răspunsul pe care Căpitanul îl dă la aflarea lui. Acest răspuns este o cheie atât pentru înțelegerea cazului Stelescu, cât și pedepsirea lui Armand Călinescu sau a „demnitarilor” de la Jilava. Iulie 1935, Carmen Sylva, este momentul în care Căpitanul părăsește atitudinea adoptată după prigoana Duca („veți aștepta cu calm și cu aceeași neînvinsă credință defăşurarea furtunii”, „ordinul este acum tăcere”, „nimeni nu se mișcă nici măcar cât o frunză din copac”, „acum e eroismul răbdării”, „vreau să nu miște nimeni fără ordinul meu” – vezi „Circulari și manifeste”) și pledează explicit pentru acțiune fermă în cazul unui eventual asasinat care l-ar doborî.

Aceasta nu este o atitudine nouă sau o schimbare în gândirea politică și spirituală a Căpitanului. Să nu uităm că dintotdeauna, cu mult înainte de înființarea Legiunii, trădarea a fost privită de Căpitan ca cea mai mare rușine care poate atârna peste sufletul unui neam și singurul răspuns posibil în faţa trădării, a fost întotdeauna retezarea ei. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător, spunea Căpitanul încă din 1923. Exemplele pot continua pe multe pagini, dar nu le voi reda aici, ci vă îndemn cu această ocazie să recitiți „Pentru Legionari” pentru a le revedea și a le privi acum și prin prisma cazului Stelescu. Deși „Pentru Legionari” acoperă povestea vieții Căpitanului și a Mișcării Legionare până la mijlocul anului 1933, să nu uitați că această carte a fost redactată după trădarea lui Stelescu (final de 1935-început de 1936).

Dacă o veți citi acum, veți înțelege încă o dată cât de corect a fost Căpitanul cu Mihail Stelescu și cu trecutul legionar al acestuia. Veți regăsi numele trădătorului (fără această titulatură pe care ar fi meritat-o deplin) în această carte elogiat și enumerat în toate marile bătălii conduse de Căpitan în perioada 1927-1933. Mai mult decât atât, dacă Corneliu Codreanu nu ar fi făcut asta, activitatea glorioasă a lui Stelescu din anii mai sus menționați ar fi fost ștearsă cu totul din memoria legionară, pentru că toate referirile despre Mihail Stelescu din literatura legionară sunt exclusiv negative, nimeni nu a vrut să-și mai aducă aminte de faptele spectaculoase și eroice ale celui care a trădat. Dar Căpitanul a pus întotdeauna adevărul mai presus de dreptatea personală, n-ar fi decupat niciodată trecutul Mișcării pentru răzbunare. În toată cartea există o singură propoziție prin care cititorul este avertizat că ulterior s-a întâmplat ceva cu avântul legionar al lui Stelescu: Încrederea și dragostea pe care i le-am arătat nu mi-au fost însă răsplătite. Atât a avut de „reproșat” cel asupra căruia Stelescu a vrut să aducă moartea. Înțelegeți cât de fantastic era Căpitanul? Cât de fantastic este Căpitanul! Legionarul Mihai Stelescu a fost salvat în memoria legionară de cartea Căpitanului. Trădătorul Mihai Stelescu a rămas în memoria legionară prin condeiul tuturor legionarilor care au reușit să scrie despre perioada de început a Mișcării Legionare și prin al celor care le-au continuat crezul și lupta.

Legionarii trebuie să mă răzbune

Participant în tabăra de la malul mării în acele zile de vară, Marin Bărbulescu (șeful Centrului Studențesc Legionar Timișoara) ne dă o mărturie extraordinară despre acest moment, reproducând atmosfera generală și cuvintele Căpitanului: Către sfârșitul lunii iulie 1935, la Carmen Sylva, Căpitanul a primit informații despre manoperele Lupeascăi la care sunt asociați între alții și miniștri Inculeţ și Iamandi. În fața frontului 300 la 400 de legionari, Căpitanul a adus la cunoștință informațiile primite și după ce a înfierat trădarea prin care neamul românesc a fost doborât ori de câte ori a încercat cineva să îl ridice; prin trădare au pierit Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu… continuă „nu-mi este frică de moarte. Cred că nu s-a născut încă mâna care să se ridice să mă suprime. Însă, pentru viitorul acestui neam, dacă actul se întâmplă, legionarii trebuie să mă răzbune. Neamul care nu este capabil să extirpe din sânul lui mişelia și trădarea, este putred și menit pieirii.

După cum puteți înțelege, cuvintele Căpitanului de la Carmen Sylva nu sunt o invitație la asasinarea lui Stelescu. O putea spune direct și ar fi spus-o direct dacă l-ar fi dorit mort. Stelescu eșuase în dubla sa încercare: asasinare și destabilizarea Legiunii și Corneliu Zelea Codreanu știa că același trădător nu va acționa a doua oară pentru că fusese compromis și, mai mult, știa că după eșecul lui Stelescu, oculta nu va mai coopta în planurile sale vreun alt „lider” legionar și că va schimbă strategia. Desigur, alte tipuri de trădători și alte planuri de asasinare se întrupau din faldurile financiare ale camarilei, către ei se îndreptau cuvintele sale.

Exact aceeași atitudine și același ordin către legionari vom găsi în circulara Căpitanului nr. 145 din 11 februarie 1938, circulară prin care cere explicit răzbunarea sa în caz de asasinat. Cu această circulară este o poveste mai complexă (a fost ulterior anulată de Căpitan, dar nu din cauză că și-ar fi schimbat ordinul de răzbunare, așa cum greșit s-a tot interpretat chiar și în mediile legionare) care nu face neapărat obiectul serialului în curs, dar la un moment dat ne vom ocupa și de ea.

Cuvintele rostite atunci pe malul mării, la Carmen Sylva, vor reverbera apoi în mod constant în discursurile lui Ion Moța. Bineînțeles că asta iarăși nu reprezintă vreo noutate. Moța a fost mereu împotriva trădării și a fost primul legionar care a pedepsit trădarea întrupată în Vernichescu la momentul 1924. Dar de acum înainte Moța va acționa și va veghea personal la siguranța Căpitanului, pregătind legionarii în conformitate cu ordinul transmis de Căpitan la Carmen Sylva pentru a asigura o fermă și zguduitoare reacție în cazul unui viitor asasinat.

Planul de asasinat din iulie 1935 a eșuat înainte să fie pus în practică. Ceva a rămas totuși în urma lui… Poate ați întâlnit în literatura legionară referiri la cei doi măgari care se aflau în tabăra de la Carmen Sylva, atât în 1935, cât și în 1936, „botezați” de legionari Lupeasca și Iamandi. Acum știți când și de ce și-au căpătat numele. Era tocmai timpul să se aducă apă pentru bucătărie, de aceea câţiva camarazi au plecat să aducă pe „Lupeasca” şi pe „Iamandi”, cum au fost botezaţi de înaintaşii noştri măgăriţa şi măgăruşul ei, care erau la păscut şi acum trebuia să fie aduşi şi priponiţi. Un camarad de la bucătărie strigase mai înainte, să aducă mai repede pe „Lupeasca” şi pe „Iamandi”. Unul dintre camarazi i-a atras atenţia să nu mai spună la măgăriţă „Lupeasca”, fiindcă vă poate auzi Căpitanul şi vă pedepseşte. El (Căpitanul) a oprit să se mai spună la măgăriţă „Lupeasca” şi la măgăruş „Iamandi”. Căpitanul avea cortul său aproape de bucătărie şi putea foarte bine să-i audă. Şi totuşi, când ştiam că nu e Căpitanul în tabără, când eram siguri că el nu ne aude, tot „Lupeasca” o strigăm pe măgăriţă şi „Iamandi” pe măgăruş. (Nicolae Ciolacu, „Haiducii Dobrogei”.)

Bucureşti, 25 mai 1935

SCRISOARE CĂTRE F.D.C. GALAŢI

Iubiţi Camarazi,

Da! Împliniţi 10 ani de la înfiinţarea Frăţiei de Cruce din Galaţi.

Cât de vesel trebuie să fie sufletul când – peste atâtea obstacole – puteţi constata că Frăţia de Cruce există.

Câte lupte n-a purtat Frăţia de Cruce Dunăreană, câte bucurii nu mi-a adus, câţi luptători de bronz nu s-au născut din cuibul acela: Ţocu, Savin, Măcrineanu, Simion Lefter, Costea, Nicolai Ion, Ştefănescu şi alţii, care nu-mi mai vin în minte!

Frăţia de Cruce Galaţi şi-a creiat o tradiţie de vitejie cu care se va putea mândri mâine într-o Românie biruitoare, când se vor împărţi gloriile.

Astăzi nu se împărţesc decât rănile.

Destinul însă a fost şi crud, cu voi, fraţi de cruce din Galaţi. La voi s-a născut şi a crescut un trădător.

Ce greu apasă pe voi, pe onoarea noastră de soldaţi, pe mine!

Pentru că eu l-am încurajat şi l-am ridicat acolo unde n-a crezut că ar putea ajunge la 25 de ani.

Astăzi, când noi trăim înlănţuiţi, el se bucură de libertate şi cu bani duşmani ne atacă cu noroi, în aplauzele puterii iudaice, şi scoate foaie de un lux pe care noi, în nemiloasa noastră sărăcie în timp de 10 ani, niciodată nu l-am putut ajunge.

Dragii mei,

Vă veţi ţine bine. Acesta este drumul biruinţei. Vă urez să mergeţi pe el până la capăt, înfruntând tot ce vi se aşează înainte.

La urmă veţi fi biruitori.

Hristos a biruit!

C.Z.C.

 

5 iunie 1935

CELE 10 PORUNCI

de care trebuie să se ţînă legionarul, pentru a nu se rătăci de pe drumul său glorios, în aceste zile de întuneric, de urgie şi de satanică ademenire. Pentru că trebuie să ştie toată lumea că noi suntem legionari şi rămânem legionari până în veacul veacului.

  1. NU CREDE în nici un fel de informaţii, de veşți, de păreri despre Mişcarea legionară, citite din orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naţionalistă, sau şoptite la ureche de agenţi, sau chiar de oameni de treabă.

Legionarul nu crede decât în ordinul şi în cuvântul Şefului său.

Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat şi că legionarul îşi merge în linişte drumul său înainte.

  1. DĂ-ŢI SEAMA BINE pe cine ai în faţă. Şi cântăreşte-l cum trebuie, şi când este un inamic care vrea să te înşele, şi când este un prieten prost pe care l-a înşelat mai înainte un inamic.
  2. PĂZEŞTE-TE ca de o mare nenorocire de omul străin, care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes şi voieşte să-şi facă interesul prin tine, sau să te compromită în faţa celorlalţi legionari.

Legionarul acţionează numai din ordin, sau din iniţiativa sa proprie.

  1. DACĂ vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: Scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti , nici de vânzare.
  2. FUGI de cei ce voiesc să-ţi facă daruri. Nu primi nimic.
  3. ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te linguşesc şi te laudă.
  4. Unde sunteţi numai 3 legionari, trăiţi ca fraţii între voi: UNIRE, Unire şi iar Unire.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare, cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine, pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinţa.

Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.

  1. NU-ŢI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească.
  2. NU TE SPERIA dacă nu primeşti ordine, veşti, răspunsuri la scrisori, sau dacă ţi se pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic, căci Dumnezeu este deasupra noastră şi şefii tăi cunosc drumul cel bun şi ştiu ce vor.
  3. ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui D-zeu, în numele morţilor noştri, pentru ca să ne ajute, să suferim toate loviturile, până la capătul suferinţelor şi până la marea înviere şi biruinţă legionară.

C.Z.C.

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti

Subiectul următor

Bătălia pentru simbolurile memoriei colective româneşti

Cele mai recente din

Decemvirii (11)

Ionel Moța pregătește reacția fermă a legionarilor în caz de asasinare a

DECEMVIRII (9)

Studenţimea condamnă trădarea lui Stelescu În primăvara lui 1935 camarila pune la

Decemvirii (8)

Legiunea sub tirul calomniilor În numărul trecut al revistei am urmărit „nașterea”

Decemvirii (7)

Vestea trădării lui Stelescu Vestea trădării lui Stelescu confirmată de juriu şi

Decemvirii (6)

Mihai Stelelescu judecat de Consiliul de Onoare În urma descinderii legionare din