Deși sfârșitul secolului XX ne-a oferit „surpriza” prăbușirii întregului bloc comunist, în frunte cu Uniunea Sovietică, povara socialistă n-avea să stea prea mult timp departe de „Bătrânul Continent”. Popoarele europene, în frunte cu cele care timp de decenii au stat sub jugul comunist, impus prin armata sovietică și conducerea Sovietului Suprem, au trăit cu speranța că viața statelor își va relua cursul normal, natural chiar, de a se dezvolta sănătos prin propriile puteri și idei sub puterea guvernelor naționale. Această speranță s-a dovedit a fi o simpla iluzie, socialismul prin formele sale bolșevice și comuniste nu pierise, ci începuse un amplu proces de metamorfozare și de readaptare a strategiilor și practicilor, însă aspectul care a rămas neatins a fost concepția finală, aceea de a distruge cea mai de preț instituție a unui popor, familia și prin îndepărtarea de la adevărata și dreapta cale a creștinismului.
Astăzi, bolșevismul nu se mai expune în mod direct prin deportări, prin crime și dărâmarea lăcașelor de cult, acesta se manifestă prin diferitele asociații, O.N.G.-uri, publicații și chiar anumite partide, care în mod fățiși, la umbra unor pretinse „drepturi”, atacă în mod sistematic valorile milenare prin care popoarele europene s-au format și definit în cele din urmă. Sub aspectul toleranței și acceptării atacă libertatea de gândire a individului, prin teoria egalității între persoane distrug tot ceea ce ar putea să ne aducă pe un palier de acceptare morală. Toată această poveste ne trimite cu gândul către o perioadă pe care o considerăm „de mult apusă”, al cărei sintagme o definește cel mai bine: „Cine nu-i cu noi, este împotriva noastră!”. Sub imperiul acestei furtuni dezlănțuite la adresa noastră, este imposibil să nu stârnească un gram de amuzament faptul conform căruia, deși se încearcă mascarea anumitor principii și idei, acestea sunt expuse în mod direct și ies fără de cusur la suprafață.
Cu toate acestea, Europa încă mai are puls! O ramură a societății formată din tineri, studenți, intelectuali, simpli pasionați de istorie și cu o largă iubire față de moralitatea creștină și europeană nu asistă impasibili la acest asalt, ci se ridică și sunt dispuși să lupte printr-o conduită exemplară pentru apărarea valorilor creștine și a dreptății popoarelor care nu se dau bătute în fața aceluiași dușman, dușman care și-a schimbat haina, dar agenda a rămas neatinsă!
Un exemplu de activism identitar și național s-a desfășurat în perioada 28-29.05.2021, la Madrid, în Spania. Acolo, la inițiativa Partidului „La Falange” s-a a avut loc o conferință internațională, unde tema centrală era reprezentată de titlul „Europa Națiunilor împotriva globalismului”. La invitația camarazilor spanioli au răspuns cu prezent mai mulți reprezentanți ai diferitelor asociații de orientare națională din Republica Cehă, Franța și din România. Invitația camarazilor spanioli a fost înaintată către Fundația „Profesor George Manu” care alături de grupul Camarazii au hotărât ca eu să reprezint România în cadrul acestei conferințe. Conferință la care am avut prilejul să expun situația din România și cum Fundația „Profesor George Manu” alături de grupul Camarazii și alte grupuri contracarează măsurile guvernamentale, care împreună cu o bună parte din mass-media au declanșat o ofensivă aprigă împotriva credinței și a valorilor naționale. Prezența mea a avut o însemnătate aparte, a fost o nouă dovadă, conform căreia tineretul român, precum precursorii săi acum 85 de ani și-au lăsat familiile și traiul în urmă pentru a putea fi alături de camarazii spanioli care se aflau în mijlocul unui război civil, luptând împotriva inamicului internațional communist, care începuse să atace cu arma în mână orânduirea socială și creștină a Spaniei. „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos!” – aceasta era cea mai mare amenințare în viziunea celor 7 legionari români care în mod voluntar au plecat pe frontul spaniol pregătiți să învingă sau să moară într-o luptă dreaptă și mai presus de toate demnă! Demnitatea luptei era redată de scopul acesteia, nimic nu este mai demn decât să lupți în numele lui Hristos pentru a-l apăra de primejdile care se năpustesc asupra Sa. Ion Moța alături de Vasile Marin și-au adus sacrificiul de sânge chiar sub ochii Prințului Alecu Cantacuzino, într-un asalt al hoardelor internaționaliste asupra tranșeelor pe care aceștia le apărau, ultimele cuvinte ale lui Ion Moța fiind: „Dacă suntem înconjurați, nu cade nimeni prizonier. Murim toți împreună!”.
Prin exemplul acestora de sacrificiu și de demnitate umană, cu ardoarea prin care l-au iubit pe Hristos, mi-am croit și eu drum prin obstacolele vremurilor noastre dorind din răsputeri să iau calea Madridului și să port port cu mândrie drapelul românesc și crucea sub care-L slujim pe Hristos. Discursul a început prin a adresa sincere și călduroase mulțumiri camarazilor spanioli pentru invitația pe care au înaintat-o și pentru rapiditatea prin care au reușit să organizeze această conferință. Pe urmă, am expus principalele probleme cu care se confruntă societatea românească în această nouă luptă împotriva bolșevismului. Odată cu luarea de poziție a camarazilor din Rep. Ceha și Franceză, cât și a liderului filialei de tineret a „La Falange”, ne-am putut pune cu toții de-acord asupra faptului, că doar uniți precum o falangă putem să contracarăm și fără doar și poate învinge această formă de cancer moral și social.
Unul din principalii invitați ai acestei conferințe a fost Jose Luis Jerez Riesco, autorul cărții „Historia Grafica de La Falange 1931-1937”, doctor în istorie care a reprezentat decenii la rând partidul spaniol în toate gravele încercări la care a fost supus. Onoarea de a-l cunoaște personal a fost cu atât mai mare, întrucât acesta a cunoscut și a stat în prezența mai multor legionari care se refugiaseră în Spania, cel mai cunoscut dintre aceștia, fiind însuși comandantul mișcării, Horia Sima. Senor Jerez a fost profund impresionat de prezența invitaților și de energia de care au dat dovadă, transmițându-le un salut „călduros și cu brațul ridicat”, urându-le mult succes pe viitor.
După încheierea conferinței, atât participanții cât și invitații s-au deplasat la un restaurant local, unde discuțiile au continuat într-o atmosferă mai detașată și informală. Discuțiile și schimbul de idei pe diferitele teme care reprezintă o amenințare la adresa moralității naționale au fost extrem de benefice. Urmatoarea zi a avut loc o manifestație organizată de către „La Falange” împotriva constituției din 1978 unde am participat alături de reprezentantul Fundației „Profesor George Manu” din Spania, Călin Gabor. Constituția adoptată în 1978 nu doar că atacă, ci și distruge forma de stat prin acordarea de privilegii și autonomie mai multor regiuni, distrugând astfel forma unitară, cu care Spania a fost obișnuită de-a lungul secolelor. În cadrul acestei manifestații populare unde au luat parte circa 200 de simpatizanți, camarazi veniți din afara Spaniei au luat cuvântul arătându-și solidaritatea față de cauza națiunii spaniole. Manifestația s-a încheiat cu un concert folk îmbinat cu muzică tradițională, concert încununat cu multă voie bună și cu participarea activă a publicului prezent.
Acțiunea desfășurată pe teritoriul spaniol scoate în evidență mai multe aspecte. Unul dintre acestea este reprezentat de ideea conform căreia, continentul european aparține popoarelor și națiunilor suverane și independente! Popoare, care pot trece peste stereotipuri și piedici pentru a putea colabora unul cu altul pentru binele comun al națiunilor. Exemplul unității îl găsim cu mare ușurință în istoriografia europeană, care timp de secole la rând s-a confruntat cu amenințarea musulmană, reprezentată în deosebi de către Imperiul Otoman, în Europa de Est și de către Berberii nomazi în Spania. Doar unite au reușit popoarele și dinastiile creștine din Europa să-i oprească pe aceștia, păstrând continentul intact.
Astăzi este de datoria noastă să ne apărăm poporul și valorile lăsate din moși-strămoși, valori care nu s-au pierdut în ciuda numărului ridicat de dușmani cu care s-au confruntat de-a lungul timpului. Ne vom adapta metodele de luptă și vom contracara prin mijloace culturale orice amenințare directă și indirectă la adresa sănătății morale și creștine ale continentului!
În încheiere doresc să mulțumesc Fundației pentru șansa pe care mi-a acordat-o și să le mulțumim încă odată camarazilor din „La Falange” pentru organizarea unei astfel de conferințe, unde mai multe state au fost reprezentate în mod fizic prin trimișii acestora. Noi, ca români ne-am simțit onorați și mândri totodată, că am putut participa la aceasta, fiind din nou prezenți pe pământul stropit cu sângele strămoșilor noștri care au căzut luptând pentru și cu Hristos în suflet!
Arriba România, Arriba España!
Alecu Bogdan, Camarazii