George Beza se alătură lui Mihail Stelescu
Stelescu și Beza din nou împreună
Apariția lui Beza în viața Căpitanului și plecarea lui au în comun un singur lucru: intempestivitatea. Va aduceți aminte cum în 1930 a comis un atentat împotriva ministrului Constantin Angelescu (pentru nedreptățile comise de autorități în Cadrilater) și cum autoritățile l-au arestat atunci și pe Căpitan deși nu avea nicio legătură cu respectivul atentat. Presa s-a grăbit să publice gratuit în numele Căpitanului pe lângă declarația dată la instrucție și o condamnare a actului săvârșit de Beza, moment în care Căpitanul a intrat că apărător al lui Beza în proces. Trecutul tulbure al lui Beza e de fapt apă cristalină dacă îl comparăm cu ce avea să urmeze… Pregătiți-va pentru o poveste cel puțin aparent neverosimilă și absolut ciudată.
După mișelia comisă în februarie 1936, Beza trece în rândurile mișcării lui Mihail Stelescu. Trecerea este desigur de scurtă durată pentru că, 5 luni mai târziu, Stelescu avea să fie împușcat de echipa Decemvirilor. Apariția lui Beza în rândul cruciaților e speculată la maximum de presa controlată de autorități și camarilă. Iată un fragment din articolul „Ce scrie în gazeta dlui Stelescu despre garda de fier” apărut în „Solia”, ziar de propagandă al Partidului Național Țărănesc, la 10 mai 1936:
Este foarte interesant să se vadă de popor care este adevărul cu garda de fier, căci doi dintre foștii conducători cei mai valoroși ai gărzii de fier anume domnii Stelescu și Beza îl atacă foarte tare pe Codreanu și îl acuză de lucruri foarte urâte. Astfel săptămânile trecute a apărut în „Cruciada Românismului” o scrisoare iscălită cu mâna proprie de dl Beza în care acuză pe Codreanu cu documente de anumite lucruri urâte. Noi nu știm în ce măsură sunt adevărate cele arătate de dl Beza, dar dacă este așa am ajuns la lucruri foarte triste.
Este vorba bineînțeles despre scrisoarea lui Beza pe care am reprodus-o și noi integral în numărul trecut al revistei „Permanențe”. De la excluderea sa din rândurile Mișcării, era prima dată când Stelescu reușea să aducă în paginile ziarului său pe un fost comandant legionar care să îl ponegrească pe Căpitan. Pentru Stelescu era o victorie importantă, mai ales că Beza nu era orice comandant legionar, ci chiar cel care participase la demascarea sa. Cu Beza alături Stelescu spera să poată demonstra că dreptatea era de partea lui.
George Beza traseist politic și agent secret
Înainte de a intra în Mișcare, Beza făcuse parte din partidul conservator al lui Grigore Filipescu, Liga Vlad Țepeș. După câteva luni de activitate „cruciată” Beza, imediat după moartea lui Mișu Stelescu, se înscrie brusc în PNȚ și imediat la ordinul lui Ion Mihalache înființează Gărzile Țărănești, grupări înarmate menite să îl păzească pe Mihalache de furia legionară (!?). Beza devine la fel de brusc și antilegionar și antifascist, fiul lui povestind cum tatăl l-a retras de la grădinița italiană din București când a aflat că acolo se cânta „Giovinezza”, imn al Partidului Național Fascist Italian. După instaurarea dictaturii regale în 1938, Beza devine ofițer de marină specialist în siguranța navigației la portul Constanța, prin 1940 ajunge comandant al portului Turtucaia. Nemulțumit de situația României devenită Stat Național Legionar și de orientarea ei către Axă, părăsește țara împreună cu familia sa ajungând în Turcia. Beza spunea încă din 1935 că „Am început deci să mă pregătesc pentru lupta împotriva imperialismului nazisto-sovietic”. Nu mă întrebați cum e cu acest tip de imperialism… Aici ia legătura (tam nesam) cu legația britanică și cu Special Operations Executive (SOE) organizație creată de Churchill pentru a purta războiul și în spatele liniilor inamice. Și bineînțeles este imediat primit și onorat cu misiuni secrete.
În urma acestei legături Beza crează Mișcarea Liberă Română (MLR ) pentru a funcționa în teritoriile controlate de britanici în Orientul Mijlociu. Sediul MLR nu putea fi Turcia (țară neutră), astfel că Beza, căruia i se adăugaseră între timp mai mulți români veniți special din țară pentru această misiune, merge cu tot cu Mișcarea sa în… Palestina. Stabilită la Ierusalim MLR editează două ziare, fabrică ediții fantomă ale ziarelor din România cu formă identică dar conținut ideologic opus, care sunt introduse în România de către SOE. În 1941 crează și controleza un centru de radiodifuzare știri și propagandă pentru România, Albania, Grecia și Iugoslavia. Pentru România a fost înființat postul de radio „Independența Română” care a emis până în 1943. După decembrie 1941 când Marea Britanie și România se aflau oficial în război, SOE reorganizează activitatea cu MLR, iar pe Beza îl trimite la Cairo la Cartierul General al Forțelor Aliate din Orientul Mijlociu, că ataşat la Direcţia Operaţiunilor Speciale şi a Războiului Politic, unde va rămâne până la finele lui 1944.
Deținut politic în România, patriot român în Israel
Bucuroși că “MS Regele Mihai I a preluat puterea la 23 august” (!?) membrii familiei Beza se grăbesc să se întoarcă în România. Aici, surpriză!, guvernul Groza “a ignorat total contribuţia adusă la cauza aliată de către George Beza și toți ceilalți oameni care luptaseră în rândul şi alături de forţele occidentale, a refuzat să-i reintegreze în posturile deţinute în momentul plecării lor din România, iar începând cu 1947 a trecut la represalii”. Fratele său Ioan Beza fusese deportat în URSS în 1947, Constantin Beza, alt frate fusese trimis în 1951 în domiciliu obliatoriu. În 1951 George Beza a fost arestat alături de foștii săi colegii săi de la MLR care reveniseră și ei în țară și va executa 4 ani de detenție la Ministerul de Interne, Ocnele Mari, Mărgineni, Gherla, Cluj, Malmaison. Cumea este că figurează în fișele matricole penale ca simpatizant legionar.
Ulterior, cu ajutorul Generalului de Gaulle reușește să plece din țară și se stabilește în Franța unde scrie, traduce și primește tot felul de distincții – pe lângă cele pe care le avea deja de la englezi: membru al Clubului Forţelor Speciale din Londra, al Royal British Legion, al Federaţiei Foștilor Combatanți din Franţa, a Federaţiei Combatanţilor Aliaţi din Europa, a Uniunii Mondiale a Intelectualilor, a Asociaţiei Scriitorilor Combatanţi, al Fundației pentru Europa etc. Moare în 1995 și este înmormântat cu onoruri militare. În 2004 pe banii Ministerului Afacerilor Externe din România și în prezența președintelui Ion Iliescu s-a inaugurat la Ierusalim un monument cu inscripția: Aici a funcţionat în perioada 1941-1943 postul de radio „Independenţa României”, înfiinţat şi condus de patriotul român George Beza. Pentru emisiunile acestei staţii de radio şi-au unit glasurile împotriva nazismului intelectuali români şi evrei.
Familia Beza, delimitarea de legionarism și adevărul
Toate detaliile și citatele de mai sus (plus multe altele la fel de interesante) le gășiți în cartea disponibilă online în format pdf „George Beza, Armânii în România secolului XX, Idei, fapte, însemnări, documente”, volum îngrijit și editat de Paul Michael Beza, fiul lui George Beza. De menționat că fiul îl prezintă pe George Beza ca posibil simpatizant al Mișcării Legionare, dar nu își asumă sub nicio formă apartenența acestuia la Mișcare și nici gradul de comandant. Există destul de multe referiri la George Beza că legionar. Este posibil, poate chiar probabil, ca la un moment dat, undeva după 1931 și până în 1935 să fi aderat la mișcare, deși nu am găsit nicăieri dovadă ca atare. Mai mult, Paul Michael Beza insistă asupra incompatibilității structurii tatălui său cu încadrarea în legionarism: Tot atât de cert este și faptul că George Beza nu era adeptul asasinatelor politice, ruptura cu Codreanu fiind cauzată tocmai de această opoziție a lui față de astfel de metode ca și, dealtfel, de tendința legiunii de apropiere de fasciștii italieni și de naziștii germani. Se pare că atentatul comis de Beza în 1930 împotriva lui Constantin Angelescu era însă compatibil cu structura acestuia. Fiul își argumentează poziția bazându-se și pe serviciile britanice: Tot atât de cert că ruptura, dacă a fost nevoie de o ruptură, a fost totală, este și raportul de verificare al organelor de investigații ale armatei britanice, obligatorie pentru oameni ca el, indiferent de naționalitate, pentru accesul la funcțiile deținute. Acesta afirmă în mod categoric că George Beza nu a avea nimic de a face cu garda de fier.
Afirmațiile domnului Paul Michael Beza sunt incorecte. Așa cum va amintiți am publicat în numărul trecut o circulară a Căpitanului în care spunea în mod explicit că George Beza a fost nu numai legionar, dar că a fost înaintat la gradul de comandant legionar. Circulara nu e singura “dovadă” în acest sens, mărturie pentru istorie stau chiar cuvintele lui Beza răspândite în presa legionară din anii ’30-’35. Din lipsa de spațiu ne vom opri asupra unui singur exemplu, Beza publică în „Revista Noastră” din sept-oct 1935 un amplu material despre taberele de muncă din care extragem: Am căutat de la primul până la ultimul cuvânt să scriu aci, să prezint numai relatare de fapte, dar iată că mă învinge și izbucnește cu libertate naturală din adâncurile sufletului, o mărturisire: am renăscut în tabăra de muncă la o viață nouă! Din scepticul care cugetam că nu poate veni o îndreptare – în deznădăjuitoarea criză morală în care ne zbatem – decât poate de la acțiuni violente, iată-mă astăzi înfrânt de o înfrângere care este cea mai strălucită biruință a sufletului omenesc, iată-mă înfrânt prin Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul meu și al întregii noastre generații.
Moștenirea lui Beza
Să ne înțelegem, nici noi nu suntem mândri de apartenența lui Beza la Mișcare, dimpotrivă, am prefera să nu fi fost niciodată încadrat și cu atât mai puțin să aibă grad, dar adevărul nu poate fi decupat după ceea ce ne convine sau ce ne-am dori. De aceea cred că este corect să menționăm aici și partea pozitivă a prezenței efemere a lui Beza în Legiune. Arestarea Căpitanului datorată implicării în procesul Beza din 1930 îi prilejuiește întâlnirea în duba către închisoarea Văcărești cu 7 macedoneni care semnaseră un manifest de susținere în favoarea tânărului armân. Între ei menționez numai pe viitorul nicador Iancu Caranica, Grigore Pihu și pe Constantin Papanace. La Văcărești Codreanu îl va cunoaște cu această ocazie pe Sterie Ciumetti. De la acel moment macedonenii se încadrează masiv în Mișcare și îi vor rămâne credincioși până la moarte, care le-a fost de multe ori martirică. Aportul lui Beza în demascarea lui Stelescu este deja cunoscut. Așa cum spuneam, articolele lui Beza, în deosebi istoricul pe care îl face taberelor de muncă legionare din 1924 până în 1935 este o lucrare esențială pentru acest segment de memorie legionară. Nu în ultimul rând, legenda care l-a învăluit pe Beza în urma gestului comis în 1930 i-a asigurat și îi va asigura mereu un loc de cinste în cadrul eroismului macedo-român.
Deși părăsește Mișcarea pe ușa din spate în februarie 1936, numele nu îi dispare imediat din memoria camarazilor săi, care vor taxa trădarea după cum vom vedea în numărul viitor al serialului nostru. Vom discuta şi despre întâlnirile lui Beza şi Stelescu cu Armand Călinescu, despre abuzurile autorităţilor care determină prin Armand Călinescu prelungirea stării de asediu în România şi despre răspunsul pe care Generalul Cantacuzino îl dă în faţa acestei mişelii.
