Predeal 2021

Anul acesta, în perioada 16-19.09.2021 a avut din nou loc Tabăra Naționalistă Camarazii. Au răspuns cu prezent invitației noastre și camarazii din grupurile Cetatea Neamului, Ploiești România, grupul de acțiune naționalistă din Basarabia, „Faptă, nu vorbă!” și N.O.I.

În deschiderea taberei s-a organizat o ședință, unde s-au discutat și pregătit toate etapele și acțiunile care aveau să urmeze în continuarea taberei. Odată încheiată ședința de deschidere, grupurile „s-au dezmorțit” după lungul drum printr-o ședință fizică de supraviețuire, condusă de Eugen Sechila, fost luptător în Legiunea Străină Franceză. După încheierea părții fizice, s-a continnuat printr-o ședința teoretică de supraviețuire, ședință unde s-au discutat mai multe aspecte care nu țin doar de supraviețuirea fizică a unui individ, ci de supraviețuirea noastră, ca neam și popor, modalitățile prin care se poate păstra și duce mai departe moștenirea culturală a poporului român.

A doua zi aveam să ne trezim dis de dimineață, deoarece ne aștepta un drum lung și plin de obstacole, un drum presărat cu sudoare și mult efort fizic. Ne-am deplasat în Bușteni pentru a începe traseul de urcare către Crucea Eroilor de pe vârful Caraiman. Un traseu pe care-l facem an de an în amintirea sacrificiului și al eroismului soldaților români, care în Primul Război Mondial au dus nenumărate lupte împotriva unui adversar mult mai numeros, mult mai bine înarmat și cu o pregătire militară, fizică și tactica cu mult superioară pregătirii și înzestrării Armatei Române. Una din principalele învățături pe care o dobândim din studierea acelor cumpliți ani de război, este aceea, că indiferent de cât de bine pregătit și înzestrat este inamicul, daca tu dispui de curajul, credința și avântul necesar, nu poți fi învins! Trebuie să ai încredere în forțele proprii, în camarazii din jurul tău, camarazi care-ți vor fi tot timpul alături și care te vor sprijini indiferent de ipostaza în care te afli. Importanța camarazilor s-a dovedit a fi pe cât se poate de vizibilă și necesară pe acest traseu, un traseu dificil prin pădurea de la poalele muntelui, prin relieful extrem de abrupt și anevoios, prin stâncile care trebuiau escaladate, singurul sprijin fiind acela al unor lanțuri și al cărărilor extrem de strâmte. Mulți dintre noi au întâmpinat imense dificultăți în parcurgerea cap-coadă a traseului, dificultăți care aveau să fie depășite prin încurajările și suportul oferit unul altuia de-a lungul traseului. Odată ajunși în vârf, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria eroilor, continuând prin aprinderea mai multor fumigene care împreună au format mândrul și frumos nostru drapel național.

Ziua avea să se încheie cu o conferință susținută de Preotul Marius Vișovan venit tocmai din Sighetul Marmației până în Predeal. Tema conferinței a fost reprezentată de Războiul Civil din Spania, despre importanța acestui conflict, imbinat cu date istorice și militare cât și de impactul pe care acesta la avut nu doar pentru Peninsula Iberică, ci pentru întregul continent. S-a pus accentul pe modul de desfășurare a acestuia, pe crimele și teroarea pe care au semănat-o trupele guvernamentale sub atenta observație a comisarilor sovietici, care in mod direct coordonau acțiunile îndreptate împotriva bisericii și a credinței. Niciunul din participanții acestei conferințe n-a putut asista impasibil și neîngrozit la aflarea crimelor și atrocitaților care au fost îndreptate în special către personalul monahal. Cu prilejul acestei conferințe, a fost lansată și cartea Părintelui Vișovan intitulată „Răboiul Civil din Spania 1936-1939”, o carte deosebită care tratează cu mare atenție evenimentele acestui conflict.

Ziua de sâmbătă ne-a regăsit la Biserica „Sfânta Treime” din cartierul Schei al Brașovului. Aici, aveam să-l comemoram pe camaradul Nicolae Purcărea, un om cu adevărat deosebit, pe care doar cuvintele nu-l pot descrie la adevărata sa valoare. Nicolae Purcărea avea să fie arestat pentru prima data sub regimul antonescian în anul 1942, având să fie eliberat în 1943 cu scopul de a se „reabilita” pe frontul de est. Odată întors de pe front, avea să fie strămutat cu domiciului forțat în Câmpia Bărăganului, totul culminând cu o noua arestare, bifând astfel mai multe inchisori și penintenciare, din care Aiud, Gherla, Jilava, muncind forțat la Canalul „Dunăre-Marea Neagră”. Nicolae Purcărea n-a scăpat nici de cea mai odioasă inchisoare din perioada comunistă, fiind încarcerat la Pitești, trecând astfel și prin amplul proces de „reeducare” al „Experimentului Pitești”. Avea să fie eliberat în anul 1964 după nu mai puțin de 14 ani de detenție, bătăi, umilințe și torturi. În ciuda acestor greutăți, acesta avea să-și cultive talentul artistic, sculptând atât în lemn și os, fiind recunoscut prin operele sale chiar și la nivel internațional. Domnul Purcărea avea să treacă la Domnul în ziua de 25 septembrie 2015, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Schei. În cadrul pomenirii dânsului a participat și doamna Maria Trifan, fica mărturisitorului Traian Trifan, care avea să ne povestească mai multe, atât despre domnul Purcărea, despre tatăl dânsei, Traian Trifan, care odihnește în același cimitir, cât și despre Preotul Papacioc și lucrările acestuia. În mod cert nu puteau lipsi și poveștile dânsei despre experiențele pe care le-a trăit în perioada comunistă, despre cum era urmărită constant, șicanată și intimidată de către Securitate, singura vină fiind aceea, că era fica de „bandit”.

Odată întorși de la comemorare, am servit prânzul împreună, pregătindu-ne de o ședință de antrenament fizic și de auto-apărare condusă de unul din membrii grupului. Ședința de pregătire s-a încheiat cu un turneu amical de fotbal, unde membri grupurilor s-au amestecat între ei, formând patru echipe mixte care s-au confruntat între ele pe stadionul din Predeal. Spectacolul n-a lipsit de la acest mini-turneu, cei de pe margine asigurând fondul sonor acompaniați fiind de un ilustru moment pirotehnic cum numai grupurile Ultras știu să facă.

Seara avea să se încheie cu un frumos foc de tabără, unde camarazii din Cetatea Neamului și-au demonstra încă odată calitățile muzicale, unde ajutați fiind de chitare și de puternicele voci bărbătești s-au cântat mai multe imnuri și cântece patriotice și naționaliste. Atmosfera fiind una demnă de cărțile de povești, un loc care prin versuri și credință s-a transformat într-un mediu desprins parcă din basmele lui Petre Ispirescu sau Vasile Alecsandri.

Ultima acțiune a taberei a avut loc la Mânăstirea Predeal, la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, unde se află și monumentul închinat în amintirea celor 252 de legionari uciși la ordinul regelui Carol al II-lea în zilele de 21 și 22 septembrie 1939. Aceste asasinate s-au produs pe tot cuprinsul țării, fiind executați toți legionarii din închisorile Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, Spitalul Militar Brașov și din București. Pe lângă aceștia au mai fost selectați încă câteva zeci de legionari din fiecare județ al țării care aveau să fie uciși și expuși în piețele publice, ca intimidare pentru ori și cine avea de gând să se împotrivească sau să se ridice contra proaspetei instaurate dictaturi regale. Comemorarea s-a desfășurat exact pe locul unde s-a aflat cimitirul legionar, acesta fiind distrus aproape în întregime în perioada comunistă, rămase fiind doar câteva bucăți din gard și pietre funerare de mici dimensiuni. După oficierea slujbei de pomenire, s-a ținut un discurs prin care au fost rememorate acele cumplite vremuri, vremuri pline de încercări și prigoane la adresa Legiunii, totul încheiându-se prin apelul închinat celor care au fost asasinați în acele zile de grea încercare atât sufletească, cât și fizică.

Astfel, avea să se încheie o nouă tabără naționalistă organizată de grupul nostru. O tabără care ne-a adus mai aproape, nu doar pe noi, membrii grupului, ci și pe restul participanților, a organizațiilor și grupurilor care au ales să ne fie alături în aceste zile. Principala învățătură cu care am plecat din tabără, a fost aceea conform căreia, doar prin unitate, acțiune și rugăciune putem învinge și depăși aceste noi provocări care se năpustesc precum o haită de hiene flămânde asuprea poporului român. Nu este loc de orgolii, ambiții sau lupte fratricide, deoarece acestea nu fac decât să fericească pe cei care ne vor dispăruți din peisajul cultural, iar principala noastră armă, care le provoacă fiori și teamă este reprezentată de unitatea noastră, a naționaliștilor români din țară și nu numai!

Dorim să le mulțumim și pe această cale celor alături de care această tabără a fost încununată cu mare fast și succes: Fundația „Profesor Georege Manu”, grupurile „Cetatea Neamului” din Arad, grupul „Faptă, Nu Vorbă” din Basarabia și grupul „N.O.I.”.

Alecu Bogdan,

Camarazii

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Răzvan Codrescu (1959-2021)

Subiectul următor

Grigore Caraza - Aiud însângerat

Cele mai recente din

Decemvirii (18)

CONGRESUL STUDENȚESC DE LA TÂRGUL MUREȘ (I) Constituirea echipelor de pedeapsă Între

Default thumbnail

Victor Puiu Gârcineanu

Intelectual cu valenţe mistice, veritabil precursor al generaţiei „sfinţilor închisorilor” din deceniile