La sfârșitul fiecărui an, oamenii își fac planuri, își setează diferite obiective și-și fac diverse promisiuni pentru anul ce are să urmeze. Pe scurt acestea sunt catalogate drept rezoluții. Pentru noi, cei din grupul Camarazii planificarea acestor rezoluții a început încă din luna noiembrie.
Pe buzele tuturor se putea citi numele eroilor martiri Ionel Moța și Vasile Marin. Am început să ne organizăm pentru a ne deplasa într-un număr cât mai mare, pentru a reuși să fim pentru prima data prezenți ca și grup în locul unde, acum 85 de ani eroii legionari cădeau eroic în fața hoardelor comuniste. Desigur, în anii precedenți am fost reprezentați printr-un membru al grupului care s-a deplasat în Spania sau am organizat local în orașele de proveniență a membrilor parastase în memoria eroilor noștri.
Anul acesta a fost diferit, deoarece alături de frații și prietenii noștri din Fundația „Profesor George Manu” și din grupul naționalist din Basarabia „Faptă, nu vorbă” am reușit să fim în jur de 20 de persoane care am făcut deplasarea la Madrid. Membrii din Sibiu, Cluj, București, Oradea luau drumul Madridului, purtând pe Hristos în suflet, la fel cum și grupul celor 8 legionari plecau la sfârșitul anului 1936 către Spania însângerată și îngenuncheată de un război civil care împărțise țara în două tabere distincte, cea naționalistă și cea comunistă.
Odată aterizați în ziua de vineri 14.01.22 la Madrid, ne-am deplasat în mod organizat către Cimitirul Martirilor din Paracuellos de Jarama, loc unde s-a desfășurat unul din cele mai mari, dacă nu cel mai mare genocid de pe întreaga durată a războiului civil din Spania. În cele 7 gropi comune care alcătuiesc cimitirul odihnesc până la 10.000 de suflete (cifrele variază în funcție de surse). Cei care aveau să fie executați în acest loc pe durata războiului erau arestați pe criteriu politic. Marea lor majoritate fiind naționaliști sau clerici. Un alt aspect, care merită menționat, este acela conform căruia niciunul din aceste persoane n-avea o sentință judecătorească sau vreo condamnare la detenție, cu atât mai mult la moarte. Printre victimele executate și îngropate în cimitir se află și Alejandro Salazar, liderul organizației de tineret al partidului La Falange. Alături de camarazii noștri am depus 5 trandafiri la crucea acestuia, simbol al Falangei și am intonat imnul Cara al Sol. De asemenea am vizitat și capela construită în anul 1940 în cimitirul din Paracuellos, lăcaș ridicat în memoria celor executați, unde se organizează slujbe chiar și în prezent.
Din Paracuellos ne-am deplasat la aproximativ 100 de kilometri de Madrid, în localitatea Labajos, unde și-a găsit sfârșitul Onesimo Redondo. Acesta era unul din liderii mișcării naționaliste din Spania, fiind fondatorul grupului de acțiune spaniol castilian. Avea să fie arestat de către forțele republicane, însă fost eliberat de către forțele naționaliste odată cu începerea războiului. Odată eliberat, a organizat milițiile falangiste din orașul Valladolid, participând activ la luptele din prima linie a frontului. În data de 24.07.1936 la vârsta de doar 31 de ani avea să cadă eroic într-o ambuscadă a trupelor republicane în localitatea Labajos. Aici am fost însoțiți de un grup de acțiune naționalistă din Valladolid, care ne-au relatat în detaliu cele petrecute în acest loc în vara anului 1936, cât și mai multe detalii din viața și activitatea politică și militară a lui Onesimo Redondo.
După încheierea vizitei noastre în Labajos, ne-am întors în Madrid unde ne-am cazat și am continuat discuțiile despre cele vizitate și despre însemnătatea acestor simboluri de rezistență și de sacrificiu din Războiul Civil Spaniol.
Ziua de sâmbătă 15.01. a fost fără doar și poate cea mai încărcată ca însemnătate simbolistică, cât și încărcătură emoțională. Toate acestea deoarece în jurul ore 11 am ajuns în Majadahonda, la monumentul ridicat în cinstea eroilor martiri legionari Ionel Moța și Vasile Marin. Ne aflam în locul, unde în urmă cu 85 de ani eroii noștri apărau cu prețul vieții această localitate, obiectivul fiind unul singur: oprirea cu orice preț a înaintării inamicului comunist! Sângele românesc vărsat în acel loc n-a fost doar pentru apărarea poporului spaniol de pericolul comunist, ci a fost în primul rând pentru însuși Hristos, după cum spunea foarte clar Ionel Moța într-o scrisoare adresată Căpitanului – „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos, se clătina așezarea creștină a lumii, puteam noi să stăm nepăsători?!”. Din aceste cuvinte reiese în mod clar spiritul justițiar al legionarilor, pregătiți să învingă sau să moară pentru Hristos
„Eu așa am înțeles datoria vieții mele. Am iubit pe Hristos și am mers fericit la moarte pentru El!” – Ionel Moța
La ora 12 a început oficierea serviciului religios, slujba fiind condusă de Preotul Marius Vișovan, urmată fiind de discursurile diferiților reprezentanți ai organizațiilor prezente la comemorare, totul încheindu-se cu intonarea Cara al Sol, a Sfintei Tinereți Legionare și a apelului martirilor legionari. Un aspect care merită menționat, este că la comemorarea eroilor noștri au participat în jur de 300 de persoane, majoritatea lor covârșitoare fiind reprezentată de spanioli din La Falange cât și din alte grupuri.
După încheierea comemorării, s-a servit masa de prânz alături de camarazii din La Falange la Hotel Majadahonda, loc unde începând cu ora 17 s-a desfășurat și conferința dedicată lui Moța și Marin. Pe lângă reprezentanții spanioli și a Fundației „Profesor George Manu” a fost rostit prin vocea reprezentantului grupului Camarazii un discurs prin care s-a rememorat sacrificiul legionarilor, făcând trimitere și la cazul celor 14 lideri falangiști arestați de către autoritățile spaniole pentru întreruperea pașnică a unei manifestații separatiste organizate la Madrid, în anul 2013.
Odată încheiată conferința, aveam să ne întoarcem la cazarea noastră din Madrid, epuizați fiind după o zi, după cum spuneam mai sus, plină de încărcătură emoțională.
Ziua de duminică ne-am început-o în localitatea Coslada, unde alături de aprox. 340 de români am participat la Sfânta Liturghie. Pe lângă însemnătatea deosebită a slujbei, am rămas cu toții profund impresionați de comunitatea românească, care a participat activ la slujbă și care este extrem de unită. După încheierea slujbei religioase, ne-am deplasat la El Valle de los Caidos, un monument ridicat la ordinul lui Francisco Franco, menirea acestuia fiind aceea de reconciliere a poporului care atât pe timpul războiului civil, cât și după acesta a rămas divizat. În cadrul ansamblului sunt îngropați soldați din tabăra naționalistă laolaltă cu cei din tabăra republicană. Multe structuri și statuete din cadrul acestui monument sunt construite din fierul topit atât de la tunurile armatei naționaliste cât și de la cele republicane. Vedem astfel, mai multe elemente prin care Franco a încercat să ofere drept exemplu poporului pentru a obține reconcilierea cât mai rapid. Odată vizitată biserica și întregul complex, aveam să ne întoarcem la cazare, pregătindu-ne de întoarcerea acasă, în ziua de luni.
Astfel avea să se încheie periplul nostru în Spania. Cu ușurință vă pot spune, că-n opinia mea, este de datoria fiecărui naționalist român să ajungă, cel puțin odată în viață la monumentul de la Majadahonda. Nu doar pentru vizitarea frumosului monument cât pentru ceea ce reprezintă acesta. Monumentul este simbolul frăției veșnice dintre poporul român și poporul spaniol. Sacrificiul lui Ionel Moța și a lui Vasile Marin aveau să lege cele două popoare pe vecie, două popoare care în aparență sunt extrem de diferite, dar totuși atât de similare. Ne unește istoria și încercările la care am fost supuși, amenințarea musulmană, cât și pericolul comunist. Mai presus de toate ne leagă dragostea pentru Hristos Fiul și pentru Dumnezeu Tatăl!
Întreaga experiență a fost extrem de bine primită de către toți membrii grupului nostru, astfel că odată întorși pe pământul românesc ne-am promis, ca în anul ce urmează sa fim din nou prezenți în ianuarie la Majdahonda și de ce nu, mai mulți de cât am reușit să fim în acest an!
Alecu Bogdan-Mihai – Camarazii
