Decemvirii (18)

CONGRESUL STUDENȚESC DE LA TÂRGUL MUREȘ (I)

Constituirea echipelor de pedeapsă

Între 3 și 5 aprilie 1936 a avut loc la Târgu Mureș ultimul Congres Național al studențimii române. Așa cum spuneam și în numărul trecut al serialului nostru, acest Congres a fost nu doar național, ci și legionar. Numărul, prestanța, ordinea, curajul și ofensiva clar declarată a studențimii adunate la Târgu Mureș, au făcut ca autoritățile să reacționeze dur și calomniator. Congresul din 1936 rămâne un episod exemplar de atitudine legionară prezentat de presă aservită camarilei drept un act nebunesc, devastator și distrugător, motiv pentru care vor interzice definitiv congresele studențești.

Episodul Târgu Mureș continuă să fie distorsionat și agitat drept capăt de acuzare împotriva Mișcării Legionare și de Antonescu și de comuniști. Din păcate și în ziua de astăzi imaginea imprimată de presă plătită de oamenii Regelui Carol al II-lea acestui Congres continuă să bântuie lucrările diverșilor istorici și paginile unor tabloide cu pretins caracter istoric. Dacă Dumnezeu va ajuta, vom încerca să închegăm în viitor povestea completă a acestui congres.

Momentan ne limităm la un reportaj legionar din epocă (România Creștină, 9 aprilie 1936) pe care îl puteți parcurge în conexiune cu acest material și care sperăm să va ajute în a vă forma o imagine de ansamblu asupra celor petrecute și discutate la Târgu Mureș. În serialul nostru ne vom referi în special la echipele formate în cadrul Congresului pentru pedepsirea trădătorilor.

Congresul Studențesc de la Târgu Mureș – scurtă prezentare

La Târgu Mureș a avut loc între 3 și 5 aprilie 1936, al 10-lea Congres Național al Studențimii Române în organizarea UNSCR – Uniunea Națională a Studenților Creștini din România. După cum va puteți da seama și din titulatura organizației studențești, această uniune nu îngloba întreaga studențime din România, ci pe cea creștină, care se mărturisea ca atare. Până în 1936 studențimea legionară se impusese prin seriozitate și exemplu în toate centrele studențești din țară, care acum erau conduse de președinți legionari. La nivel național, la momentul aprilie 1936, președintele UNSCR era Gheorghe Furdui (teolog, fost șef al studenților teologi din Universitatea București, fost șef al Centrului Studențesc București, comandant legionar, ulterior doctor în teologie al Facultății de Teologie București, parlamentar ales în 1937 pe listele partidului Totul pentru Țară, asasinat la Râmnicu Sărat în 21/22 septembrie 1939).

Congresul a fost aprobat de autoritățile române și parțial finanțat din banii statului (prin punerea la dispoziție a unor garnituri de tren necesare transportului). Aprobarea a fost dată de toate ministerele și structurile abilitate, inclusiv de Regele Carol al II-lea care a primit în audiență pe Furdui la finele lunii martie 1936 pentru acest subiect. Întâlnirea dintre Furdui și Carol al II-lea este povestită de Constantin Argetoianu în memoriile sale. Argetoianu povestește că în data de 11 aprilie 1936 Radian vine să îl vadă după ce discutase cu Ionel Moța. Iată ce notează:

Nu trebuie uitat că gardiştii sunt hotărât antiparlamentari şi îndrumaţi spre extremă dreaptă. Audienţa lui Furdui i-a dezgustat profund prin avansurile pe care Regele le-a făcut preşedintelui studenţilor creştini. Departe să-i fi câştigat, platitudinile Suveranului i-a indignat. Furdui a vorbit Regelui obraznic pentru un puţoi că dânsul, între altele a spus că tineretul nu mai are ce aştepta de la un regim ca cel de azi în care călăilor liberali de azi vor succeda mâine călăii naţional-ţărănişti. Bătută şi persecutată de liberali, Garda de Fier va continua să fie bătută şi persecutată de ţărănişti care se laudă deja că o vor desfiinţa. Tineretul gardist începe să confunde pe Rege cu partidele sale de guvernământ şi se îndepărtează cu atât mai mult de Tron cu cât îl vede înconjurat de oameni netrebnici. Un bancher jidan falit (Blank), un gheşeftar veros (Auschnit) şi o damă „care încheagă viţiul şi necinstea în preajma Regelui” au îndepărtat definitiv poporul de Dinastie. Regele a ascultat pleoştit, n-a reacţionat, şi a rugat pe Furdui să intervină ca studenţii să se astâmpere şi să nu provoace prea multe greutăţi Guvernului, în ce priveşte succesiunea ţărăniştilor, Regele a spus textual: „lucrurile nu stau tocmai aşa cum crezi d-ta”. A adăugat că el, Regele, a intervenit deseori pentru a calma zelul Guvernului împotriva studenţimii gardiste, iar în ce priveşte anumite persoane din anturajul său, că informaţiile tineretului sunt cu totul greşite. Impresia lui Moţa, dezgustat de altminteri, e că Regele Ştie numai de frică şi că e foarte îngrijorat de neplăcerile la care ar putea fi supusă d-na Lupescu. În ce priveşte pe Titeanu şi pe Inculeţ, Moţa a protestat energic împotriva oricărei bănuieli de înţelegere „cu aceşti pezevenghi”. Dacă au facilitat întru câtva ţinerea congresului de la Tg. Mureş, au făcut-o din îndemnul Regelui, căruia Furdui a declarat că congresul se va ţine cu sau fără voia Guvernului. (Constantin Argetoianu, „Memorii”, vol. I, 2 februarie 1935 – 31 decembrie 1936)

După ce trenurile studențimii porniseră din loc spre Târgu Mureș are loc o schimbare de plan, autoritățile decid să boicoteze Congresul (sau poate acesta fusese planul lor de la bun început?). Întâi apare calomnia, apoi folosindu-se de ea, se încearcă oprirea desfășurării Congresului. Nu se reușește. Studenții ajung la Târgu Mureș în număr mare, peste 6000 după mărturiile din presa vremii. Pentru toți, comitetul de organizare reușește să asigure cazare (la persoane particulare din oraș care se oferiseră anterior să găzduiască și să ofere masă studenților) și condiții de perfectă securitate (prin crearea unui serviciu de poliție legionară ce va supraveghea conduita și deplasările studenților sosiți la Târgu Mureș, șeful acestui serviciu a fost viitorul decemvir Ștefan Curcă).

Pe parcursul a celor 3 zile de Congres totul de desfășoară în cea mai perfectă ordine. Congresul începe prin participarea studențimii la Te-Deumul oficiat de șase preoți în Piața Catedralei Ortodoxe din Târgu Mureș, urmat de parastasul pentru legionarii căzuți. Apoi are loc prezentarea drapelurilor centrelor studențești și întreaga suflare pornește în defilare, în cea mai perfectă ordine și organizare către Palatul Culturii unde care se vor desfășura lucrările Congresului. Are loc ședința festivă, apoi pe parcursul celor 3 zile urmează numeroase dezbateri și luări de cuvânt. La Congres participă și primarul liberal al orașului, Emil Dandea, profesorii universitari Constantin Giurescu, Dan Rădulescu, Andronescu Galați, reprezentanți ai studențimii naționaliste germane și poloneze.

Subiectele dezbătute în cadrul congresului sunt multe și variate. Se discuta atât despre probleme strict studențești ca numerus clausus, burse și subvenții, cămine, cantine, reducere la plata transportului, taxe universitare și taxe de examen, colaborarea cu studențimea naționalistă străină, strângerea relației și protejarea studenților etnici români din țările vecine etc, cât și despre problemele politice, morale, economice și sociale ale neamului: igienă și eugenie socială, francmasoneria, românizare, înființarea de noi specialități universitare care să servească noilor realități etc.

Nu lipsesc nici subiectele legionare: necesitatea ridicării stării de asediu, Garda de Fier ca singura organizație politică în care se regăsește studențimea, trădarea, încercările de asasinat și de umilire membrilor Mișcării, redeschiderea și rezolvarea cazului Ciumetti, emilinarea studenților liberali și țărăniști din cadrul societăților studențești, crearea echipelor de pedeapsă pentru cei care vor continua să atenteze la viața și la integritatea morală a legionarilor.

Autoritățile boicotează, calomniază și umilesc studențimea

Scriam puțin mai sus despre încercările de boicotare a Congresului. Totul începe în data de 2 aprilie 1936 cu tragerea unui semnal de alarmă și oprirea bruscă a unui tren. Se întâmpla în gara Sinaia unde trenul încărcat cu studenții de la București este oprit fix în fața restaurantului în care Nicadorii așteptaseră sosirea lui Duca. Nu s-a descoperit niciodată cine a tras semnalul de alarmă atunci și acolo, deși la procesul în care s-a încercat condamnarea liderilor studenților pentru „dezordinile de la Târgu Mureș” a fost intergoat în acest sens inspectorul de siguranță Bungețeanu, reprezentantul Siguranței Statului la Sinaia: avocatul Traian Cotigă a pus două întrebări. La întrebarea: „Cine a tras semnalul de alarmă?” Martorul a răspuns: „Am făcut anchetă şi n-am putut identifica persoana care a tras alarma”. La întrebarea: „Dacă Siguranţa avea agenţi în tren?” Martorul a răspuns: „Evident, ca în toate manifestaţiile cu public, dar niciunul dintre agenţii noştri n-a tras alarma pentru oprirea trenului.” (Șerban Milcoveanu, “Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?”)

Odată trenul oprit, o parte din studenți coboară pe peron, atât cei de afară cât și cei din interior intonează “Cântecul Nicadorilor” și salută legionărește. Apoi trenul pornește, dar nici nu apucă bine să plece spre Predeal că la București și de aici în toată presa națională apar niște calomnii mizerabile: studenții au făcut fapte oribile la Sinaia, au profanat mormântul lui Duca (care mormânt evident că nici nu se afla în Sinaia!), au profanat monumentul, crucea și placa comemorativă închinate lui Duca distrugându-le și urinând pe ele! Nu s-a întâmplat așa ceva, deși șefii centrelor sudențești au fost ulterior arestați și judecați inclusiv pentru aceste invenții care au fost spulberate în instanța chiar de reprezentații autorităților. La Sinaia nu exista nici mormânt, nici monument în memoria lui Duca ci o mică placă pe care se afla o cruce, placă montată pe locul în care a căzut Duca, deci jos pe peronul gării (foto atașat). Culmea este că deși Ministerul de Interne dă în data de 5 aprilie 1936 un comunicat prin care precizează că au rostit acolo cuvinte ațâțătoare și au manifestat pentru cei trei asasini. Placa și crucea însă n-au fost atinse. Aceste fapte au fost constatate și de d. ministru Franasovici care după o jumătate de oră trecând prin gara Sinaia le-a cercetat și d-sa (Adevărul, 5 aprilie 1936), aceleași ziare care publică comunicatul publică și știrile legate de profanare!

Trenul cu studențimea bucureșteană ajunge în gara Lunca Bradului (localitate micuță aflată la jumătatea distanței dintre Toplița și Deda). Aici se încearcă oprirea înaintării spre Târgu Mureș și întoarcerea trenului la București. Jandarmeria se afla deja pe poziții la momentul intrării trenului în gară. Trenul sosit cu studenții din București este tras pe linie și i se scoate locomotiva. Bucureștenii vor urca mai apoi în trenul camarazilor de la Iași care va sosi în aceeași gară și care, prin istețimea și curajul lui Teodor Tudoși, șeful centrului studențesc ieșean, vor reuși să preia conducerea trenului (suprapopulat) și sfidând autoritățile, vor pune trenul în mișcare și vor merge fără opriri spre Târgu Mureș, unde ajung în zorii zilei de 3 aprilie, prima zi a Congresului.

Conducerea UNSCR va fi arestată la scurtă vreme după încheierea Congresului. Procesul se va judeca la Brașov în luna mai. Avocații studenților congresiști, Traian Trifan, Ionel Moța, Vasile Marin, Radu Budișteanu etc, vor demonta acuzațiile calomnioase ale autorităților. Studenții vor primi pedepse minime pentru încălcarea legii Mironescu-Marzescu (unde se încadrau pentru glorificarea Nicadorilor), majoritatea fiind eliberați imediat după încheierea procesului.

Constituirea echipelor de pedeapsire

În cadrul lucrărilor Congresului mai mulți legionari vorbesc despre necesitatea unei reacții concrete în fața asasinatelor, trădărilor și mișeliilor pornite de prigoana Duca și continuate de autorități până la momentul Congresului. Din 1933 până în 1936 România trăise sub stare de asediu instituită și mereu reînnoită de autorități, iar Mișcarea suferise 3 dizolvări succesive, abuzive. Încercările de suprimare a Căpitanului în 1934 rămăseseră și ele nepedepsite. Mai mult, autoritățile nu renunțaseră la ideea suprimării Căpitanului și nici la distrugerea Mișcării. Trădarea venită din interior prin Mihai Stelescu și mai nou prin Beza era încurajată și promovată de toată presa aservită puterii. Despre toate acestea am tot vorbit în cadrul serialului nostru, nu are rost să reluăm aici ceea ce s-a explicat pe larg în episoadele anterioare.

Cei care solicită acțiuni colective ferme în cazul în care autoritățile își continuă planurile legate de asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu și de nimicire a generației legionare sunt: Virgil Rădulescu, Iosif Bozânțan, Paul Craja, Gheorghe Furdui, Viorel Trifa și Alecu Cantacuzino (România Creștină, 9 aprilie 1936). Din păcate până la noi au ajuns numai frânturi din tot ce s-a mărturisit acolo. În cea de-a treia zi a Congresului, cel care solicită în mod oficial aprobarea pentru organizarea echipelor de pedepsire a trădătorilor şi canaliilor (România Creștină, 9 aprilie 1936) este președintele Societății Studenților Mediciniști, dr. Paul Craja (comandant legionar, asasinat la Râmnicu Sărat în 21/22 septembrie 1939).

După propunerea formulată de Craja, ia cuvântul Emil Bulbuc (medic, reprezentant al studențimii clujene în cadrul Congresului) – din fericire discursul lui a fost stenografiat – care întărește propunerea lui Craja și mesajele antevorbirorilor săi. Discursul său este mult mai amplu, aici selectăm doar partea legată strict de pedepsirea trădătorilor:

Frați români și tineri din România Mare! Prin declarațiile, rapoartele și comunicările din primele două zile ale Congresului nostru s-a străduit să mobilizeze la solidaritate națională pe poziție de vigilență și combativitate pe cei 5500 de studenți prezenți în această sală și prin studenți întreaga parte bună din substanța socială a națiunii române.

Am reușit pentru că ne-am găsit în comunitate de simțire și pentru că am ajuns la unitate de voință. Ce-am reușit până acum este mai important decât ce vom întreprinde de acum înainte. Avem condiția unității de simțire și condiția unității de voință și ne rămâne pe viitor doar condiția unității de gândire care, peste oameni, este în funcție de împrejurări și informații.

Frați români și tineri din România Mare! Ce ne facem cu cealaltă parte din substanța socială a națiunii noastre și pe care o știm deja coruptă și o bănuim a putea trăda?

Ne-am întrebat, am căutat și am cântărit care ar putea fi soluția eficace din punctul de vedere al patriei pentru ca menținerea lașilor, corupților, imoralilor și iresponsabililor să nu iasă din solidaritatea națională?

Președintele nostru, camaradul George Furdui a pus problema și a adresat întrebarea. Camaradul Paul Craja președintele Societății Studenților în Medicină din București a formulat propunerea în momentul de față în discuție. Antevorbitorii mei principali Alexandru Cantacuzino, Viorel Trifa, Virgil Rădulescu și Iosif Bozânțan au completat propunerea și v-au cerut adoptarea ei.

Și eu vin în discuție și cu întreaga mea gândire, simțire și voință declar în plenul Congresului Național Studențesc că cele propuse sunt unica soluție posibilă pentru că lașii, corupții, imoralii și iresponsabilii să nu spargă indispensabila solidaritate națională în împrejurările istorice ce vin și în războiul început de invadator.

Constituind câte o echipa studențească de sacrificiu pentru fiecare guvernant eventual trădător, noi Congresului Național Studențesc de la Târgu Mureș  nu facem decât să-i avertizăm a nu greși și nu facem decât să-i punem sub observația națiunii. A-i avertiza de ce li se va întâmpla dacă vor dezerta sau vor trăda: este a-i ajuta și a-i sprijini dacă sunt cu adevărat potriviți și dacă la fel că noi apară patria. Avertismentul adresat de Congres și constituirea echipelor de sacrificiu sunt intimidare constrângătoare și teroare morală numai pentru acei guvernanți deja în trădare sau gata de trădare. […]

Constituirea echipelor de sacrificiu pentru fiecare eventual trădător o socotesc nu numai indispensabilă și eficace, dar și legitimă. Legitimă în raport cu nevoia României de a fi apărată în interior pentru a se putea apară în exterior. Legitimă în raport cu extraordinara periculozitate a evenimentelor care ar putea fi amânate și puțin atenuate, dar deloc evitate. Legală în raport cu dreptul natural, adică cu dreptul oricărui tineret din lume de a se interesa și de a-și apara propriul viitor. Legală în raport cu dreptul istoric adică cu tradiția de peste o jumătate de secol a tuturor congreselor studențești de a interveni în viața publică a României. (Învierea, nr 1, ianuarie-martie 1993)

Și Marin Bărbulescu povestește momentul constituirii echipelor de pedepsire: În memorabila ședință a Drapelului Negru, pentru că drapelul Uniunii Studențești era învăluit cu crep negru, semn de doliu, președintele ei Gheorghe Furdui, a deschis solemn dezabaterile denunțând manevrele prin care se încearcă destrămarea Legiunii și pregătirile de asasinare a Căpitanului. […]

În continuare, a declarat că studențimea face în jurul lui Corneliu Zelea Codreanu, zid viu de apărare. Toți președinții de centre au vorbit în acest sens, declarându-se mobilizați.

Iosif Bozânțan, cutremurat de gravitatea răspunderii declară: „Iartă-ne Căpitane, pentru prima oară nu te vom asculta, ne asumăm toată răspunderea…”

Declarația finală a fost în sensul că studențimea se constituie în echipe de pedepsire a fiecăruia ce se va face vinovat de complot că l-a urzit, că l-a înlesnit, că l-a executat. (Marin Bărbulescu, „Centrul Studetesc Legionar Timișoara. Mărturii pentru istorie”)

Ce mi se pare extraordinar de interesant este faptul că nimeni nu s-a opus la constituirea acestor echipe de pedepsire. Deși în sală erau atâtea mii de persoane, nu avem nicio mențiune despre vreo reacție de împotrivire sau de temperare a deciziei luate de Congres. Ne putem gândi că poate au existat și reacții negative, dar că legionarii nu le-au făcut publice. Dar presa camarilei? Ar fi ratat ocazia de a propaga în toată țară mărturiile un student prezent la Congres care să fi denunțat măcar post factum crearea acestor echipe? Eu nu am întâlnit așa ceva nici în presa vremii – atât cât am reușit să o parcurg – și nici în volume ulterioare de memorialistică. Nu am găsit nicăieri o persoană care să afirme că a participat la acel Congres și că s-a opus creării echipelor sau că a fost tacit împotriva atunci și acum condamnă etc. Dacă ne gândim la discursul lui Emil Bulbuc citat mai sus înțelegem mai bine ceea ce spunea că s-a obținut înainte de toate în Congresul de la Târgu Mureș: comunitate de simțire și pentru că am ajuns la unitate de voință.

Rezumând informația din materialele citate și consultate, avem următoarea situație schematică:

– Furdui întreabă ce e de făcut în situația în care autoritățile continuă planurile de asasinare a Căpitanului și de distrugere a Mișcării.

– Mai mulți legionari iau cuvântul întărind cele spuse de Furdui și cerând acțiuni colective concrete și dure.

– Paul Craja propune constituirea echipelor de pedeapsă.

– Iosif Bozânțan propune constituirea listelor cu numele canaliilor și trădătorilor.

– Conducerea Congresului aprobă constituirea echipelor și întocmirea listelor cu tradători și canalii.

– Studențimea prezentă aprobă și susține în unanimitate hotărârea conducerii Congresului.

În numarul viitor al serialului nostru vom vedea cine erau legionarii care și-au asumat conducerea echipelor de pedeapsă și cine făcea parte din lista trădătorilor. Vom încerca să vedem și care era de fapt misiunea unei echipe de pedeapsă. Așa cum puteți bănui, Mihai Stelescu are locul lui asigurat pe lista de la Congres. Vom vedea și care a fost reacția lui la aflarea veștii.

*

Congresul general studenţesc de la Târgu Mureş

Trenul fantomă. Defilarea cămăşilor verzi. Seriozitatea dezbaterilor. Impresionantă hotărâre pentru pedepsirea trădătorilor şi canaliilor. Conferinţa d-lui. General Gh. Cantacuzino-Granicerul. Moţiunea

Cu toate piedicile puse de guvern – după ce în prealabil aprobase congresul – studenţii creştini au ajuns, trecând peste toate obstacolele, la Târgu Mureş. Cel mai mare obstacol pus în calea studenţilor bucureşteni a fost în gara Lunca Bradului, când o armată de jandarmi – din ordinul guvernului, a încercat să oprească înaintarea studenţilor spre Târgu-Mureş. Întrucât d. Tileanu, subsecretar de stat, dăduse ordin în acest sens. În momentul când trenul urma să-şi ia direcţia… spre Bucureşti, soseşte trenul cu studenţii ieşeni. Datorită intervenţiei energice a studenţilor din Iaşi, în fruntea cărora se găsea camaradul Tudose, preşedintele centrului studenţesc şi cunoscut „spărgător de fronturi”, jandarmii au fost determinaţi să îngăduie plecarea trenului spre Târgu-Mureş, nu spre Bucureşti, cum ar fi dorit d. Tileanu care hotărâse şi ţinea morţiş să zădărnicească congresul.

De la Lunca Bradului, studenţimea a călătorit în „trenul fantomă”. Din cauza „discuţiilor” cu jandarmii, care au rămas de tren… pentru că nu aveau bilete, probabil, studenţii au condus trenul fără nicio oprire până la Târgu-Mureş (cca. 100 km.).

Defilarea cămăşilor verzi

La Tg. Mureş au ajuns circa 5000 de studenţi, între care am remarcat peste 2000 cămăşi verzi şi 30 cămăşi albastre. Am dedus de aici că studenţimii creştine îi place mai mult culoarea primăverii, verdele.

Într-o ordine perfectă, studenţimea a defilat pe străzile oraşului, până la monumentala catedrală. La catedrală 6 preoţi au oficiat un serviciu religios şi un parastas pentru legionarii căzuţi, apoi, încolonaţi în aceeaşi ordine, studenţii au plecat spre palatul cultural.

Şedinţa festivă

Vasta sală a palatului cultural era arhiplină de studenţi şi public creştin din Tg. Mureş şi din alte părţi ale ţării.

Dl. Gheorghe Furdui, preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor Români Creştini, a deschis cel de-al X-lea congres general studenţesc, ţinând o impresionantă cuvântare, din care spicuim:

„Ca un omagiu adus Ardealului pe plaiurile căruia se desfăşoară congresul studenţesc, gândul nostru se îndreaptă către cel mai venerabil reprezentant al Bisericii şi Naţionalismului ardelean, protopopul Moţa; iar ca un omagiu suferinţelor Ardealului, am înţeles să dăm preşedinţia de onoare la trei ţărani din Munţii Apuseni.

Nu este o simplă întâmplare că cel de-al X-lea congres se ţine în cetatea Tg. Mureş, simbolizând astfel legătura noastră cu Ardealul, ci am făcut aceasta şi spre a demonstra forţa tineretului român naţionalist şi a conducătorilor României de mâine.

În congresele sale, studenţimea a ştiut să-şi imprime o reprezentare a poruncilor superiore ale neamului şi să reprezinte spiritualitatea românească.

Studenţimea română trăieşte intens o viaţă naţionalistă. Ea a căutat totdeauna să definească, să cristalizeze ideile profetice, formulate la 1922. Congresul de azi nu este al unui partid politic, cum s-a căutat să se insinueze, ci e congresul propriu al studenţimii care trăieşte într-o viaţă românească şi el anunţă începutul marilor lupte.

Faţă de guvernarea liberală care a schingiuit tineretul naţionalist şi faţă de guvernarea ţărănească, de toate atacurile presei jidoveşti, şi a celor care caută să-i imprime drumuri piezişe, studenţimea va trebui să ia o atitudine.

În ce priveşte afirmaţia că studenţimea s-ar fi dedat la manifestaţii nedemne în cursul drumului, ţin să precizez că n-au fost decât unele acte neînsemnate şi cu totul izolate şi care nu angajează studenţimea şi conduita ei”.

A urmat apoi cuvântul d-lui Dandea, primarul oraşului, care a spus:

„În toate timpurile, preocupările tineretului intelectual au fost o prevestire pentru directiva de mâine. Aşa a făcut şi tinerimea noastră acum zece ani, în primul său mare congres, când a pornit acţiunea naţionalistă de afirmare disciplinată a întregii Naţiuni. Este o necesitate necontestată ca toată suflarea românească să-şi pună munca în slujba realizării integrale a statului naţional, care singur poate răspunde marilor chemări, iar aceia care subminează idealurile naţionaliste sunt sau trădători, sau inconştienţi.

Studenţii, ca toţi oamenii, de altfel, nu sunt însă infailibili, dar este bine ca ei să conlucreze cu cei mai în vârstă şi să asculte de sfaturile lor.

Ca fost prim-preşedinte al studenţimii din Cluj, după Unire, sunt fericit de a vă spune, cu toată căldura sufletului meu, Bine-aţi venit!”

Dăm fragmente din cuvântările rostite de următorii domni:

Dl. Prof. C. Giurescu: „Ca profesor al Facultăţii de Litere din Bucureşti, aduc salutul meu acestui înălţător şi exemplar congres. Înălţător, prin principiile pe care le are înscrise în programul său; exemplar, prin ordinea de care a dat dovadă.

Probleme mari de ordin naţional şi democratic stau la baza ideilor dvs. Şi desigur că veţi şti să daţi atenţie problemei redobândirii pentru Neamul nostru a drepturilor sale, acolo unde el a fost tot timpul în defensivă.

Daţi atenţie problemelor sanitare, căci situaţia de astăzi este foarte îngrijorătoare. Ca să vă dau un singur caz: într-o singură comună din judeţul Putna s-au constatat 200 cazuri boli venerice.

Căutaţi a vindeca pe calea faptelor relele de care suferă ţara. Aduceţi-vă aminte că Neamul nostru, atât prestigiu va avea în faţa omenirii cât va şti să se impună prin realizările sale. Deveniţi buni specialişti în ramura pe care, nesiliţi, fiecare v-aţi ales-o ca să daţi nu numai cetăţeni conştienţi, ci şi capete de seamă care să se impună prin creaţiuni spirituale proprii.

Terminând, vă aduc încă o dată salutul meu plin de afecţiune.”

Dl. prof. Dan Rădulescu: „E primul congres la care iau parte şi sunt fericit că, după ce am văzut ceea ce am văzut, să spun: acum sunt sigur de viitorul ţării.

Marea generaţie care trebuie să poarte marile răspunderi va şti să le poarte şi o spun aceasta nu pentru ca să plac, ci fiindcă mi-e ruşine de generaţia mea. Şi e dureros că o atât de mare prăpastie este între aceste două generaţii. Să se cutremure generaţia mea când se va privi pe sine şi să se integreze apoi în acelaşi suflet cu al dv.

Obiectivi în discuţii, stând mereu pe un teren solid, dv. veţi şti să vă impuneţi în acest congres ca o manevră supremă în această bătălie.

Vă urez să aveţi, în înfăptuirea victoriei de mâine, acelaşi elan pe care îl constatăm astăzi. Căci acest spirit de sacrificiu eu nu l-am mai văzut până astăzi.

Terminând, ridic cuvântul pentru acel care a dat sugestii, elan şi a ştiut să fie premergător, nu imitator: Căpitanul!”

Dl. căpitan Şiancu a mulţumit studenţimii pentru cinstea de a-l fi invitat la acest congres pe care l-a numit istoric, pentru că se ţine în cetatea de unde a plecat marele mucenic al neamului românesc, Avram Iancu, spunând că în epoca de restrişte dreptatea se afirmă, nu se cerşeşte.

Am credinţa că, numai prin energii tinere, capabile a jertfi totul pentru Ţară, Neamul nostru se va îndrepta. În toată lupta mea am căutat numai binele Neamului românesc şi niciun interes personal şi numai dv., ca demni legionari români, veţi fi în stare să ne duceţi la victorie, cu cartea în mână şi cu arma la picior.

Dl. Radu Budişteanu a spus următoarele: „Vorbesc în numele asociaţiei generale a avocaţilor creştini români, al dlui. Istrate Micescu, decanul baroului Ilfov şi în calitate de fost membru al mişcării studenţeşti de la 1922 şi de avocat pledant în toate procesele martirului nostru.

Noi şi cei care luptăm cot la cot de 15 ani reprezentăm ideea naţională. Baroul de Ilfov şi-a făcut datoria în această direcţiune, alegând lista naţionalistă pe care o vom duce la victorie în toate barourile, paralel cu acţiunea voastră.

Celor care caută să-şi creeze drepturi superioare faţă de ale noastre, minoritarilor, le spunem ca fostul ministru iugoslav Nincici: Înainte de a fi minoritari, nu uitaţi că sunteţi cetăţeni. Şi declarăm aici că acele drepturi superioare nu le recunoaştem, ci le repudiem. Nu recunoaştem decât dreptul major al naţiunii româneşti, de a îndeplini serviciile publice şi prerogativele constituţionale. În ramurile de Stat să avem drepturi exclusive, iar în restul ramurilor de activitate să rămână şi pentru ei ceea ce mărinimia noastră vrea să le acorde. În urma noastră să lăsăm o Românie puternică, în cadrul unui Stat puternic, exclusiv naţionalist.

Va fi trădător acela care nu-şi va face datoria şi vă rugăm să aplicaţi un stigmat în alb celor care vin la congresul vostru şi care mâine ar putea dezerta.”

Şerban Popa, în numele Ligii Antirevizioniste, a spus: „Pe unde călcăm, mergem pe urmele, pe sângele, pe oasele strămoşilor noştri. Aceştia ne strigă: veniţi la datorie şi sacrificaţi-vă pentru Ţară.

Desigur că unii, nădejdea acestei ţări, nu veţi uita această chemare şi veţi fi aţintiţi totdeauna asupra duşmanilor Ţării dinăuntru şi din afară, căutând să paraţi loviturile acestora. Şi vă asigurăm că noi toţi vă iubim, vă sprijinim, vă încurajăm…”

Dl. Sergiu Florescu, preşedintele Sindicatului Ziariştilor creştini din Basarabia, salută congresul în numele „României Creştine” şi a ziariştilor creştini din Basarabia şi asigură studenţimea creştină că va continua lupta până când în locul Basarabiei iudaizată de azi, se va crea Basarabia legionară.

Reprezentanţii străini

Dl. Furdui a salutat pe reprezentanţii studenţimii naţionaliste din Germania. În numele acestora, dl. Dr. Scherer a mulţumit pentru sentimentele arătate studenţimii germane şi pentru spiritul prietenesc în care sunt primiţi la noi şi a asigurat congresul de aceleaşi sentimente din partea lor, făcând urări de prosperare a Neamului nostru, în spirit prietenesc de la tineret la tineret şi de la popor la popor.

Furdui a adăugat: Admirăm în poporul german puritatea de concepţie şi de acţiune şi credem că cu o voinţă egală cu aceea a lui Hitler, se va realiza şi la noi de către Corneliu Z. Codreanu, pe un alt plan, cu o altă structură, pentru necesităţile noastre româneşti.

Dl. Patroschi, în numele tineretului polonez, a transmis congresului sincere salutări, făcând urări pentru înălţarea Neamului nostru, sub domnia puternică a Coroanei româneşti.

Tineretul polon şi cel român vor şti să se apropie. Trăiască M. S. Regele Carol II-lea! Trăiască curajoasa dv. organizaţie! Trăiască frăţia tineretului polon şi român!

Dl. Alex. Cantacuzino a citit textul unei scrisori adresată Ducelui Mussolini, ca răspuns la apelul premierului italian, făcut prin „Popolo d’Italia”, în care arată că tineretul român este alături de cel italian, conştient că împotriva lor se pune la cale un complot masonic.

Dl. Gh. Furdui a citit telegramele adresate congresului de domnii Dragoş Protopopescu, Octavian Goga; Simion Mehedinţi, I.P.S. Mitropolit Nicolae Bălan, G-ral Cantacuzino şi de studenţii polonezi.

După ce a rostit un cuvânt pentru cei căzuţi pe ogorul naţionalismului, sala a intonat „Imnul legionarilor căzuţi”.

Dl. Furdui a terminat spunând că oricine se va deda la vreun act de dezertare, va fi izolat şi sancţionat aşa cum se cuvine. Credem însă – spune D-sa – că nu se va întâmpla vreun act care să nu cadreze cu demniattea de student român.

Şedinţa s-a deschis la ora 9 sub preşedinţia dlui. Gh. Furdui.

Dl. Gabriel Nasiu, student maramureşean, în completarea raportului de ieri a dlui. Ion Mărie, a arătat, cu date statistice, că de la 90 la sută, cât reprezentau românii în Maramureş, în 1700, azi au rămas numai 52 la sută. Întrucât minoritarii au acaparat toate ramurile de activitate, ar fi bine ca o comisiune să apere în faţa autorităţilor drepturile românilor băştinaşi, care să fie aduşi la o viaţă nouă.

Adunarea a ales această comisie compusă din dnii. Gh. Furdui, Vereş, preşedintele centrului „Petru Maior” Cluj şi Ion Mărie.

Dl. D. Lucescu, preşedintele studenţilor I.O.V. Bucureşti a susţinut raportul asupra situaţiei studenţilor orfani de război. D-sa a început prin a arăta că în toate ţările hrana sufletească a generaţiilolr viitoare este felul cum fiecare ţară îşi cinsteşte eroii.

La noi, însă, cu toate cererile şi protestele, lumea I.O.V. a rămas tot timpul creditoarea Statului, care nu i-a dat decât nişte pensii de mizerie. Unii dintre orfanii de război, neavând cine să-i sprijine, au ajuns simpli servitori, iar cei care au urcat până la universitate duc o viaţă de neînchipuite privaţiuni.

Francmasoneria

Dl. Filon Lauric, preşedintele Centrului studenţesc Cernăuţi a vorbit despre curentele sociale distructive. Domnia sa a arătat că unele doctrine creatoare de curente sociale au emanat de la aceeaşi organizaţie mondială anticreştină şi antinaţională, care este francmasoneria pentru ca apoi, în numele fals umanitarism, să lucreze la înăbuşirea spiritului naţionalist.

Contra francmasoneriei, a dezorganizării şi a haosului în care aceasta lucrează să ne arunce, s-a ridicat tinerimea românească, impunând ţării ritmul de deşteptare a virtuţilor strămoşeşti. Acestei mişcări de jertfă, disciplină şi spirit constructiv, Statul însuşi încearcă să-i dea lovitura mortală.

Se impune, de aceea, desfiinţarea francmasoneriei, condamnarea membrilor ei, cărora studenţimea să le declare ostilitate şi să rupă orice legătură cu ei.

Dl. Istrati, vorbind despre problema minoritarilor faţă de educaţia şcolară, a arătat că minoritarii ştiu să se ajute între ei spre a-şi putea forma educaţia pentru şcoală, pe când românii săraci şi nesprijiniţi de nimeni reprezintă în unele şcoli procente foarte reduse.

Dl. Arghiropol, preşedintele Centrului studenţesc Chişinău, a vorbit despre problema sectelor religioase. D-sa. a evidenţiat caracterul subversiv al diferitelor secte religioase, care întreţin o intensă propagandă şi care constituesc un mijloc spre a ne destrăma şi a face mai posibilă înstrăinarea noastră.

Pentru P.S Episcop Vartolomeu

Dl. I. Antoniu, preşedintele C.S.B. a arătat că hotărârile din ultimul timp ale Sfântului Sinod îl fac să renuţe la raportul său asupra relaţiilor Bisericii cu tineretul, întrucât s-au adoptat unele puncte a căror acceptare de către forurile bisericeşti o ceruse în raport.

D-sa a spus apoi: Spre ruşinea parlamentului nostru, ne este dat să aflăm astăzi că s-a votat trimiterea în judecată a episcopului Vartolomeu al Râmnicului. Este unul dintre acele atacuri organizate la temelia Bisericii noastre, dintre acele concertate încercări de compromitere a marii figuri bisericeşti naţionaliste.

Dl. Furdui a comunicat apoi că va redacta o adresă de protest în acest sens.

Problema evreiască

Dl. T. Todose – Iaşi, în raportul despre problema evreiască a arătat pericolul elementului evreiesc în mijlocul nostru.

Neamul românesc a avut atâta putere în existenţa lui milenară, încât a asimilat toate elementele străine care s-au introdus în mijlocul său. Neamul evreiesc însă tinde să infecteze cu totul sufletul nostru, dacă n-am lupta cu hotărâre împotriva lui. El a acaparat toate ramurile de activitate economică, iar pericolul său este şi mai vădit, dacă ţinem seama că în tot timpul caută să ne dea lecţii până şi în chestiunile religioase.

Zi de zi ei ne subminează ideea de Dumnezeu, Tron şi Patrie. Pericolul evreilor a fost de mult observat şi împotriva lor au început o acţiune românească profesorii A.C. Cuza, Paulescu şi Găvănescul. De atunci, problema s-a complicat astfel încât, spre a putea rezolva chestiunea evrediască, trebuie să dezlegăm mai întâi problema crizei Românismului, să avem adică români de caracter şi abnegaţie.

Înlocuirea statului de azi cu un stat naţional românesc, va aduce soluţionarea problemei. Studenţimea română creştină asigură că stă trează şi va şti să-şi facă datoria pentru realizarea unei Românii Mari şi puternice.

Dl. Furdui scoate în relief faptul că studenţimea a ajuns la o maturitate atât de superioară, încât nu mai priveşte problema ridicării noastre numai prin prisma chestiunii evreieşti.

Dl. I. Bica, preşedintele studenţilor din Sibiu, în raportul asupra francmasoneriei a arătat că după regulile scrise, cei neiniţiaţi ar putea deduce că francmasoneria este şcoala celor mai frumoase principii. Aceştia nu ştiu însă că membrii ei lucrează în secret şi că francmasoneria tinde la negarea neamului şi creştinismului, înţelegând că prin distrugerea lor să netezească drumul evreilor spre stăpânirea lumii. Libertatea francmasonică este anarhică. Egalitatea lor e comunismul adevărat, iar fraternitatea înseamnă întărirea lor, ca stat în stat.

Francmasoneria compromite pe oamenii politici în felurite chipuri, compromite idealurile cele mai frumoase. Francmasoneria trebuie de aceea să fie nimicită.

Dl. Gh. Furdui: este hotărât că francmasoneria lucrază împotriva Neamului şi înţelegem de ce o anumită presă chiar susţine că masoneria ar putea împăca idealurile lor cu Naţionalismul. Cerem cu insistenţă eliminarea tuturor profesorilor masoni din universitate, iar studenţii să-i demaşte, atât pe aceştia, cât şi orice lucrare masonică.

Dl. Emil Bulbuc: Genraţia de la 1922 e gata să arunce mânuşa şi să cheme tribunalul istoriei. (…)

Dl. Ion Rodeanu, preşedintele Federaţiei studenţilor teologi dezvoltând raportul: Studentii  faţă de mişcările de dreapta a spus: Rapoartele noastre din anii trecuţi au lămurit atitudinea faţă de partidele de stânga: lupta aprigă. Conştienţi că singuri nu putem duce lupta, înţelegem să sprijinim partidele de dreapta.

Partidul naţional creştin şi Frontului Românesc le lipseşte însă spiritul ofensiv şi acel de jertfă, care singure pot imprima tăria unei mişcări. Ele n-au posibilitatea de a crea omul nou, omul de sacrificiu. Sunt destinate numai să pregătească drumul spre mari realizări.

Noi avem dragoste da Ţară, braţ de luptat şi sânge de vărsat pentru Ţară. Ne trebuie doar conducătorul: îl avem pe dl. Corneliu Z. Codreanu. (Congresiştii cântau în picioare „Ştefan Vodă al Moldovei”)

Pentru că există o Ţară care trebuie apărată contra tuturor străinilor. Încadrarea individuală nu se poate face decât în partidul „Totul pentru Ţară”. Cine luptă pentru ridicarea Neamului, n-are decât o singură cale de urmat: duhul şi fapta legionară.

Gh. Furdui insistă asupra ideii că U.N.S.C.R. nu poate face parte din niciun partid şi nici din orice punct de vedere studenţimea nu se alătură unui partid, ci ea numai se regăseşte în ele.

Solidaritatea studenţimii naţionaliste

Dl. Prof. Andronescu – Galaţi a vorbit despre solidaritatea studenţimii naţionaliste. El a arătat că misiunea studenţimii este aceea a superioarei întrupări a tinerimii creştine, este misiunea naţională a Neamului însuşi. În noi, studenţimea română se vede reactivarea  vechilor Traci care se sacrificau pentru binele Patriei. În studenţimea română se vede reînvierea unui Neam ameninţat să se stingă de o epidemie morală. Dar Tracii au suferit de o mare boală: aceea a dezbinării şi a trădării. Aceasta i-a făcut să nu fie stăpâni ai lumii. De această boală suferim şi noi astăzi.

Dl. doctorand Şerban Milcoveanu, directorul departamentului internelor şi fost preşedinte al societăţii studenţilor în medicină, dezvoltând problema asistenţei sanitare a poporului român şi eugenia rasei a arătat că cu 35 la mie naşteri şi 20 la mie morţi, suntem prima ţară din Europa, cu un excedent al naşterilor, cu 350 mii pe an.

Pedepsirea trădătorilor şi canaliilor

Camarazii Paul Craja şi Virgil Rădulescu au înfierat pe toţo trădătorii şi canaliile care lovesc mişeleşte şi mişcarea legionară. S-au citit numele trădătorilor şi a canaliilor, demascându-se sistemul şi mijloacele de luptă ale acestora. S-a arătat cu câtă mârşăvie lucrează trădătorul Stelescu contra mişcării legionare. În ceea ce priveşte pe Beza, a fost considerat iresponsabil, fiind suferind de o boală incurabilă („de un dement nu face să ne ocupăm”, a declarat dl. Furdui). „A fost demascată acţiunea criminală a camarilei „oculte” care se serveşte de anumiţi oameni politici. A sosit vremea să spunem categoric, să se audă până la cer: Jurăm moartea ocultei sau moartea noastră”, a declarat energicul legionar Viorel Trifa.

Camaradul Bulbuc – Cluj a vorbit foarte entuziasmat despre problema trădării.

Apoi, în urma propunerii camaradului Craja, preşedintele soc. stud. medicinişti din Bucureşti, congresul a aprobat organizarea echipelor de pedepsire a trădătorilor şi canaliilor. Echipele au fost constituite pentru fiecare trădător şi canalie în parte, iar şefii de echipe au depus jurământul în faţa congresului. Printre şefii echipelor de pedepsire am remarcat pe camarazii Gh. Furdui, preş U.N.S.R.C., Alexandru Cantacuzino, directorul departamentului externelor din U.N.S.R.C., Craj, preşedintele soc. studenţilor medicinişti din Bucureşti, Viorel trifa, fost preşedinte al centrului studenţesc Chişinău.

Zirele trădătorilor: „Cruciada Românismului”, „Străjerul”, „Studentul Român”, „Dimineaţa”, „Adevărul”, „Zorile”, „Cuvântul Liber”, au fost arse în piaţa oraşului.

Închiderea congresului.

În ziua a treia au mai vorbit următorii camarazi: Eugen Popescu, preşedintele studenţilor academiei comerciale din Bucureşti, Dan Milcoveanu – Timişoara, Dl. I. Capotă, I. Antoniu, preşedinte C.S.B., Tudor Ionescu, Traian Cotigă, fostul preşedinte al U.N.S.R.C., Adam Bulig din Banatul Iugoslav, Caratănase. Ultimul cuvânt l-a rostit camaradul Gh. Furdui care, în aplauzele studenţimii entuziaste, a declarat închis congresul, după ce s-a votat următoarea

MOŢIUNE

Studenţimea română creştină adunată în al X-lea congres general la Tg. Mureş, în zilele de 3-5 aprilie 1936, a votat în unanimitate următoarea Moţiune:

După 14 ani de suferinţe şi jertfe, studenţimea română creştină se regăseşte pe aceeaşi linie de credinţă şi luptă naţionalistă şi creştină, începută la 1922 şi reafirmă cu hotărâre aceleaşi crezuri.

Studenţimea română ca corp conştient îşi afirmă completa independenţă spirituală, de acţiune şi de disciplină, încuviinţând ca individual studenţii să poată da concurs activ mişcărilor naţionaliste: Totul pentru Ţară, partidul Naţional-Creştin, Frontul Românesc şi Liga Corporatistă.

În consecinţă, hotărârile ei de corp luate în congrese generale, nu vor putea să angajeze în niciun chip răspunderea mişcărilor naţionaliste

Studenţimea declară, însă, unanim şi solidar, că realizarea integrală şi definitivă a idealurilor naţionale şi dezideratelor profesionale nu se va putea face decât prin instaurarea la conducerea statului român a organismului politic-naţionalist, expresie a credinţelor şi luptelor ei, Garda de Fier.

În consecinţă, studenţimea română cere anularea deciziilor de dizolvare a Gărzii de Fier, încetarea prigoanei şi a ofensivei mişeliilor dezlănţuite împotriva acestei mişcări naţionaliste: punerea ei în legalitate.

Studenţimea română, constatând pericolul care pândeşte fiinţa fizică şi spirituală a mişcării naţionale, ofensiva mişelească a trădătorilor, calomniatorilor, corupţiei şi tentativelor de asasinat, declară că a ajuns la capătul răbdării şi a îngăduinţei.

Până la rezolvarea integrală însă a dezideratelor postulate la 1922 şi reafirmate an de an de studenţime în congrese, prin înstăpânirea la cârma destinelor naţiunii române a mişcării integral naţionaliste, studenţimea afirmă încă o dată progresivul şi marele pericol spiritual, etnic, cultural, economic şi politic a elementului minoritar, jidanii şi înţelege să lupte prin orice mijloace pentru definitiva instaurare a Românilor în drepturile lor fireşti.

În consecinţă, cere:

1. Măsuri neîntârziate pentru proteguirea şi redresarea morală şi fizică şi materială a elementului românesc, grav perijclitat în Bucovina, Maramureş, Banat şi Ţara Moţilor şi îmbunătăţirea situaţiei elementului românesc din Macedonia, Valea Timocului, Banatul Jugoslav, Ucraina şi din părţile Transnistrene, a căror etnicitate începe să se destrame.

Să se aplice principiul reciprocităţii de tratament în ce priveşte Biserica şi şcoala.

2. Să se aplice un tratament mai uman mutilaţilor, orfanilor şi văduvelor de război, iar studenţii orfani să se bucure de drepturi excepţionale în şcolile de toate gradele şi categoriile.
3. Măsuri de higienă şi eugenie socială pentru vitalizarea constituţiei fizice a neamului nostru.
4. Ridicarea regimului excepţional: Stare de asediu şi cenzură instaurate nu din raţiuni superioare de stat şi care prin modul de aplicare înăbuşesc orice pulsaţie de gând şi simţământ românesc, favorizând atacurile laşe şi calomnia, adică asasinatul moral.
5. Măsuri restrictive şi legale împotriva curentelor sociale şi spirituale destructive care sapă la temelia existenţei statului şi culturii româneşti: liberalismul, comunismul, francmasoneria şi sectele religioase.

Să înceteze protejarea hrubelor masonice prin paza armatei române.

6. Luând act de ofensiva mişeliilor date prin presă, parlament, consilii de partide etc., împotriva mişcării naţionale şi a corpului studenţesc, se deschide pentru susţinători, pe lângă cartea neagră a trădătorilor, şi cartea canaliilor.
7. Constatând că legile nu mai garantează onoarea individuală şi de corp a studenţimii şi luptătorilor pe tărâm cultural şi naţional, se hotărăşte formarea de echipe pentru apărarea onoarea celor ultragiaţi.
8. Studenţimea română cere şi va cere necontenit revizuirea procesului Ciumetti, ucis mişeleşte în împrejurimile cunoscute şi sancţionarea vinovaţilor cunoscuţi de toată lumea.
9. Profesorii şi sudenţii dovediţi a face parte din francmasonerie să fie eliminaţi din universitate, afişaţi pe la sediile societăţilor.
10. Studenţii dovediţi a avea legături cu partidul Liberal sau Naţional-Ţărănesc să fie eliminaţi din toate societăţile studenţeşti şi afişaţi la sediile societăţilor respective.

Studenţimea română va afişa pe la sediile tuturor societăţilor studenţeşti următorul testament:

CINE ŞTIE SĂ MOARĂ, NU VA FI ROB NICIODATĂ.

11. Studenţimea protestează împotriva perpetuării ilegalităţii de la Academia Comercială, prin menţinerea actualului rector.
12. Se hotărăşte pentru totdeauna independenţa materială a studenţimii, interzicându-se orice apel pentru ajutorare materială către guvern sau autorităţi.

Congresul studenţesc se declară solidar cu dezideratele materiale şi profesionale ale neamului şi studenţimii române, în consecinţă cere:

1. Românizarea industriei şi comerţului.
2. Desfiinţarea legii care hotărăşte limitarea numărului studenţilor în universităţi.
3. Autonomia organizaţiilor studenţeşti; studenţimea singură fiind indicată a se conduce conform spiritului şi nevoilor ei.
4. Reducerea taxelor universitare şi abolirea celor de examene
5. Ameliorarea stării materiale prin acordare de burse şi subvenţii, iar căminelor şi cantinelor să se aplice principiul conducerii autonome, cu controlul forurilor care le subvenţionează. Să se interzică patronajul politic al căminelor şi cantinelor.
6. Călătoria studenţilor pe C.F.R. şi S.M.R. să se facă cu reducere de 50 la sută în tot timpul anului.
7. Casa studenţilor din cadrele cetăţii universitare să fie administrată după principiul autonomiei studenţeşti.
8. Sancţionarea cu pierderea oricărui drept a studenţilor de peste hotare care se dedau la manifestaţii ce ating reputaţia şi interesele romanesti.
9. Înfiinţarea unei politehnice agricole la Craiova, adaptată la structura agrară a ţării noastre, din averea lăsată statului de I.C. Mihail.

Congresul împuterniceşte Comitetul Executiv U.N.S.R.C. să activeze pe toate căile şi cu nestrămutată hotărâre pentru aducerea la îndeplinirea imediată a tuturor doleanţelor exprimate de Congresul general studenţesc din acest an.

Avem mândria să afirmăm, contrar zvonurilor lansate tendenţios de presa iudaică, că în tot timpul congresului, studenţimea a dat dovadă de ordine şi disciplină perfectă. Niciun incident nu s-a înregistrat. Bărbatul preşedinte al U:N:S:R:C:, dl. Gh. Furdui poate fi satisfăcut că a condus dezbaterile unui congres studenţesc care, având în vedere problemele discutate şi hotărârile luate, poate fi socotit congres istoric.

S-a observat şi de data aceasta, ca şi anul trecut la Craiova, că studenţimea română (vorbesc de studenţimea conştientă) se află perfect încadrată în mişcarea legionară.

Idealul studenţimii este victoria Legionarismului.

Remarcăm cu plăcere că în cele trei zile de congres oraşul Tg. Mureş a fost transformat într-o adevărată cetate legionară: cămăşile verzi şi cântecele legionare au dat un nou aspect înstrăinatului oraş mureşan.

Sergiu Florescu

România Creştină Anul II, Nr. 41, 9 aprilie 1936