Carol abdică, Antonescu se ridică

Carol al II-lea abdică în favoarea fiului sau Mihai I, care devine rege pentru a doua oară. O nouă dictatură se ridică. Una pleacă cu vagoane, alta vine cu tromboane. General biruitor, Mareşal conducător: Vă ordon, treceţi Prutul! Este adevărul crunt pentru un război sfânt, o olimpiadă a crucii pentru a ne recupera teritoriile furate, cedate, vândute samavolnic de către un rege saltimbanc şi o evreică, regina neîncoronată a masoneriei, Elena Lupescu, care după bunul lor plac au scos ţara la mezat. Ne-am despărţit de teritorii dacice fără a se trage oficial un cartuş: Ardealul, Basarabia, Bucovina, ţinutul Herţa şi Cadrilaterul, unde o inima de regină mamă plângea din mormânt un fiu trădător, care nu mai putea fi rege pentru că îşi vânduse mama-ţară a cărei inimă o abandonase la Balcic şi dezertase din armata pentru a se căsători la inamic cu o terţă, Zizi Lambrino. Carol al II-lea abdică, o nouă dictatură se ridică.

Iată-ne obligaţi şi mai mult cu silă aliaţi cu bidineaua zugravului austriac care văruia cu mitraliera puritatea sângelui celor care vor fi decretati nazişti.

Îi hrănim, le dăm petrolul şi sângele (afară de jertfele inerente unui război). Mareşalul nostru pentru a-şi răzbuna post-mortem conflictele de păpuşar cu Codreanu inventează batalioanele de la Sărată, în care nişte tineri nevinovaţi, unii elevi de liceu, cer să plece voluntari pentru a fi iertaţi că şi-au iubit patria şi biserica. Ei au în raniţă certificatul de deces, ucişi pe la spate, pentru că din ordine superioare trebuiau să moară eroi, probabil în locul bastonului de mareşal pe care Napoleon îl asigurase soldaţilor săi.

Biata ţară, biet popor, biet tineret abandonat, la gâtul cărora au venit, cu ştreangurile pregătite, jandarmii, care ar fi trebuit să-i apere, nu să-i ucidă. Jandarmii deveniţi călăi îi ucid pe căpitan şi elita sa. Se moare repede, ştiu numai mamele, taţii, soţiile, surorile şi fraţii. Se moare pe neştiute, la colţuri de stradă, la margini de drum, în poduri. Îţi recunoşti soţul sau fratele student devenit peste noapte bandit teolog ori jurist apărător al altor nevinovaţi.

Asta este dictatura carlistă secundată de cea antonesciană care urmează să o depăşească în orori. Erai trecut pe lista neagră pentru că erai vecin cu Gyr sau locuiai în acelaşi bloc şi trăgeai consecinţele. Dar nu va miraţi. În curând vin cavaleriştii tancurilor sovietice. Ei sunt asasiniii Kremlin-ului. Vei putea fi executat înainte de a te fi născut. Viceversa era la ordinea zilei. Chiar şi post mortem, condamnat fără a fi judecat sau să execuţi ani grei de gulag fără judecată sau condamnare. Aceasta va fi Justiţia poporului.

Aşa apare la orizont Justiţia populară, poliţia, armata, securitatea, toate presupus să apere poporul. Să apere poporul de un inamic invizibil care acuză libertatea, dreptatea, biserica şi justiţia al cărui talger rămâne blocat în războiul rece, care va guverna de acum înainte, îngrozind, occidentul care l-a creat.

Pentru ei nu există poliţie, justiţie sau lege. Avutul obştesc este în buzunarul lor, iar în faţa legii cetăţeanul va fi musai pârâtul, iar reclamantul e hoţul. Deci, pe noi, cetăţenii, ne aştepta lanţurile! Trăiască libertatea politică!

Default thumbnail
Subiectul precedent

Naţionalismul românesc, de la revoltă la şcoală de caractere

Default thumbnail
Subiectul următor

Au trecut două decenii

Cele mai recente din

Default thumbnail

Criza democraţiei

A stârnit o mare nelinişte în cercurile politice şi intelectuale din Occident