Pe urmele lui Sterie Ciumetti (2)

Dreptate pentru Ciumetti?

La început de 1934 legionarii erau iarăşi în închisori ca represalii pentru moartea lui Duca, Căpitanul vânat în continuare pentru a fi eliminat. Apoi începe judecarea procesului Gărzii de Fier, Căpitanul se predă chiar la începutul lui, procesul se termină prin achitarea legionarilor în aprilie 1934. Până la acest moment nu s-a putut face nimic legal pentru Sterie Ciumetti. Familia lui Ciumetti – fratele Nicolae Ciumetti şi unchiul Ion Ciumetti, soţia (care în instanţă nu a putut face dovadă actului de căsătorie, fiind considerată doamna Bărbulescu şi nu doamna Ciumetti şi exclusă din proces) şi Căpitanul s-au constituit în părţi civile la procesul deschis în mai 1934. Cazul Ciumetti a fost de interes şi pentru opinia publică, numeroase ziare din ţară („Adevărul”, „Înainte”, „Ecoul”, „Românul” etc) şi străinătate („Paris Soir”, „La Dépêche algérienne”, „L’Humanité”, „La Dépêche” etc) relatând derularea procesului. La nivelul clasei politice trebuie să menţionăm că au existat două voci care au ridicat problema Ciumetti în parlament: Octavian Goga şi Grigore Iunian.

26 februarie. La Cameră, Goga a cerut azi o anchetă parlamentară cu privire la primele urmăriri ale poliţiei după asasinarea lui Duca, la arestările şi la brutalităţile săvârşite împotriva legionarilor lui Zelea Codreanu şi la abuzurile de putere care au dus la uciderea fară judecată (cazul Ciumete şi altele). Goga a fost mai slab ca niciodată şi Iamandi, beţivul ordinar, cu deplorabila sa facilitate de elocuţiune, l-a ras. N-a mai fost un duel, ci un adevărat masacru. Constantin Argetoianu, „Memorii”, vol X, 1932-1934

Procesul asasinilor lui Ciumetti a fost o bătaie de joc. Comisarul Aurelian Negrescu a fost arestat în mai 1934 pentru complicitate în vederea asasinatului, Ion Panova şi Mateescu, în iunie 1934, pentru comitere asasinat.

Duminică, 3 iunie […] Ciumetti a fost ucis de poliţie fără judecată în noaptea asasinatului lui Duca şi acum Gavrilă Marinescu vrea să scape pe Panova, pe Negreanu şi pe alţi poliţişti care au executat ordinele lui şi care se găsesc în faţa judecăţii… Constantin Argetoianu, „Memorii”, vol X, 1932-1934

Deşi în cadrul procesului se aduc şi descoperă dovezi care certifică vinovăţia acestora, autorii sunt achitaţi şi eliberaţi la 23 octombrie 1934. Negrescu a susţinut că a predat pe Ciumetti celor doi la circumscripţia 17. Panova şi Mateescu au susţinut că ei nu au nicio legătură cu cazul Ciumetti, deşi în registrul de la comisariat se notase şi semnase pentru ridicarea lui Ciumetti. Avocaţii Baroului Ilfov întruniţi în adunare profesională la 25 octombrie 1933 protestează contra neregulilor din procesul Ciumetti şi contra ultragierii avocaţilor apărării.

Înfierăm cu ultima energie amestecul indecent al autorităţilor poliţieneşti în conducerea acestui proces. Ne exprimăm surprinderea şi regretul că singurul membru din Consiliul de disciplină, martor la toate cele expuse, I. N. Vlădescu, n-a găsit cu cale să ridice glasul său în numele Corpului pentru menţinerea neştirbită a demnităţii profesionale şi îl rugăm să-şi explice cum va crede această atitudine. Cerem anchetă mixtă, conform legii, contra preşedintelui Curţii cu Juraţi. Dăm mandat expres delegaţilor noştri să stăruie, cu toată vigilenţa în îndeplinirea fiecărui punct al acestei moţiuni. Articolul „Baroul protestează” cenzurat din ziarul „Universul” în „Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România”, volumul IV.

Apropos de dovezi care au fost trecute cu vederea în proces. În 1935 scriitorul Henri Sthal, care era, printre altele (antropolog, inventatorul sistemului românesc de stenografie, istoric, autorul primului roman SF românesc etc), şi expert judiciar folosit de tribunalele româneşti, publică la Lyon în „Revue internationale de criminalistique” volum 7 (revista Academiei Internaţionale de Criminalistică) un studiu grafologic făcut pentru cazul Ciumetti, studiu care demonstrează că autorităţile au falsificat actele de preluare ale lui Ciumetti. Concret, Sthal demonstrază că declaraţia lui Negulescu potrivit căreia Ciumetti a fost preluat de la circumscripţia 17 pe semnătură de către Panova, este adevărată. Sthal demonstrază grafologic că în registrul circumscripţiei 17 se notase iniţial sub semnătură lui Panova „Poliţie. Cu individul Sterie Ciumetti”, apoi s-a şters şi s-a modificat „Poliţie. Cu un proces verbal”. Evident registrul şi semnătura îl plasau pe Panova în noaptea respectivă împreună cu Ciumetti.

Guvernarea legionară şi Sterie Ciumetti

Cazul Ciumetti va rămâne permanent o rană deschisă în pieptul Mişcării Legionare, care a cerut neîncetat dreptate pentru Ciumetti şi pedepsirea vinovaţilor. Vă amintesc în acest sens moţiunile votate în congresele studenţeşti de la Craiova 1935 şi Târgu Mureş 1936.

În octombrie 1940 pe locul asasinării lui Ciumetti se ridică o Troiţă din iniţiativa legionarului inginer Laur Scripca, cuibul Grigore Ghica Vodă. În dimineaţa zilei de 26 octombrie, prăznuirea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir, sute de legionari pornesc în marş de la Gara de Est spre podul de lângă terasamentul de cale ferată peste Lacul Fundeni. Aici, în vecinătatea palatului lui Matei Basarab – ale cărui impresionante ziduri supravieţuiseră parţial – sunt întâmpinaţi de familia şi rudele lui Sterie Ciumetti. Sfinţirea este săvârşită de un sobor de preoţi, între care amintim pe Ion Sachelărescu de la Biserica Mănăstirii Plumbuita, Zaharia Balbâi de la Biserica Sfântul Alexie, Iordache Popescu de la Biserica Fundenii Doamnei. Urmează slujba parastasului, Cântecul Legionarului Căzut şi sute de glasuri răspund la unison PREZENT! pentru Sterie Ciumetti. Pr. Sachelărescu se adresează asistenţei:

Biserica ortodoxă slujeşte în sfintele altare pentru toţi care luptă pentru biruinţa ei. Slujeşte lui Sf. Dumitru, unul din vechii ei eroi şi mucenic al creştinismului. Slujeşte la sfinţirea troiţei lui Sterie Ciumetti, fiindcă Sterie Ciumetti este un erou creştin.

Sf. Dumitru din cetatea Solonului era din Macedonia. Cel la crucea căruia ne-am strâns este tot din Macedonia. Acolo şi-a petrecut copilăria şi după ce şi-a terminat studiile la Salonic, a venit în ţară unde a terminat Academia Comercială.

În 1930 a intrat în „Cuibul Bucur” înfiinţat de inginerul Aurel Serafim, ucis şi el la Râmnicu Sărat.

Când mai avea o lună până să împlinească 30 de ani a fost ucis mişeleşte. Azi împlineşte 37 de ani. Sufletul lui e printre noi, aşa cum sufletele tuturor camarazilor căzuţi sunt şi ne călăuzesc faptele noastre. „Cuvântul”, 29 octombrie 1940

Pe frumoasa Troiţă se află următoarea inscripţie: Aici a fost doborât pentru dreapta sa credinţă, camaradul legionar Sterie Ciumetti la 29-30 decembrie 1933. Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea. În apropierea ei, o altă cruce străbătea spre neuitare istoria neamului: Sub această cruce odihnesc ostaşii Domnitorului Matei Basarab, căzuţi în lupta cu păgânii năvăliţi asupra cetăţii Bucureştiului în ziua de 26 octombrie 1632.

Dreptatea pentru Ciumetti a venit la 7 ani de la asasinarea sa, fix la o lună după sfinţirea Troiţei. Cazul Ciumetti se redeschide în timpul guvernării legionare, sunt scoase declaraţiile luate în proces, Ion Panova este arestat. Tergiversările pe care justiţia controlată de generalul Antonescu le-a urmărit constant au împiedicat un proces şi o condamnare a lui Panova. De aceea mult aşteptata dreptate pentru Ciumetti nu a venit din justiţie, aşa cum aştepta Legiunea, ci din revolverul legionarului Gheorghe Creţu care l-a lichidat pe Ion Panova în cadrul pedepsirilor de la Jilava, 26/27 noiembrie 1940. Despre Aurelian Negrescu am citit (într-un interviu dat pentru Cancan de o nepoata a sa, Ioana Popescu) că ar fi fost asasinat în faţa casei sale de pe Bd. Basarabia de legionari în 1940, dar nu am găsit nicio informaţie concretă, când? cine? etc. Legat de Negrescu mai trebuie menţionat că el este una din sursele de inspiraţie pentru personajul Căpitanul Moldovan din seria filmelor lui Sergiu Nicolăescu…

După 82 ani, la locul asasinatului

Datorită informaţiilor aflate din presa legionară a anului 1940 (ziarele „Cuvântul” şi „Buna Vestire”) am putut identifica locul ciumetizării lui Sterie. Astfel că în cadrul acţiunilor închinate Zilei Legiunii 2022 am pornit mai mulţi camarazi să refacem traseul parcurs de legionari în 26 octombrie 1940.

Limba de pământ ce despică Lacul Fundeni se află în capătul Bucureştiului, fiind limita despărţitoare între sectorul 2 şi Ilfov, iar calea ferată ce o traversează este astăzi puţin utilizată. Ca să ajungem pe podul de lângă terasamentul de cale ferată am urmat până la capăt strada Ziduri între Vii (numele străzii vine de demult, din vremea în care zidurile palarului lui Matei Basarab erau încă acolo, înconjurate de viile domeniului). La capătul străzii, într-o pustietate şi mizerie cruntă, primăria sectorului 2 a amenajat un parc nou înconjurat de maldăre de gunoaie… Pe lângă parc şi printre gunoaie, o cărăruie mică duce spre locul asasinatului. Aici, pustiu şi vânt.

După 82 de ani legionarii au revenit pe locul unde în octombrie 1940 camarzii îi ridicaseră lui Sterie o troiţă a recunoştinţei şi neuitării. Troiţa nu mai e demult acolo, căzută pradă nebuniei lui Antonescu sau viforniţei comuniste. Dar noi nu am uitat. După atâtea zeci de ani Tatăl Nostru şi Cântecul legionarului căzut au răsunat pe locul asasinatului, emoţionându-ne profund. Versurile ilustrau atât de bine realitatea: cărările umblate altădată de legionari au fost din nou cătate, acolo numai vântul ce bătea peste apa Fundeniului suspină dulcele cânt al lui Sterie, iar legionarii încă îl plâng şi îl vor plânge mereu.

Ce îi datorăm noi lui Ciumetti?

Aşa cum am subliniat din prima parte a materialului dedicat lui Sterie Ciumetti, îi datorăm totul: viaţa Căpitanului şi existenţa Mişcării Legionare. Tăria lui Sterie a făcut posibilă ulterior jertfa de la Majadahonda, crearea Statului Naţional Legionar, existenţa generaţiei martirice din temniţele carliste, antonesciene şi comuniste etc.

Căpitanul, legionarii anilor 30 şi mai apoi generaţie după generaţie de legionari au înţeles pe deplin taina martiriului lui Ciumetti, de aceea Legiunea, prin Şeful său, l-a aşezat pe Sterie Ciumetti în fruntea Legiunii Cereşti.

În 6 ianuarie 1934 în închisoarea militară Iaşi Ilie Gârneaţă ţine o şedinţă legionară, evocând pe Sterie Ciumetti şi ceilalţi martiri ai prigoanei Duca. În cadrul acestei şedinţe se va face pentru prima dată apelul legionarilor căzuţi şi se va răspunde în numele lor PREZENT! cu mâna ridicată. De atunci apelul şi salutul vor intra în practica legionară şi se vor folosi neîntrerupt până în prezent.

În 1935 se tipăreşte a doua ediţie a lucrării Căpitanului „Cărticica Şefului de Cuib”. Numele lui Sterie Ciumetti este inclus în textul rostit la începerea şedinţei de cuib. Şi astăzi numele lui Sterie, alături de numele lui Moţa şi Marin – ulterior adăugate – se regăseşte în ceremonialul deschiderii oricărei şedinţe legionare.

  1. – Să ne rugăm lui Dumnezeu.
  2. – Să ne gândim la Căpitanul nostru.
  3. – Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor:

– Moţa,

– Marin,

– Sterie Ciumetti

– şi ale tuturor camarazilor noştri

– căzuţi pentru Legiune

– sau morţi în credinţă legionară.

  1. – Să credem în învierea României legionare şi în sfărmarea zidului de ură şi de mişelie care o împresoară
  2. – Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea şi Căpitanul.

În tot parcursul Legiunii de la 1933 şi până în prezent Sterie Ciumetti a fost şi este prezent, mai sus am arătat două exemple semnificative, dar există nenumărate mărturii în toată literatura legionară, în poezia legionară, în presa legionară. Voi reda mai jos două citate care fixează şi mai bine rolul şi locul lui Sterie în memoria legionară şi în istoria neamului.

Murind ca să-şi salveze şeful, Ciumetti a salvat legiunea şi i-a dat posibilitatea să intre în istorie cu doctrina şi realizările ei nemuritoare. Amintind acest lucru, nu găsesc destule cuvinte să preamăresc memoria umilului şi credinciosului soldat al Legiunii. Ilie Gârneaţă în „Mişcarea Legionară şi Macedoromânii” de Constantin Papanace

Au fost mii de legionari care au căzut pentru Legiune, dar în cazul lui Ciumetti avea de-a face cu o situaţie excepţională, când soarta întregei mişcări era în joc, când de atitudinea lui, în momentul în care duşmanii au pus mâna pe el, depindea continuitatea sau dispariţia Legiunii.

Dacă ar fi cedat în noaptea de 29-30 Decembrie 1933 presiunilor, torturilor şi ameninţărilor, acela  în care îşi pusese nădejdile întreg tineretul ţării, Corneliu Codreanu, ar fi fost descoperit şi ucis.

Dacă i-ar fi fost mai dragă viaţa lui, ar fi tăiat firul vieţii legionare. Căpitanul ucis în 1933, după toate prevederile omeneşti, s-ar fi destrămat şi Legiunea. Mişcarea era încă prea puţin extinsă ca să se poată recupera şi dăinui şi după moartea întemeietorului ei. Horia Sima, despre Sterie Ciumetti în „Mari existenţe legionare”

Voi încheia acest material închinat lui Ciumetti cu o scurtă scrisoare trimisă Căpitanului de unchiul Cola Ciumetti:

Stimate Domnule Corneliu Z. Codreanu,

În numele unui grup de rude şi prieteni, veniţi din jud. Caliacra pentru a îngenunchia la mormântul mult regretatului Sterie Ciumetti, îl părăsim punându-va în vedere că:

Jertfit pe altarul mântuirii ţării, îl hărăzim vouă.

Inconsolabili vom rămâne şi blesteme vom implora dacă se va da uitării, ezitându-se un singur moment măcar, realizarea idealului pentru care Sterie Ciumetti s-a sacrificat.

Cu stimă,

Cola G. Ciumetti

Bazargic

Bucureşti, 11 iunie 1934

Blestemul de care vorbeşte Cola Ciumetti a căzut asupra neamului românesc. Peste jertfa lui Ciumetti gloanţele camarilei carliste au aşezat sute de alte trupuri legionare, încununate cu cele ale Nicadorilor, Decemvirilor şi al Căpitanului. Şi ţara nu s-a ridicat… Apoi Antonescu a secerat şi el tot carne legionară. Şi ţara nu s-a ridicat… A venit urgia comunistă care nu s-a mulţumit doar cu trupuri legionare, ci a vrut să le înghită şi sufletele. Şi ţara nu s-a ridicat…

Singurii care s-au ridicat de fiecare dată, singuri într-un pustiu fără margini, au fost numai legionarii. Până când ţara nu se va ridica, până când dreptatea lui Sterie Ciumetti nu va fi strigată în cele patru vânturi, neamul va purta blestemul şi nu va ieşi din aistorie, aşa cum minunat spunea Vasile Posteucă. Suntem însă departe, foarte departe de acel moment.

Durerea şi mândria familiei Ciumetti concretizată în cuvintele unchiului Cola ne privesc direct şi pe noi cei care astăzi scriem sau citim aceste rânduri. Noi cei de azi suntem responsabili pentru memoria lui Steria Ciumetti şi suntem legaţi prin generaţiile aşezate de istorie între noi şi el să îi continuăm lupta pentru şi în credinţa legionară. Ca de obicei suntem singuri, dar rămânem ridicaţi.

Sterie Ciumetti – PREZENT!

Default thumbnail
Subiectul precedent

Au trecut două decenii

Default thumbnail
Subiectul următor

Etichete false: "etnofiletismul"

Cele mai recente din

Decemvirii (28)

Presa oficială și clasa politică la moartea lui Stelescu  Vestea morții lui