Codreanu și Stelescu la Galați

 Suntem lunile aprilie – mai 1936. Ecourile Congresului de la Târgu Mureș zguduie în continuare viața politică, iar consecințele lui amenință Mișcarea Legionară. Liderii studenților, organizatori ai Congresului de la Târgu Mureș vor fi arestați și judecați începând cu luna mai. În același timp legionarii arestați pentru evenimentele petrecute în gara Sinaia în drum spre Congres, vor fi judecați în ceea ce s-a numit „Marele Proces de la Brașov”.

Liderii politici se zvârcolesc de teama listelor de la Târgu Mureș. Mihalache, care de la începutul anului ceruse înființarea Gărzilor Țărăneșți în Maramureș, cere extinderea lor pe tot cuprinsul țării. Și nu se va opri aici, vom reveni asupra acțiunilor lui Mihalache.

Se cere iarăși redeschiderea procesului Duca

În 2 aprilie 1936, înainte că trenul cu studenții legionari ce mergeau către Congresul de la Târgu Mureș să ajungă pe linia întâi în gara Sinaia și mii de glasuri să intoneze Cântecul Nicadorilor, la Camera se cerea redeschiderea cazului Duca.

Deputatul liberal Costel Tătăranu este cel care deschide subiectul în urma scrisorii publicate și larg mediatizate în care Beza (o gășiți publicată integral în numărul 12 al serialului nostru) acuza conducerea Mișcării de complicitate în cazul Duca. Tătăranu cere rejudecarea procesului și pedepsirea „asasinilor morali”, referire la Generalul Cantacuzino și Codreanu. Lui Tătăranu i se alătură și Radu Polizu Micșunești insistind pe problema autorilor morali rămăși nepedepsiți.

În 4 aprilie 1936, Parchetul, care se sesizase din oficiu în urma declarațiilor din Camera, îl audiază pe Polizu Micșunești care a făcut comunicări verbale și scrise, punând la dispoziția justiției toate datele și elementele ce le deține asupra organizării și înfăptuirii asasinatului șefului partidului liberal. Pe baza celor arătate de d. Polizu Micșunești, primul procuror a hotărât audierea mai multor persoane între care figurează d-nii Mihail Stelescu, Sergiu Lecca, Gh. Beza, Ion Vlad și alții. „Adevărul”, 5 aprilie 1936.

În 6 aprilie sunt audiați Lecca, Stelescu și Beza. Potrivit informațiilor din „Adevărul”, 7 aprilie 1936, aflăm o sinteză a declarațiilor celor trei. Lecca susține că deține date legate de pregătirea și înfăptuirea asasinatului și cere o confruntare cu comisarul regal D. Atanasniu și cu Alecu Cantacuzino. Beza, care provocase totul prin scrisoarea sa, începe să bată în retragere: a declarat că nu știe mai mult decât autoritățile în privința amestecului d-lor Corneliu Codreanu și general Cantacuzino în pregătirea asasinatului. Prin fraza „Nu-ți arde sufletul că te-ai desolidarizat de Nicadori?” pe care d. Beza a publicat-o în scrisoarea din “Străjerul” d-sa a declarat că a vrut să se înțeleagă că Codreanu era dator să se considere moralmente responsabil de crimă […] D. Codreanu n-a fost cavaler și nu numai că nu s-a solidarizat cu cei trei ucigași, dar s-a și ascuns câtă vreme au ținut cercetările.

Stelescu cere Parchetului o confuntare cu Căpitanul. Așa cum se știe, după excluderea lui Stelescu din Mișcare nu au mai existat întâlniri între cei doi. O confruntare directă în sediul Parchetului ar fi reprezentat pentru Stelescu ocazia de a fi pe poziție egală cu Codreanu, unul la unul. Într-o asemenea poziție Codreanu ar fi fost obligat să îl privească în față, să discute cu el, să îl contreze și să îi pună întrebări.

A urmat apoi audierea d-lui Stelescu care a cerut să fie confruntat cu Corneliu Codreanu căci numai astfel s-ar putea aduce lumina asupra unor puncte nelămurite încă în asasinatul săvârșit de cei trei gardiști care își ispășesc vina în temniță. D-sa a accentuat asupra intereselor politice care au pregătit crima și care n-ar putea fi scoasă în evidență fară această confruntare. „Adevărul”, 7 aprilie 1936

Acum este momentul să ne amintim că în spatele lui Beza se afla nimeni altul decât Ion Mihalache. Așa cum scriam în episodul 14 al „Decemvirilor”, Armand Călinescu primise în audiență în data de 20 martie 1936 întâi pe Stelescu, apoi la indicația lui Mihalache pe Tăslăoanu alături de Beza. Toată afacerea Beza este speculată de Mihalache pentru a șicana PNL-ul aflat atunci la guvernare. Totodată încearcă să-i pună pe liberali în conflict cu Regele. Peste toate acestea situația studențimii în contextul Congresului de la Târgu Mureș slujește perfect luptei țărăniștilor care vor plusa atât în discurs cât și în declarațiile de la Prefectură după cum vom vedea.

Listele de la Târgu Mureș în mijlocul redeschiderii cazului Duca

În 9 aprilie 1936 Sergiu Lecca este confruntat cu Alecu Cantacuzino fără niciun rezultat. În aceeași zi însă Beza și Tăslăoanu (acealși Tăslăoanu despre care era vorba mai sus) se prezintă șefului parchetului cu o două noi plângeri în care atrag atenția asupra înscrierii numelor Stelescu, Beza și Tăslăoanu în listele de pedepsire de la Târgu Mureș.

Beza în plângerea d-sale roagă să se ia măsurile legale împotriva „individului Alexandru Cantacuzino cu domiciliul în str. Dorobanți no. 51 k” care „a luat mai multor oameni din solda unchiului său, moșierul Gh. Cantacuzino general pensionar, jurământ pentru a mă ucide”.

După ce face istoricul familiei Cantacuzino arătând că membri ei „au comis de-a lungul veacurilor monstruoase crime istorice” plângerea continuă:

Dat fiind blestemul care apasă asupra acestei familii de a comite în generație în generație crime, dat fiind însăși faptul că indivizii Gheorghe Cantacuzino general pensionar și Alexandru Cantacuzino au jucat un rol dubios în împușcarea lui Sterie Ciumetti de o parte și I.G. Duca de altă parte […] va rog să binevoiți a deschide de îndată cercetări pentru a stabili în folosul cui urmează a se comite asasinarea mea și cât plătește pentru comiterea acestei crime. „Adevărul”, 7 aprilie 1936

Plângerea lui Tăslăoanu este și mai interesantă: am onoarea de a va ruga să binevoiți a dispune deschiderea acțiunii publice contra indivizilor: Alexandru Cantacuzino din Calea Dorobanți no. 51 k Loco, azi bulevardul Regele Alexandru I al Jugoslaviei și contra lui Gheorghe Furdui președintele Uniunii Naționale a Studenților Creștini cu domiciliul în strada General Berthlot nr. 100 Loco, pentru faptul de amenințare cu moartea împotriva mea, prin constituire în bandă.

Tăslăoanu spune apoi că se consideră în legitimă apărare și că va răspunde cu focuri de armă la orice gest al legionarilor din fosta Gardă de Fier. D. Tăslăoanu isprăvește astfel plângerea: Va rog să credeți că amenințarea cu moartea referitoare la noi: Beza, Stelescu și subsemnatul, constituie un adevăr crud, deoarece aceste crime sunt cerute a fi executate de acele persoane care au tot interesul ca procesul de asasinare a regretaților I. G. Duca și Sterie Ciumetti să nu se redeschidă.

Confruntarea Codreanu – Stelescu nu are loc

Așa cum am mai spus, la începutul lui aprilie Căpitanul se afla la Carmen Sylva. Potrivit mai multor note ale Siguranței aflate în „Arhiva Corneliu Zelea Codreanu” volumul VIII disponibilă pentru consultare pe mai multe site-uri de internet, aflăm multe informații importante în legătură cu prezentarea Căpitanului la Prefectură.

O notă din 7 aprilie 1936 precizează că în 8 aprilie 1936 Corneliu Codreanu urma să sosească în București pentru a se prezenta la Parchet pentru a da lămuriri asupra acuzațiilor aduse de Mihail Stelescu.

Într-o altă notă din 8 aprilie 1936 se specifică: Ieri la amiază a avut loc la sediul central al partidului Totul pentru Țară o consfătuire a legionarilor aflători în Capitală. […] În legătură cu chestiunea Stelescu-Beza s-a explicat că Mișcarea Legionară nu va fi atinsă cu nimic și că situația va fi pusă la punct chiar în cursul acestei săptămâni când Corneliu Codreanu urmează a se prezenta pentru lămuriri în fața Parchetului Tribunalului Ilfov.

În 8 aprilie 1936 sosește la București Horia Codreanu, fratele Căpitanului care înștiințează pe generalul Cantacuzino că se contramandează sosirea lui Corneliu Codreanu. Notă din 9 aprilie 1936: În urma acestui fapt Generalul Cantacuzino a plecat ieri la Carmen Sylva spre a da explicații și a se sfătui cu Corneliu Codreanu asupra ultimelor evenimente care privesc Mișcarea Legionară. Este vorba atât de cercetările pe care le face Parchetul Tribunalului Ilfov cât și de congresul general studențesc.

Notă din 17 aprilie 1936: Deși a venit în Capitală Corneliu Codreanu nu s-a prezentat la Cabinetul de Instrucție unde fusese citat pentru a da lămuriri în legătură cu asasinarea lui I. G. Duca. Partizanilor săi le-a spus că tot ce știe a declarat cu ocazia procesului de la Consiliul de Război și nu înțelege să fie chemat din nou. Dacă totuși va fi dus cu mandat, confruntarea cu Mihail Stelescu nu va putea avea loc deoarece o echipa de legionari va avea grijă ca în ziua hotărâtă Stelescu să nu poată fi găsit nicăieri.

Aceste note se găsesc cu toate în vol VIII al Arhivei CZC, dacă reprezintă 100% adevărul nu avem cum să știm. Cert este că Mișcarea și Căpitanul nu puteau dori o confruntare directă cu Stelescu. Și asta nu din teamă, ci din principiu, Șeful Legiunii nu putea fi confruntat de la egal la egal cu trădătorul. Confruntarea nu a avut loc până la urmă deși autoritățile au dorit-o și presa a insistat asupra ei:

După cum se știe deunăzi urma să se facă de către d. Prim procuror Pricop Dumitrescu o confruntare între d-nii Corneliu Codreanu și Mihail Stelescu în legătură cu împrejurările care au dus la asasinarea lui I. G. Duca. Neprezentându-se decât d. Mihail Stelescu, confruntarea n-a putut avea loc.

Ministerul de Justiție a fost informat prin parchetul general de insubordonarea d-lui Corneliu Codreanu la citarea șefului parchetului de Ilfov. S-a pus chestiunea procedurii de urmat față de această chestiune. În atmosfera actuală, când guvernul este decis să aplice legea și să impună prestigiul autorității s-a discutat eventualitatea unor mandate de arestare.

O hotărâre încă nu s-a luat, dar este probabil că d. prim procuror va emite urmând calea normală mandat de aducere cu execuție efectivă. Astfel fiind arestat, d. Corneliu Codreanu va fi silit să se prezinte la cabinet.

În orice caz și pentru a se evita dificultăți pentru găsirea d-lui Codreanu, organele de siguranță au primit instrucțiuni să ia măsuri de supraveghere a șefului dizolvatei gărzi de fier. “Gazeta” 20 aprilie 1936, în „Arhivă Corneliu Zelea Codreanu” volumul VII.

De ce nu au dat autoritățile mandat de aducere sau de arestare pentru forțarea confruntării dintre Codreanu și Stelescu? Nu știm. Posibil să se fi temut de reacția legionară. Nu vor abandona însă planul. Pentru a-i aduce pe cei doi împreună se urzește o nouă strategie.

Mandat de aducere, dar pentru alt proces

Autoritățile găsesc o nouă strategie de inflamare a spritelor în Mișcare. Codreanu este arestat împreună cu Mihai Stelescu pentru a fi judecat într-un proces la Galați. Subiectul procesului – adunare politică neautorizată într-o comună din Galați în 1932 – era desigur un pretext. Iată ce nota la cald Constantin Argetoianu:

30 aprilie 1936: Zelea Codreanu (Căpitanul) și Stelescu au fost arestaţi în baza cererii Parchetului din Covurlui şi transportaţi la Galaţi unde urmează să fie judecaţi de Curtea de juraţi, pentru un delict de rebeliune săvârşit la Bereşti (Covurlui) acum trei ani. Acesta este pretextul. Motivul real, este dorinţa Guvernului de „a face ceva” împotriva propagandiştilor de dreapta, pentru calmarea nervilor lui Titulescu şi satisfacerea pretenţiilor sale. Titulescu pretinde că i s-au înecat toate corăbiile la Geneva şi în Occident din cauza politicii fasciste a Guvernului român! Consecinţele arestării — vor fi o îndârjire și mai mare a cercurilor gardiste, şi, foarte probabil, o punere mai grăbită în aplicare a hotărârilor de la Târgu Mureş. Ceea ce înfurie mai mult pe gardişti, e că Căpitanul a fost închis în aceeaşi zi şi în aceeaşi cameră cu spurcatul renegat Steleșcu, teribilul agitator de pe vremuri cumpărat de Siguranţă. Constantin Argetoianu, „Însemnări Zilnice”, Volumul I, 2 februarie 1935-31 decembrie 1936

Căpitanul a fost arestat în noaptea de 29 aprilie 1936, fapt care a pus pe jar Mișcarea Legionară. Desigur că ideea unei posibile suprimari le-a trecut prin cap liderilor. Cum arestarea nocturnă nu era suficient de îngrijorătoare, Căpitanul a fost ridicat împreună cu Mihail Stelescu alături de care a călătorit în mașina poliției până la Galați. Comandantul legionar Virgil Ionescu, martor ocular din acea seară, poveste în cartea sa de memorii “Pe drumul crucilor căzute”, Buenos Aires, 1979:

Într-una din seri, poate să fi fost orele 10, ziua și luna nu mi le mai amintesc, de altfel nici nu au importanță în cele ce povestesc, îmi telefonează îngrijorat Generalul Cantacuzino comunicându-mi că doi agenți ai Prefecturi Poliției îl ridicaseră pe Căpitan și îl duseseră acolo. Generalul îmi dă întâlnire la Prefectură. M-am dus imediat. Curând au mai sosit: Vasile Cristescu, Alecu Cantacuzino și Mișu Polihroniade.

Cum la această oră nu se mai găsea nimeni de importantă la Prefectură, am fost întâmpinați de comisarul Panova, ucigașul lui Ciumetti, care încă nu fusese identificat că atare. Mieros, și totuși cam ironic, după ce un timp a făcut pe misteriosul, ne comunică primirea unui “Mandat de Aducere” emis de Curtea de Apel Galați prin care Căpitanul era citat că martor într-un proces legionar. Pentru executarea mandatului el urma să fie transportat cu o mașină a Prefecturii de Poliției. Generalul îi răspunde că noi nu ne vom mișca de acolo până nu îl vom vedea plecat.

După oarecare așteptare, mașină fiind trasă la scară, Căpitanul pe care nu îl văzusem până atunci, este adus și așezat în fund cu un agent lângă el. În ultimul moment este adus și Stelescu, împins repede în față și mașină a pornit înainte că noi să fi putut interveni. Protestele ulterioare nu mai serveau la nimic. Panova ne-a spus că și Stelescu, fiind citat în același proces, nu era să întrebuințeze două mașini, numai pentru motivul că cei doi erau supărați. Am plecat de la Prefectura destul de îngrijorați. Procedeul era cu totul anormal, niciodată un „Mandat de Aducere” nu fusese executat în acest fel. Dimineața ni s-a comunicat de la Galați că mașină sosise cu bine. Am respirat ușurați.

Îngrijorarea legionarilor în legătură cu arestarea aceasta atât de atipică apare evidența din notele făcute Corpul Detectivilor și Poliția Capitalei așa cum au fost introduse în „Arhiva Corneliu Zelea Codreanu” volumul VIII disponibilă pentru consultare pe mai multe site-uri de internet.

De la Poliția Capitalei 30 aprilie 1936: Aseară orele 23 un grup de studenți legionari au venit la adunarea mediciniștilor unde au comunicat că Corneliu Codreanu a fost arestat de către organele Prefecturii Poliției Capitalei pe baza unui mandat emis de Tribunalul Covurlui.

În legătură cu această arestare în cercurile legionare se spune că ea n-a venit pe cale normală ci că guvernul ar fi determinat Tribunalul Covurlui să ajungă la această măsură.

De la Corpul Detectivilor 30 aprilie 1936: Azi dimineață înainte de plecarea trenului accelerat no. 801 ora 6:55 pentru Galați, au venit la Gara de Nord un grup de vreo 100 membri ai partidului „Totul pentru Țară” îmbrăcăți în cămăși verzi în întâmpinarea lui Corneliu Codreanu care, din informațiile lor urma ca cu acest tren să fie trimis de Prefectura Poliției Municipiului București la Galați. Cum până la plecarea trenului nu a fost adus în Gara de Nord, toți s-au împrăștiat în liniște.

Procesul de la Galați

Procesul viza fapte petrecute cu aproape 4 ani în urmă, și anume organizarea unei întruniri electorale fară autorizație în comuna Berești din Covurlui. Concret la 3 noiembrie 1932, dată la care Garda de Fier avea stabilită o întrunire în Târgul Berești, autoritățile s-au opus decretând ad-hoc că este focar de febră aftoasă și că întrunirea nu se poate ține. Căpitanul a încercat să explice jandarmilor că ceea ce se întâmplă este un abuz. Într-un final legionari și oamenii sosiți pentru respectivul eveniment au spart cordonul sanitar și întrunirea s-a ținut după cum fusese programată. În cadrul busculadei produse plutonierul de jandarmi Ciobanu a fost lovit.

Iată cum apărea știrea despre situația de la Berești în presa vremii, ziarul Liberatatea din 10 noiembrie 1932:

La Berești au avut năcaz. Prefectul a dat prin primărie ordin poliției să oprească, ajutată de jandarmi, intrarea în oraș a poporului care venea și călare și pe jos cu steaguri și cu bucurie. Li s-a spus că e „boală de vite” de aceea nu pot intra. Dar poporul acela erau vite? Poporul a stat câtva vreme oprit la marginea orașului. Aflând despre asta deputații gardiști Corneliu Codreanu, Stelescu și profesorul Codreanu, au mers la fața locului, au lămurit pe comandantul poliției și jandarmilor despre nelegiuirea ce fac și batjocura ce o aruncă în fața poporului, când îi socot turmă de vite nelăsându-i în oraș pentru că în oraș ar fi „boală de vite”. Aceia s-au făcut că nu înțeleg până ce poporul aprins de nemulțumire a rupt cordonul de polițiști și jandarmi și a intrat cu atât mai îndârjit în oraș. S-a ținut o adunare mai însuflețită de zece ori decât dacă neînțelepții potrivnici nu-i puneau piedici netrebnice.

Interesant este faptul că pentru respectiva situație existase deja un proces în octombrie 1934 în care fuseseră implicate aceleași persoane care acum erau arestate și duse la Galați pentru noul proces. Acesta era motivul atât de urgent și important încât necesita arestarea Căpitanului noaptea.

Iată ce aflăm din ziarul „Știrea”, 7 mai 1936, despre măsurile luate de autorități pentru buna desfășurare a procesului:

Raporturile de adversitate între cei doi acuzați principali au dat acestui proces o amploare exagerată. În special partizanii lui Codreanu au ținut să asiste în număr mare. Autoritățile au luat întinse măsuri. Intrarea Palatului de Justiție a fost barată de puternice cordoane de jandarmi și soldați cu baionetă la armă. Pe stradă circulau patrule. Au fost concentrați toți jandarmii din județ, gardenii publici și ofițerii de poliție. Regimentul nr. 11 a pus la dispoziție o companie de soldați. Marina a mărit garda interioară. De la Iași s-au adus 300 jandarmi, iar pe sala pașilor pierduți a Palatului de Justiție au fost postați numeroși sergenți și jandarmi. Nu s-a permis decât magistraților, avocaților, ziariștilor și martorilor intrarea, dar și aceștia au fost riguros percheziționați. Inculpații au fost aduși de la închisoare încă de pe la orele 4 dimineața. La ora 9 începe procesul.

Așa cum spunea și Argetoianu, autoritățile aveau nevoie să etaleze o manifestare de forță menită să asigure în primul rând pe liderii politici că situația e sub control și că amenințările de la Târgu Mureș nu se pot pune în practică. Statul este capabil să asigurare siguranța și ordinea, pe care evident nu le amenința nimeni. Procesul s-a judecat în data de 5 mai 1936 în față unei Curți cu Jurați, terminându-se extrem de rapid.

După cum aflăm din ziarul „Știrea” citat mai sus, apărarea a fost asigurată de avocații legionari gălățeni Lefter și Ibrăileanu alături de Ionel Moța. Deși avocații au cerut excluderea juraților evrei, aceștia, doi la număr, Kaplanschi și Fishel au rămas mai departe că membri ai Curții de Jurați. Codreanu, Stelescu, alături de legionarii Dumitru Amzar, Gheorghe Potolea, Tănase Antohi, Ștefan Bourceanu și Pândiță Petrache au fost acuzați de încercare de răsculare a populației aducându-se argumentul că a existat o îmbrânceală între legionari și jandarmi-polițiști în urmă căreia plutonierul Ciobanu a fost vătămat. În timpul procesului acesta a susținut că înainte de toți Codreanu a fost cel care l-a lovit. Iată ce a declarat Corneliu Codreanu la proces:

După cetirea actului de acuzare se da cuvântul lui Codreanu care arată că la intrarea în Târgul Berești, care era înconjurat de cordoane de jandarmi, plutonierul Ciobanu a interzis lui Stelescu intrarea în comună. Atitudinea plutonierului a provocat o scurtă busculadă, în urmă căreia el a fost aruncat în șanț. Alți jandarmi au vrut să tragă în Stelescu și el intervenind le-a dat arma la o parte. Ceilalți acuzați fac declarații în același sens. „Știrea” 7 mai 1936

Atunci Președintele l-a întrebat:

– Dar d-ta că ales al națiunii (deputat), se poate să calci legea pe care jandarmul o apară?

Și dl. Codreanu a răspuns îndată și tăios:

– Să calc legea nu, ci eram și sunt dator s-o apar. Și eu chiar o făceam: apărăm legea pe care jandarmul o încalca. “Libertatea”, 24 mai 1936

Jurații au dat verdict de achitare după deliberări care au durat 15 minute, acuzații fiind imediat puși în libertate.

După proces Căpitanul eliberat s-a întors cu trenul la București. Ne-a spus că tot drumul nu scosese o vorbă, lăsând fără răspuns întrebările agentului. Totul se rezumase la o farsă de prost gust, făcută de cei de la poliție. Virgil Ionescu, “Pe drumul crucilor căzute”, Buenos Aires, 1979

Daca nu a fost posibila confruntarea dorită în cazul Duca autoritățile au reușit să aducă la un loc pe Codreanu și Stelescu pentru un proces inventat. Toate costurile acelei uriașe desfășurări de forțe a fost suportat de popor…

În numărul viitor al serialului nostru vom vedea ce s-a mai întâmplat în ultimele două luni dinainte pedepsirii lui Stelescu. Vom trece în revistă și atitudinea lui Ion Mihalache și a țărăniștilor față de legionari, nescăpându-l din ochi nici pe Armand Călinescu.

 

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Lumina învinge întunericul

Subiectul următor

Constante geopolitice: între atlantism şi euroasianism

Cele mai recente din

Decemvirii (20)

Ionel Moța justifică și întărește deciziile de la Târgu Mureș Luna aprilie

Decemvirii (19)

CONGRESUL STUDENŢESC DE LA TÂRGUL MUREŞ (II) Mihai Stelescu pe lista canaliilor

Decemvirii (18)

CONGRESUL STUDENȚESC DE LA TÂRGUL MUREȘ (I) Constituirea echipelor de pedeapsă Între

Decemvirii (17)

Se cere redeschiderea cazului Gheorghiade În ultimele episoade ale serialului nostru am

Decemvirii (16)

Căpitanul în Casa Cernăianu (II) Pe baza celor trei mărturii legionare legate