Legiunea între amenințările țărăniștilor și calomniile lui Stelescu
Țărăniștii suflă vânt de prigoană
La începutul anului 1936 Mihalache ceruse reînființarea Gărzilor Țărăneșți în Maramureș. După Târgu Mureș cere extinderea lor în toată țara. Nu se mulțumeste doar cu atât, ci redactează mai multe memorii către Carol al II-lea revoltat de lipsa de acțiune a autorităților față de Mișcarea Legionară. Atacurile țărăniste vizează deopotrivă Legiunea – de care liderii țărăniști se temeau după ce și-au văzut numele trecute pe listele de la Târgu Mureș – și pe adversarul politic principal PNL aflat la guvernare.
Garda de Fier cea dintâi formație politică apărută în țară cu metode teroriste mărturisite și aplicate chiar asupra capului primului sfetnic al Majestății Voastre. Independent de caracterul politic adoptat, faptele petrecute se cheamă anarhie. […] Dar ceea ce este de imediat interes este situația guvernului Majestății Voastre. Cele petrecute fac dovadă că guvernul a pierdut complet frâna; că în orice moment ne așteaptă sincope de autoritate ca aceea petrecută acum; că ordinea legală a devenit în fapt inexistentă. Fragment din “Memoriu” adresat regelui Carol al II-lea, mai 1936, în „Ideologie și formațiuni de dreapta în România”, vol. IV
Ce este această complicitate abominabilă între asasinii lui Duca și moștenitorii acestuia? Nu ne interesează procesul lăuntric al celor din Garda de Fier în care șefii sunt acuzați că au scăpat de închisoare tocmai datorită protecției acestei oculte pe care se preface a o ataca pentru a produce diversiuni și a scapa de odioase acuzări între ei. Ne interesează halul de degradare morală a unui guvern capabil să dea mâna cu autorii asasinatului propriului lor șef, să-i ascundă de rigorile legii… Fragment din declarația lui Ion Mihalache în timpul manifestatiei PNȚ din 1 iunie 1936, în „Ideologie și formațiuni de dreapta în România”, vol. IV
În această perioadă, toate discursurile publice ale lui Mihalache și ale altor colegi de partid lovesc explicit în Legiune calomniind-o și încercând să forțeze o reacție de reprimare din partea autorităților. În același timp Maniu apare că martor în procesul de la Târgu Mureș, depunând mărturie în favoarea studenților legionari. În numeroase orașe din țară au loc ample manifestații ale Gărzilor Țărăneșți în scopul determinării unei schimbări de guvern. Pentru spiorirea numărului participanților țărăniștii apelează la comuniști care vor umfla numărul demonstranților cu 6-7000 de persoane după aprecierea lui Constantin Argetoianu. În cadrul unora dintre manifestații au loc ciocniri cu legionarii. De exemplu în 31 mai 1936, în cadrul manifestatiei de la București, Gărzile atacă căminul mediciniștilor, dar ies destul de șifonate din mâinile studenților legionari.
Editorialul lunii iunie 1936 din revista “Iconar”, semnat de Barbu Slușanschi, numit „Jertfiți și jertfitori” este închinat acestor noi tulburări și atitudinii legionare în cadrul lor: Dușmanii se asmut împotriva noastră că suntem răzbunători și ucigași. Dar mâna lor nepedepsită douazecișișapte de vieți a secerat printre noi, și tot pe noi ne-au scos datori. Cine e ucigaș? Ei ne ucid apărându-și comorile și pielea și noi murim pentru țară și credință. Dumnezeu ne va judeca! Dar tu nu pregeta! Pătrunde lozinca luptei drepte pentru Christos, Țară și Rege, premărește smerit pilda celor jertfiți care din cer și din hrubele pământului ațintesc ochii asupra ta, și în numele lor și al Căpitanului scrâșnește și mergi înainte!
Mihalache, Madgearu, Călinescu, Titulescu
Așa cum va puteți da seama atmosfera politico-socială era extrem de tensionată. Pentru a nu știu câtă oară Legiunea și studențimea legionară erau batjocorite și umilite de camarila și politicienii oribiți de putere precum fluturii de noapte de lumina becului.
Studențimea protestează arătând adevărata față a celor ce atacă Legiunea. UNSCR este vârf de lance în acest sens. Ziarul “Cuvântul Argeșului” publică în mai multe numere comunicate ale UNSCR în care sunt expuse legăturile finaciare și raporturile de subordonare dintre Armand Călinescu și bancherul Oscar Kaufmann – finanțator al camarilei și exploatator al țărănimii. (Cuvântul Argeșului, 15 iunie 1936).
Un alt comunicat UNSCR ne arată încă o dată netrebnicia țărăniștilor: Noi studențimea română asistăm de câtva timp la o campanie uriașă ridicată ca o furtună împotriva tineretului românesc. Am ascultat acel îndrăzneț și necugetat atac al dlui Ion Mihalache, șeful partidului național tărănesc care s-a adresat studențimii române cu următoarele memorabile cuvinte: “Pe cei mici îi vom bate cu bățul la spate, iar pe cei mari îi vom pune la zid și-i vom împușca după merit”. Am ascultat deasemeni pe dl Armand Călinescu prietenul bancherului Oscar Kaufmann când ni se adresa cam astfel: “Acești domni au simțit greutatea pumnului meu atunci când am fost la Ministerul de Interne. Îmi iau angajamentul e a-i strivi cu acest pumn tare” […] Români, țărani, muncitori și intelectuali, treziți-vă în fața manoperilor partidului național țărănesc care nu este altceva decât partidul bancherilor jidani care au supt sângele țării. Ei, aceșți bancheri ordonă și plătesc. Conducătorii partidului nu sunt decât niște unelte care primesc bani și execută ordinul stăpânilor. „Cuvântul Argeșului”, 25 iulie 1936.
Este expusă și ticăloșia lui Virgil Madgearu care solicitase lui Mihalache mâna liberă pentru atacarea taberelor legionare: Gărzilor Țărăneșți le revine rolul de a suplini lipsa autorităților complice sau incapabile în opera de asasnare a morală și de garantare a ordinei de stat. Credem că vă este cunoscut că, urmând exemplul venit din afară, organizațiile teroriste de dreapta organizează în timpul verii așa zisele tabere de muncă, în realitate focare de infecție anarhică și de corupție sufletească a tineretului. Dat fiind opera nefastă pe care aceste tabere o exercită asupra tineretului nostru, împingându-l în brațele anarhiei și ale desordinei, o primă și imperioasă datorie a gărzilor țărănești este aceea de a împiedica prin orice mijloace crearea și funcționarea acestor tabere de anarhizare a spiritului public […] „Cuvântul Argeșului”, 25 iulie 1936.
În spatele tututor acestor mizerii și ticăloșii ce se urzeau împotriva Mișcării Legionare, Nicolae Titulescu lucra la semnarea unui acord de asistență mutuală între România și URSS. În primăvara lui 1935 se semnaseră acoruri similare între Franța și URSS, Cehoslovacia și URSS. Pactul dorit de Titulescu, cu pretenția de a asigura granița de est a României și de a forța URSS în a recunoaște că Basarabia aparține României, deschidea larg posibilitatea trupelor rusești de a pătrunde pe teritoriul României cu pretextul apărării aliatului comun, Cehoslovacia. Pactul se va perfecta în iulie 1936, dar nu va ajunge a fi semnat.
În legătură cu inconștiența clasei politice care pe de o parte cerea deschis suprimarea Mișcării și pe de alta îl mandata și susținea pe Titulescu în negocierile cu URSS, Căpitanul răspunde cu o Circulară asupra politicii externe a României. O puteți parcurge integral în completarea acestui text.
Stelescu în fața noii prigoane antilegionare
Reacțiile legionare apărute în presă deranjează, de aceea cenzura intră în acțiune. O parte din ziarele legionare sunt suprimate brusc. Acum câtva timp Ministerul de Interne a dispus încetarea apariției publicațiilor “România Creștină” și “Vestitorii”, primul ziar de luptă națională și creștină, a doua revistă de doctrină naționalistă și creștină. Cu mici excepții presa – în special cotidianele – a fost cuprinsă de un mutism incalificabil. Deși fusese atins însuși fundamentul vieții noastre de stat, Constituția, totuși nimeni nu a ridicat vreun glas de solidarizare sau de protest. “Cuvântul Argeșului” 15 iunie 1936.
În același timp „Cruciada Românismului” apare fără nicio restricție, liberă să își verse în continuare veninul împotriva Căpitanului și a Legiunii. În 16 mai 1936 Stelescu publică în revistă să un text intitulat „Afară cu tine, Zelinschi!“. În cadrul unei note a Siguranței din 20 mai 1936 ce se poate consulta online în Arhiva Corneliu Zelea Codreanu volumul VIII, se vorbește despre impactul articolului și planurile lui Stelescu: La Cruciada Românismului a avut loc aseară o adunare la care au participat circa 50 studenți, membri în organizație. Au fost prezentați noii înscriși, după care Mihail Stelescu a adus la cunoștință apariția unui manifest adresat studențimii. Manifestul arată dezechilibrul pe care articolul său „Afară cu ține, Zelinschi!“ l-a produs în rândurile gardiste. A arătat că este momentul prielnic pentru începerea unei intense propagande, deoarece lumea este dezorientată în ceea ce privește grupările de dreapta.
În “Cruciada Românismului” din 27 iunie 1936, este lansat un alt atac mizerabil la adresa Căpitanului. Subiectul e același, originea “străină” a lui Corneliu Zelea Codreanu. Semnatarul este colonelul Ion Niculcea (care în 1931 se aflase pe listele electorale ale Gărzii de Fier în frunte organizației sale “Obștea Țării”). Articolul are un nume mizerabil și interminabil “Galeria şarlatanilor naţionali: Corneliu-Zilinschi-Lorenţ-Antec-Condac-Brauner. Gangsterul naţionalismului integral românesc. Studiu antropo-socio-lombrozian”. Iată un fragment:
Conducătorul politic al unui neam trebuie să posede cu prisosinţă subconştientul acelui neam. Toţi marii conducători politici naţionali de azi îl au cu prisosinţă. Hitler este german, Mussolini latino-roman, Ataturk este turc sadea, întreb, ce ai tu românesc în sângele tău, corcitură străină […], decât sânge leşesc, hunic, unguresc şi nemţesc […]. Vii tu, Lorenţule, îndrăzneşți tu, Antecule, să comanzi pe moţi, pe care neamul tău unguresc i-a ţinut 100 de ani sub jug şi sânge? Laşule şi leşule. Te-au simţit şi ei. Păzeşte-ţi capul sau pune-l degrabă în ştreang. Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea și căderea „Căpitanului“
Asemenea ticăloșii avea de înghițit legionarii în mod constant. Nu degeaba avertiza inginerul Ion Blanaru, comandant legionar, prietenul nedespărțit al Căpitanului încă din vremea Dobrinei, directorul ziarului „Brațul de Fier”: Nu va ucideți sufletul cetind otrava din gazeta trădătorilor și-a vânzătorilor noștri. Otrava ucide chiar când o înghiți din curiozitate! „Brațul de Fier” mai 1936
Ne apropiem de momentul culminant al serialului nostru, pedepsirea lui Mihail Stelescu. Până să ajungem acolo, în numărul viitor vom vedea ce au făcut Decemvirii în lunile de dinaintea pedepsirii și ce-a mai scris Mihail Stelescu în ultima să lună de viață.
