Asociația „Firul Vieții” din Sighetu Marmației respinge categoric acuzațiile lui Alexandru Florian!
Am lăsat în mod intenționat să se estompeze puțin agitația iscată de Alexandru Florian (de la Institutul „Elie Wiesel” și, nota bene!, nu institutul în sine) pe tema Plăcii comemorative de la Colegiul Național „Dragoș -Vodă” și a atribuirii titlului de Cetățean de Onoare al Sighetului domnului Petru Codrea, temă viu discutată/ comentată/ dezbătută în mediul online și nu numai, și fiindcă ambele motive de iritare pentru Alexandru Florian sunt de fapt două activități inițiate și înfăptuite de Asociația „Firul Vieții” Sighet (al cărei președinte fondator sunt), mă consider obligat să fac, acum și aici, câteva precizări și să dau câteva explicații.
Asociația „Firul Vieții” a luat ființă în 25 februarie 2020 prin Hotărârea civilă nr. 386, emisă de Judecătoria Sighet și are ca obiectiv realizarea unor acțiuni social-umanitare și culturale, vizând cinstirea memoriei unor personalități marcante ale Maramureșului prin diverse manifestări specifice, dar și evidențierea unor personalități încă în viață. În timpul destul de scurt de la înființare și în condițiile unei comunicări drastic restricționate de pandemie, Asociația a izbutit să realizeze câteva activități remarcabile. Două dintre acestea l-au iritat nejustificat, consider eu, pe Alexandru Florian. Le iau pe rând: În 24 februarie (a.c.), cu acordul autorităților locale și al conducerii instituției, a fost montată în incinta Colegiului „Dragoș Vodă” o placă comemorativă cuprinzând numele a 3 profesori și 44 de elevi arestați și unii dintre ei uciși, trecuți prin anchetele securității și prin cele mai cumplite închisori (Sighet, Gherla, Aiud, Pitești, minele de plumb de la Baia Sprie și Canalul Dunăre-Marea Neagră) în timpul regimului comunist. Și unde în altă parte, putea și trebuia să fie pusă placa respectivă, dacă nu în incinta acestei prestigioase instituții de cultură, din care au fost înlăturați cu brutalitate, ca dușmani periculoși ai regimului comunist de esență bolșevică pretins democratică, ce tocmai se instalase prin forță și teroare în țara noastră?! Deoarece ultimul supraviețuitor sighetean al grupului de elevi arestați în acel August 1948, Domnul Petru Codrea, Membru de Onoare al Asociației noastre, a fost prezent la activitatea respectivă ca unic reprezentant al celor trecuți pe placă, am considerat oportun să înaintăm Consiliului Local solicitarea să-i fie atribuit titlul de Cetățean de Onoare al orașului nostru. Și toți cei implicați în acest demers au considerat că cel propus de noi merită pe deplin acest titlu. Scăpat din temnițele prin care a trecut, tânărul Petru Codrea a reușit să-și completeze studiile liceale (fusese arestat în clasa a X-a), apoi a reușit de două ori la două admiteri în facultate, dar a fost exmatriculat de fiecare dată, s-a angajat ca muncitor tipograf la Sighet, a urmat un curs post-liceal în acest domeniu, s-a întors acasă și, până la pensionare, în 1990 a muncit la tipografia de aici, în ultimele peste trei decenii fiind și conducătorul acesteia, fără să fie membru al partidului comunist! Pentru că a fost și este perceput ca un exemplu de demnitate și moralitate, de modestie și cinste de către toți cei (foarte mulți) care l-au cunoscut de-a lungul anilor. În 29 septembrie (a.c.) cu unanimitate de voturi și într-o atmosferă plină de emoție și de căldură sufletească, domnul Petru Codrea, la cei aproape 92 de ani!, a fost declarat Cetățean de Onoare al orașului Sighet.
Pentru aceste două „grave” fapte ale noastre, Alexandru Florian și-a permis întâi să ceară unor reprezentanți ai Guvernului să dispună înlăturarea grabnică a plăcii de la „Dragoș Vodă” și, la scurt timp după aceea, să vină personal, să ne tragă la răspundere, în sala de ședințe a Primăriei, de față cu o numeroasă asistență și cu factori de conducere (primar, consilieri etc) pentru faptele noastre. Iar câteva zile mai târziu, am fost atacați din nou, pe motiv că „în (Sighet) orașul unde s-a născut Elie Wiesel, a fost făcut cetățean de onoare Petru Codrea, care a făcut parte din organizația tineretului legionar „Frățiile de Cruce” și își amintește cu nostalgie de jurământul depus…”.
În legătură cu aceste acuzații, vreau să-i spun clar și răspicat domnului Florian câteva lucruri! În orașul în care s-a născut, Elie Wiesel beneficiază de toată atenția cuvenită unui laureat al Premiului Nobel pentru Pace: are o Casă memorială – muzeu, în care se organizează frecvent manifestări culturale specifice culturii evreiești, interesante și de bună calitate și la care participă concetățenii noștri de toate etniile și religiile, și că, în curtea casei are un bust frumos și reprezentativ și mai are unul asemănător și în holul Primăriei noastre, chiar la intrare. Cred că ar fi interesant de știut, dacă în Israel există vreo primărie în care bustul lui Elie Wiesel te întâmpină de cum ai intrat în instituția respectivă. Și, nu pot să nu pun și următoarea întrebare: Ce autoritate morală îi dă dreptul domnului Florian, să-l culpabilizeze pe domnul Codrea, pentru că își amintește „cu nostalgie” de jurământul depus la intrarea în organizația „Frățiilor de Cruce” (și imediat după aceea a fost arestat!) și îl scutește pe el, Alexandru Florian, să-și aducă aminte de legământul rostit când i s-a pus la gât cravata roșie de pionier, sau cînd a primit carnetul de membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, sau, de ce nu!, când a fost tipărită prima sa carte, „Cunoașterea științifică și apusul zeilor”, publicată în 1975, o avântată pledoarie pentru ateism, în care s-a chinuit să pună în antiteză știința și religia, citând copios din „Operele Tovarășului Nicolae Ceaușescu…”, sau a doua a sa carte, „Procesul integrării sociale”, tipărită în 1983, mult mai voluminoasă și, deci, cu mai multe și mai cuprinzătoare citate din aceleași opere ceaușiste???
Și mai vreau să-l asigur pe domnul Florian că, în ceea ce mă privește, nu poate fi găsită nici o urmă de antisemitism, că unul dintre prietenii mei din liceu s-a numit Arthur Berkovics, că în anul 1994, în calitate de consilier local și vicepreședinte al comisiei de cultură am făcut toate demersurile necesare pentru a i se atribui titlul de Cetățean de Onoare regretatului mare compozitor Hary Herman Maiorovici, născut la Sighet, în 1918, și care mi-a rămas un bun și drag prieten, un evreu de o mare frumusețe sufletească și un sincer iubitor al Maramureșului. Pot să dovedesc acest lucru cu scrisorile sale, pe care le păstrez cu drag. Și că, în cărțile mele (Pagini din istoria culturii Maramureșului, vol. I, 2006, vol. II, 2018) am fost primul care am scris zeci și zeci de pagini despre rolul și locul evreilor (muzicieni, scriitori, ziariști) în viața culturală și artistică a Maramureșului. De asemenea, subliniez, am cele mai bune relații cu fostul dar și cu actualul conducător al Comunității evreiești din Sighet, pe care îl cunosc de foarte mulți ani și care, chiar în zilele acestea și în legătură cu ceea ce discutăm, a luat atitudine și a dovedit că a rămas același om corect și obiectiv.
În final, îmi permit să-i recomand domnului Florian, să citească cu atenție (conform fișei postului) legile acestei țări și, dacă o va face, va constata că Legea nr. 127 din 30 mai 2017 prevede clar: „Se instituie ziua de 14 mai ca Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din temnițele comuniste” (articolul 1), în a cărei expunere de motive sunt menționați ca exemple Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și alții.
Așadar, faptele noastre, pe care Alexandru Florian le incriminează cu atâta mânie proletară, sunt conforme cu legile țării și, pe cale de consecință, rog respectuos Guvernul României (în a cărui subordonare directă se află), să-l înlăture pe acest fost și actual tovarăș de la conducerea Institutului „Elie Wiesel”, pentru că subordonează instituția propriilor judecăți de valoare, prea adeseori strâmbe și subiective, acuză fără argumente și nu cunoaște legislația în vigoare. Cei 80 de ani ai mei, de viață și de muncă cinstită în slujba acestui oraș și a concetățenilor mei, de toate etniile trăitoare aici, îmi dau dreptul să cer acest lucru, cu atât mai mult cu cât și din pensia mea modestă vreo câțiva bani se duc în fiecare lună în salariul lui Alexandru Florian.
prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu
președintele Asociației „Firul Vieții” Sighetu Marmației
(text preluat de pe www.salutsighet.ro)
*
Fundația “George Manu” susține Sighetul!
Fundația „Profesor George Manu” (înființată în anul 1994), fidelă misiunii sale fundamentale de promovare a istoriei naționale autentice și în special a memoriei luptei anticomuniste salută cu bucurie recentele evenimente de suflet ale Maramureșului – amplasarea la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighetu Marmației a unei plăci memoriale în cinstea luptătorilor anticomuniști, profesori și elevi ai liceului în perioada 1948-1964 și acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Sighetu Marmației domnului Petru Codrea, ultimul supraviețuitor al temnițelor comuniste domiciliat la Sighetu Marmației și unul dintre ultimii deținuți politici anticomuniști maramureșeni.
Felicitări Asociației „Firul Vieții” din Sighetu Marmației pentru aceste binevenite inițiative și mulțumiri autorităților locale pentru deschiderea arătată, prin care rezonează cu istoria și cu dorința legitimă a societății civile sighetene.
În deplină solidaritate cu Sighetul, ne exprimăm indignarea față de declarațiile și demersurile domnului Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, care are deja un sinistru palmares prin acțiuni similare în mai multe orașe ale țării, lovind în valori simbol ale conștiinței și culturii noastre naționale ca Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Vintilă Horia, Petre Țuțea, părintele Iustin Pârvu și alții. Asemenea absurdități vor tot apărea atâta timp cât este în vigoare legea antiromânească 217 /2015 care, pornind de la premize istorice false, generează mereu confuzie și interpretări abuzive în detrimentul respectării și cinstirii normale a martirilor și eroilor neamului românesc.
Să dea Dumnezeu ca viguroasa reacție a opiniei publice sighetene să fie încă un semnal de alarmă la nivel național pentru îndreptarea situației! Dumnezeu să binecuvânteze Sighetul și Maramureșul!
București , 14 octombrie 2022
Fundația „Profesor George Manu”
Președinte,
Cezarina Condurache
*
Domnul Petru Codrea mulțumește președintelui Comunității Evreiești din Sighet
Stimate domnule ing. David Lieberman,
Am primit cu deosebită bucurie intervenția dumneavoastră responsabilă și curajoasă prin care ați restabilit adevărul în privința persoanei mele și a grupului Vișovan, grupul de tineri din Sighet, elevi și studenți, persecutați politic în perioada dictaturii comuniste.
Consider că este un act de normalitate, care confirmă atmosfera de pace interetnică, o constantă a orașului nostru în ciuda vremurilor tragice pe care le-am trăit.
Vă asigur de profundul meu respect. Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze, împreună cu comunitatea pe care o conduceți!
Petru Codrea
Cetățean de Onoare al municipiului Sighetu Marmației
În intervenția la care face referire domnul Petru Codrea, apărută pe siteul „Salut Sighet” la 8 octombrie a.c., se afirmă printre altele următoarele: „L-am cunoscut de copil și tânăr pe dl. Codrea Petru din conjucturi familiale, precum și câteva persoane din fostul grup Vișovan, chiar pe dumnealui personal și familia întemeiată, soția fiind o profesoară de matematică eminentă profesional și educațional. Familia mea a fost o familie destul de proeminentă în acest oraș și în casă s-au discutat multe probleme legate de existența și viața etniilor, relațiile iudeo-creștine de toate formațiunile, dar niciodată nu am auzit ca așa-zisul grup sus numit ar fi avut vreo activitate antisemită, antiiudaică sau anticreștină. Multe aspecte adevărate au fost ascunse de vechiul regim… (ing. David Lieberman, președintele Comunității Evreiești din Sighet)
La textul de mulțumire al domnului Codrea, publicat pe siteul Salut Sighet la 15 octombrie a.c. președintele Comunității Evreiești din Sighet revine cu un salut respectuos: „Mulțumesc D-lui Petru Codrea pentru cuvintele deosebite. Să fiți sănătos împreună cu toți cetățenii Maramureșului, fără deosebire de naționalitate și etnie, în vederea menținerii unui climat de respect, reciprocitate și prietenie veșnică.” (David Lieberman – președintele Comunității Evreiești din Sighet)
*
Ultimele știri de la Sighet
La închiderea ediției (25 noiembrie) situația la Sighet s-a stabilizat și putem spera să fim lăsați în pace. Ca urmare a presiunilor Institutului „Elie Wiesel”, Ministerul Învățământului a cerut în luna octombrie Primăriei Sighetu Marmației demontarea plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” (adresa nr. 20542/25.10.2022), dar primarul Vasile Moldovan a refuzat în scris să pună în aplicare solicitarea, reafirmând legitimitatea demersului de cinstire a victimelor comunismului în general, a domnului Petru Codrea și a tinerilor sigheteni din „lotul Vișovan” în special, respingând orice acuzație de antisemitism. Remarcabil este faptul că în toată această perioadă tensionată nu a existat la Sighet nicio voce discordantă, nicio afirmație în spațiul public care să umbrească unitatea deplină a sighetenilor în demersurile de cinstire a memoriei naționale. Dumnezeu să binecuvânteze și să apere orașul nostru!
Rumegând amar eșecul de la Sighet, teroriștii ideologici de la „Elie Wiesel” au încercat atunci să se răzbune pe mine personal, prin vocea lui William Totok, un mai vechi denigrator al valorilor naționale românești (care semnează, se pare, articolele comandate de Alexandru Florian dar pe care acesta nu vrea să le semneze dintr-o prudență calculată). Astfel Totok a publicat la 24 octombrie pe pagina postului de radio RFI România un text veninos contra mea, cuprinzând acuzații de un ridicol stupid (dar care urmăreau să stârnească fiori prin folosirea obsesivă a termenului „legionar “) și afirmații pseudo-istorice despre Mișcarea Legionară a unui angajat al Institului „Elie Wiesel”, un anume Marius Cazan, prezentat drept autoritate în materie. Agresiunea lui Totok la adresa mea cuprinde și o reclamație la Episcopia Greco-Catolică din Baia Mare în care sunt acuzat de „activitate neo-legionară stăruitoare”.
Am cerut postului de radio RFI România dreptul la replică prin 3 mesaje consecutive în care explicam ticăloșia acuzațiilor lui Totok și gravitatea găzduirii unei asemenea defăimări de către instituția RFI România, dar am fost total ignorat. Așa că nu mi-a mai rămas decât să mă rog pentru sufletul nefericitului domn Totok, chinuit de decenii de propriile sale frământări și care probabil, prin adăugarea de noi și noi acte de ură contra neamului românesc își hrănește demonii care îl macină… Să-i dea Dumnezeu lumina unei sincere pocăințe, iertare și pace în suflet!
Preot prof. Marius Vișovan