Mihai Stelescu și Decemvirii în așteptarea zilei de 16 iulie 1936

La începutul lui iulie 1936 decizia Decemvirilor fusese luată. Mihai Stelescu conștient în mare parte de ceea ce avea să urmeze încearcă să-și întârzie sentința ascunzându-se. În același timp își continuă atacurile la adresa Mișcării.

Confiscarea Cruciadei și ultimul Manifest

Pe 1 iulie 1936 un nou manifest al Cruciadei împânzește Bucureștiul. Multiplicat la tipografia Apollo, manifestul de o pagină, este un atac evident la adresa Căpitanului și a Mișcării. În prim plan originea pretins străină a Căpitanului, aservirea față de puteri străine, insulte la adresa studențimii. Îl puteți citi integral în completarea acestui material.

La începutul lui iulie gazetele de stânga comentează larg și pozitiv un articol publicat de Mihail Stelescu ca editorial în paginile “Cruciadei”. Un nou material în care Stelescu atacă Mișcarea Legionară, misiunea și activitatea ei. Este vorba de o paralelă între doctrina și activitatea cruciaților noi tineretul acestei țări care ne ridicăm o generație de luptători pentru o Românie Nouă față de cea a altor organizații (a se citi Mișcarea Legionară) care nu fac altceva decât să imite forme străine și să slujească interese străine La noi se îmbracă cămășa, se adoptă salutul, se fredonează aceleași melodii, se trage cu pistolul, se ucid prim-miniștri, dar maimuțăreala asta uneori comică, alteori tragică rămâne pur și simplu maimuțăreală […]. Naționalismul agită tricoloruri, imnuri, sparge capetele neromânilor dar pe ale românilor nu le educă deloc. […] “Lupta”, 5 iulie 1936

La aproximativ o săptămână distanță acleași gazete publicau o știre mititică în chenare de timp necrolog. „Cruciada Românismului” a fost confiscată. Ultimul număr al revistei „Cruciadă Românismului” a fost confiscat de organele Corpului II Armată. “Lupta” 11 iulie 1936. Revista „Cruciada Românismului“, condusă de d. Mihail Stelescu, a fost confiscată. Dimineață 13 iulie 1936, “Adevărul”, 13 iulie 1936

Confiscarea revistei de către Corpul II Armată nu vine însoțită de nicio explicație în zilele următoare anunțului. Ce s-a urmărit cu acesta confiscare nu este clar. Poate că în interiorul revistei existau niște informații care deranjau anumite cercuri politice, poate autoritățile voiau să arate că cenzura funcționează și pentru gazeta lui Stelescu, sau poate acesta nu mai era util celor care îl plătiseră și protejaseră atâta timp.

Între aceste zile Stelescu nu mai frecventează sediul “Crucadei Românismului”, pe stradă merge numai însoțit și într-un final se internează la Spitalul Brâncovenesc. Internarea lui se face potrivit ziarelor vremii fie pentru o congestie pulmonară, fie pentru operație de apendicită, fie pentru intervenție asupra unui abces la picior. Apariția acestor variante atât de diferite a alimentat ideea că internarea s-a făcut doar pentru a se ascunde de pedepsitori, pentru a-și asigura siguranța.

Pregătirile Decemvirilor

Potrivit lui Marin Bărbulescu, Ion Caratanase a făcut un traseu prin țară la finalul lunii mai începutul lunii iunie 1936. Cu această ocazie a ajuns și la ei, la Timișoara spunea că este în drum prin diverse centre să-și întâlnească prieteni vechi și să cunoască și din cei de care a auzit mai bine. Marin Bărbulescu, “Centrul Studențesc Legionar Timișoara”.

Pe Iosif Bozântan în găsim de pe 13 mai 1936 în fruntea taberei de muncă de la Oradea Mare, unde se lucrau cărămizi pentru ridicarea unui cămin legionar. Senatorul legionar Iancu donase aici un teren pentru construcția căminului, efectivul zilnic al taberei era de 25/30 legionari. Bozantan s-a ocupat de tabără până în iulie 1936 când comanda a fost preluată de Victor Corbuț.

La începutul lui iulie 1936 Caratanase și Bozantan se întâlnesc la București și fac planul pedepsirii lui Mihai Stelescu. Potrivit expunerii faptelor făcute de autorități pentru confirmarea mandatelor de arestare ale celor 10 legionari, întâlnirea lor la București s-a petrecut în data de 7 iulie:

Astfel la începutul lunei Iulie, Bozântan Iosef s-a întâlnit cu Curcă Ştefan, Bogdan Gavrilă şi Pele Ion, şi s-au înţeles asupra uciderei lui Stelescu. Au venit la Bucureşti în ziua de 7 Iulie şi aci au întâlnit pe Caratănase Ion, care formase şi el între timp o echipă alcătuită din Ştefan Georgescu, State Grigore Ion, Atanasiu Ion, Vlad Radu şi Trandafir Ion tot în scopul uciderii lui Stelescu. Bozântan, Curcă, Caratănase şi Bogdan Gavrilă, îşi procuraseră cu anticipaţie revolvere în acest scop. Cele două grupe s-au contopit într-o singură echipă şi sub conducerea lui Caratănase Ion au ţinut câteva consfătuiri la locuinţa acestuia din str. Ancara No. 1, hotărind să-l urmărească pe Stelescu pentru a găși momentul prielnic să-l împuşte. Echipa l-a întâlnit în câteva rânduri pe Stelescu, însă nu au putut să execute planul pentru că și acesta era păzit de partizanii lui. Între timp Stelescu îmbolnăvindu-se, urmăritorii îi pierduseră urmă. “Adevărul”, 24 iulie 1936

Decizia pedepsirii

Am văzut în citatul de mai sus cum s-au înțeles și întâlnit cei 10 în luna iulie 1936. Cu toate acestea decizia pedepsirii lui Mihai Stelescu fusese luată de fiecare dintre ei individual cu mai mult timp în urmă. Așa cum reiese din mărturiile depuse în cadrul procesului ce a avut loc în aprilie 1937, cei mai mulți luaseră decizia fie după excluderea lui Stelescu din Legiune, fie după înființarea „Cruciadei Românismului”.

Ion Caratănase: Insultele adresate nouă legionarilor în această gazeta au născut în noi revolta care ne-a decis să-l suprimăm pe Mihail Stelescu. Decizia împușcării lui am luat-o la mine în cameră cu Georgescu, State și Atanasiu. În același scop au sosit de la Cluj Bozântan, Curcă, Bogdan și Pele, cu care m-am întâlnit în fața Universității. „Curentul”, 18.04.1936

Iosif Bozantan: Stelescu a trădat Mișcarea Legionară, a ascultat îndemnurile dușmanilor permanenți ai neamului, a primit bani și s-a făcut unealta lor că să-l suprime pe Căpitan […] Și din primul moment m-am gândit să-l ucid pe Stelescu. Mi-a fost teamă însă că singur n-o să izbutesc deaceea am întrebat pe câțiva camarazi dacă sunt gata de jertfă. Și atunci s-au ridicat Pele, Georgescu și Bogdan. Cu ei am plecat la București unde m-am întâlnit cu Caratănase care și el avea același gând. „Universul”, 19.04.1937

Radu Vlad: În momentul când am văzut că viața Căpitanului este în pericol și chiar Legiunea m-am hotărât să-l suprim. „Buna Vestire” 19 aprilie 1937

Ștefan Curcă: În loc să-și găsească un capăt de funie și să-și facă singur seama, a cerut ajutor de la dușmanii neamului și a scos Cruciada Românismului că să insulte mișcarea. Iuda vorbea de cruce, vânzătorul vorbea de românism. Atunci n-am putut răbda. Când a venit la Cluj camaradul Bozântan m-am hotărât să merg cu el să executăm trădarea. „Universul”, 19.04.1937

Grigore Ion State: După ce am citit insultele lui Stelescu în „Cruciadă Românismului” m-am decis neîndemnat de nimeni să-l sancționez. „Bună Vestire” 19 aprilie 1937

Ștefan Georgescu: În anul 1936 când Stelescu continua să spună neadevăruri despre Căpitan în fițuica sa „Cruciada Românismului” m-am hotărât să-l execut. „Buna Vestire” 19 aprilie 1937

Ion Trandafir: După consiliu mi-a spus că a fost eliminat dar va rămâne în politică, dar fără Căpitan. La „Cruciada Românismului” scriau comuniștii care lucrau mână în mână cu presa iudaică din Sărindar. Convingandu-mă de trădarea lui Stelescu m-am hotărât să îl suprim. „Buna Vestire” 19 aprilie 1937

Gavrilă Bogdan: Cea mai mare bucurie din viaţa mea am simţit-o atunci, când Bozântan mi-a spus: că nu mai mergem la Reşiţa, ci mergem să executăm pe Stelescu. Mi-am spus: Atâta timp cât în vinele mele va mai curge sânge de român, nu voiu mai lăsă să trăiască acest trădător. Chiar dacă nu se mai găsea nimeni, eu singur aş fi venit în Bucureşti. Nu cu planul într-o mână şi creionul într-alta căutam pe Stelescu. Dacă îl întâlneam, trăgeam fără nici o ezitare. „Buna Vestire” 19 aprilie 1937

În literarura legionară actul Decemvirilor este înfățișat de sintagma „pedepsirea lui Mihail Stelescu”. Interesant este faptul că cei implicați direct nu folosesc cuvântul „pedepsire”, așa cum ați văzut se face referire la „suprimare”, „executare”, „împușcare”, „sancționare”.

Locul pedepsirii

Întruniți în locuința lui Ion Caratanase, din București, strada Ankara nr 1, cei 10 decid să îl urmărească pe Stelescu și la prima ocazie favorabilă să îl împuște.

Caratănase: Am luat decizia să-l urmărim pe Stelescu la sediu, dar aici Stelescu aflând că este urmărit nu se mai ducea. Ne-am hotărât a ne duce la el acasă. Pentru acesta aveam nevoie de un om care să cunoască perfect casa lui. În acest scop l-am ales pe Trandafir. Prima tentativă n-a reușit fiind descoperiți. Mai târziu aflarăm că Stelescu este internat la o rezervă a Spitalului Brâncovenesc. „Curentul”, 18.04.1937

Așa cum enumeră și Caratănase prima variantă era executarea lui Stelescu la sediul „Cruciadei Românismului”. Și simbolic și concret acela era locul din care Stelescu vărsase toate abjectiile posibile la adresa Legiunii, fiind fără îndoială locul cel mai potrivit. În data de 7 iulie 1936 Ștefan Curcă, proaspăt sosit la București a mers la sediul Cruciadei că să studieze și să memoreze planul clădirii. Joi pe 9 iulie s-a întâlnit cu Caratanase și s-a convenit abandonarea planului inițial. „Adevărul”, 18 aprilie 1937

Varianta a doua a fost executarea lui Stelescu în casa acestuia. Aici esențial era Ion Trandafir care în anii 1932-1933 fusese unul dintre colaboratorii cei mai apropiați ai lui Stelescu. În timpul liceului învățase stenografia de aceea Stelescu îl folosea pe post de secretar. Se renunță și la planul acesta. După care pentru moment Mihai Stelescu dispare, echipa celor 10 nereușind să îl mai localizeze timp de câteva zile.

*

MANIFEST :

Cruciada românismului

În clipele acestea grele pentru ţară, când răzmeriţa din afara graniţelor ameninţă pacea, un vânt de nebunie bate peste plaiurile României.

Germania rupe tratatele, Austria îşi pregăteşte armatele de luptă, Bulgaria aşteaptă un singur semn de alarmă, Ungaria ameninţă. De peste tot vin semne de nelinişte şi de războiu. Singura noastră pavăză de apărare este armata noastră, vitejia noastră, NOI, TINERETUL.

Dar nimeni nu se gândeşte în lumea tinerilor la aceste grele probleme de apărare a ţării. Nu numai de arme avem nevoie, ci de un suflet unit, viguros, de o înfrăţire morală, de o cimentare spirituală. Şi nu le avem.

În loc de dragoste, domneşte ura, în loc de înfrăţire, tronează vrajba.

Câţiva străini de sângele românesc, cu nume împrumutate, de origine polono-germană sau fanarioţi, au adunat în jurul lor tineretul de l-au pus în slujba crimei şi al străinilor de peste hotare, semănând nebunia înăuntrul ţării.

Tineretul universitar e smuls de pe băncile de lucru şi trimis cu pistolul în mână să-şi ucidă colegul de alături pentru că nu crede în crimele şi imoralitatea celui ce vrea cu sila să fie şeful unei naţiuni care refuză să-l urmeze..

Vântul nebuniei a cuprins minţile tinerimii. Cântecele lor sunt îmbibate cu sânge şi ură. Ochii lor sunt injectaţi de crimă, sufletele lor sunt întunecate de umbrele celor ucişi, gândurile lor sunt ameţite de ordine şi fanatism orb.

Cei ce se pretind şefii tineretului primesc bani de la Berlin sau Moscova sau cochetează cu Roma şi învrăjbesc un tineret ce ar trebui să fie unit în faţa pericolului din afară.

Pe lângă această nebunie, nici măcar un program de lucru.

Nimeni nu se gândeşte cum să uşureze munca lucrătorului sau cum să ajute dezvoltarea ţăranului, ci numai cum să omoare sau să batjocorească morminte.

Niciun plan economic sau financiar, în afară de criticile adresate pe nimic.

Tineretul a fost învăţat de aventurieri să critice, să dărâme, dar aceşti incapabili n-au putut să-i înveţe să creeze.

Praf în ochii proştilor sunt zidăriile şi peticele de şosele ce le fac, acestea nu necesită pregătire, ci forţă. Ori, ca să conduci o ţară, e nevoie de cap şi suflet, nu de pumn.

Lucrători de şosele şi zidari avem mulţi, oameni care să gândească cum se construieşte o ţară n-avem.

Români,

În faţa acestui vânt de nebunie ce bate peste ţara noastră, în timp ce voi suferiţi în lipsuri, sub poveri materiale, fără o rază de lumină, în faţa nepăsării partidelor politice ce luptă numai pentru putere, în faţa zăpăcelii generale care ne duce de râpă, CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă de unire a tuturor tinerilor din ţara aceasta şi a tuturor românilor.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI nu este un partid nou, ea e deasupra partidelor.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI este oastea tineretului român care porneşte să înfrăţească tot neamul sub crucea izbăvitoare şi biruitoare.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă în contra celor ce asupresc pe muncitori şi le fură vlaga din ei pentru îmbogăţirea lor.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă pentru apărarea ţărănimii îngenunchiată de biruri, de sărăcie.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă pentru stârpirea hoţiilor, a furturilor.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă pentru îmbunătăţirea vieţii tuturor categoriilor sociale şi pentru moralizarea lor.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă în contra tuturor anti-românilor care luptă la dărâmarea românismului şi a credinţei creştineşti.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă în contra politicianismului hrăpăreţ şi nefast.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă contra hilerismului, fascismului şi comunismului din ţara noastră. Soarele nostru e românismul.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI ridică steag de luptă, nu critică pentru a dărâma, ci luptă pentru a crea. Centrul de studii al Cruciadei pregăteşte programul de redresare al ţării, în timp ce alte organizaţii îşi pierd vremea cu spargeri de geamuri, cu bătăi, cu defilări şi cu crime.

CRUCIADA nu cere, luptă. Cruciada nu critică, luptă. Cruciada nu omoară, luptă. Cruciada nu e un partid, ci o luptă. Steagurile ei nu poartă semne străine, ci crucea, iar deviza ei e MUNCĂ, CINSTE, ADEVĂR.

Oricine simte în sufletul lui aceste cuvinte arzând ca para de foc, să vină sub steagul Cruciadei. Nu ca partizan, ci ca luptător, colaborator.

CRUCIADA ROMÂNISMULUI a ridicat steagul de luptă pentru reînvierea Românismului.

Români,

Cei ce simţiţi în sufletele voastre însemnătatea acestei chemări sfinte, veniţi la lupta cea nouă şi sfântă, de oriunde sunteţi!

Lăsaţi cămăşile colorate, lăsaţi dreapta, lăsaţi stânga, lăsaţi politicianismul şi alergaţi să refacem unitatea românismului!

Ţărani, ţărance, muncitori, muncitoare, funcţionari, funcţionare, elevi, eleve, studenţi, studente, intelectuali, intelectuale, lupta românismului e deschisă! Fără îngrădiri de clasă, fără îngrădiri de culoare, Cruciada Românismului cheamă la luptă de azi înainte forţele vii ale românismului!

Mihail Stelescu

Manifest, 1 iulie 1936

Default thumbnail
Subiectul precedent

Alexandru Ștefănescu sau despre Sfințenia legionară

Default thumbnail
Subiectul următor

Bucurie și unitate sub semnul lui Valeriu Gafencu

Cele mai recente din

Decemvirii (29)

Douã reacții aparte: Iorga și Maniu Am urmãrit reacțiile presei oficiale, temerile

Decemvirii (28)

Presa oficială și clasa politică la moartea lui Stelescu  Vestea morții lui

Decemvirii (27)

MIHAI STELESCU PE CATAFALC, DECEMVIRII ÎN AREST Am urmărit derularea evenimentelor până

Decemvirii (26)

DECEMVIRII SE PREDAU AUTORITATILOR DECEMVIRII PARASESC SPITALUL Impuscaturile au provocat panica si

Decemvirii (25)

Mihai Stelescu sub gloanțele Decemvirilor Începutul lunii iulie 1936, București, Decemvirii decid