În fiecare an, după o practică deja intrată în “tradiție”, monumentul nostru de la Majadahonda ( închinat eroilor legionari Ionel Moța și Vasile Marin, căzuți în luptele de lânga Madrid împotriva bolșevismului în ianuarie 1937 ) este vandalizat de către persoane neidentificate, dar cu evidente orientări de extremă stângă ( aflată la guvernare actualmente în Spania într-o coaliție de etichete) sau poate tineri cu creierul spălat instigați de cineva…și care, prin inscripții și picturi de o vulgaritate grotescă murdăresc o veritabilă operă de artă pe care nu o înțeleg, dar care stă în calea zelului lor “antifascist “. Cei care mergem în fiecare an acolo știm că pentru a putea organiza în condiții decente comemorarea din ianuarie e nevoie de fiecare dată de o muncă deloc neglijabilă de curățare a monumentului, pentru care mulțumim și pe această cale tinerilor naționaliști spanioli dar și unor români stabiliți în Spania care s-au implicat de-a lungul anilor.
Dar… anul acesta a apărut ceva deosebit ! După cum vedeți în fotografie, huliganii de stânga au agățat pe monument semne de circulație ! Prima reacție a fost să zâmbesc văzând cât de bolnavă poate fi imaginația unora, dar…apoi realizez că ( intenționat sau nu ) există o posibilă semnificație…Observați că unul dintre semne avertizează că urmează un “drum îngustat” ! Simplă coincidență sau o amenințare politică ?
Trecând de la glumă la analiza serioasă a situației din Spania, vedem că drumul într-adevăr se îngustează, problemele se agravează la modul general dar în special libertatea de exprimare și asociere sunt călcate în picioare ! Legea Memoriei Istorice a guvernului socialist Zapatero din 2006 ( care deja elimina în mod stalinist din spațiul public multe repere ale conștiintei naționale spaniole, în special monumente, nume de străzi și instituții, plăci comemorative etc din perioada regimului național condus de generalul Franco ), a fost înăsprită anul trecut și a devenit Legea Memoriei Democratice ( sinistră minciună încă din titlu, în mod orwellian cuvintele ajung să însemne exact opusul sensului inițial) prin strădania actualului guvern Sanchez ( socialiști, comuniști, separatiști, aproape exact coaliția care a dus Spania la dezastru în 1936 ). Cu noua lege în mână, guvernul de stânga amenință explicit să interzică partidele și asociațiile naționaliste și orice act de cinstire a memoriei martirilor ( peste 2000 deja beatificați de Biserica Catolică ) și eroilor spanioli din Războiul Civil ( 1936-1939) pentru simplul motiv că se aflau în tabăra ( azi considerată ) greșită, pentru a putea glorifica Frontul Popular, coaliția dominată de comuniști care a comis masacrele și atrocitățile din acei ani ( și ai cărei lideri au primit în ultimii ani nume de străzi, plăci memoriale și beneficiază de onoruri oficiale în spațiul public).
Măsurile aberante nu mai cunosc limite, Bazilica din Valle de los Caidos ( Valea celor căzuți ) – monumentul cel mai important rămas în picioare din timpul lui Franco ( dar care conține oseminte ale luptătorilor din ambele tabere, fiind conceput ca un semn al reconcilierii prin credință ) este amenințat cu închiderea, alungarea călugarilor benedictini și tranformarea ei în “muzeu republican” sau “muzeu democratic”…Dar pentru că asta ar presupune legal un acord al Vaticanului ( având statut de bazilică pontificală ) care nu se întrevede, guvernul se mulțumește să șicaneze mănăstirea cu diverse forme de presiune, controale financiare, etc la care părintele Santiago Cantera – superiorul mănăstirii – rezistă, apărând cu multe sacrificii demnitatea locului, sacru atât pentru Credință cât și pentru Patrie…
Dacă nu poate distruge totul imediat guvernul va da totuși o lovitură de imagine prin deshumarea iminentă din Bazilică a lui Jose Antonio Primo de Rivera ( fondatorul Falangei Spaniole, gânditor naționalist creștin, echivalent pe multe planuri cu Corneliu Zelea Codreanu ) deși acesta nu a participat deloc la Războiul Civil fiind arestat dinainte de autoritățile de stânga, condamnat și executat în noiembrie 1936 ( și reînhumat mai târziu în Bazilică din voința generalului Franco), voind să elimine astfel un important simbol al Spaniei eterne, care a însuflețit în muncă și luptă milioane de spanioli ( și a cărui doctrină a dus peste ani la ameliorarea semnificativă a condițiilor de viață ale muncitorilor prin măsurile sociale de inspirație falangistă ale regimului Franco ).
Se dorește deasemenea ilegalizarea Fundației Naționale Francisco Franco, o fundație apolitică care de decenii se ocupă cu succes de conservarea și corecta prezentare a unui imens rezervor documentar legat de viața, activitatea și importanța națională și internațională a marii personalități a generalisimului Francisco Franco ( și care ne-a onorat pe noi în 2018 cu titlul de “cavaler de onoare” pentru atitudinea solidară de care am dat dovadă). După ce i-a profanat mormântul deshumându-l forțat în 2019, acum guvernul Sanchez vrea să șteargă orice amintire a uriașei sale moșteniri spirituale, politice, economice și militare. Un episod al acestei bătălii s-a petrecut chiar săptămânile acestea când guvernul a decis retragerea numelui lui Franco din titulatura unei unități de elită a armatei spaniole. Fundația Naționala Francisco Franco a protestat și se va opune cu toate armele legale motivând că titulatura era justificată, Francisco Franco fiind efectiv comandantul acelei unități, în fruntea căreia a obținut o victorie majoră în războiul din Maroc, în 1921 și generând ( alături de alte succese militare ) imensul prestigiu de care s-a bucurat în epocă ( cel mai tânăr general din istoria Spaniei și al doilea ca vârstă la ora aceea din Europa ), cu mult înainte și fără legătură cu perioada de după 1936, incriminată de Legea Memoriei Democratice.
Dar monumentul nostru, este el în pericol ? Aparent nu, deocamdată. În fiecare an camarazii spanioli ne dau asigurări că fiind pe teren privat nu cade sub incidența legilor restrictive sus-menționate, dar de profanări și vandalizări nu poate fi apărat și dacă un grup criminal cu posibilități de natură tehnică ar încerca să-l distrugă, greu de spus dacă autoritățile ar interveni la timp să-l salveze…Așa că să ne rugam și să lăsăm viitorul în grija Bunului Dumnezeu ! Un pericol mult mai tangibil în viitorul apropiat ar fi să încerce să ne înterzică comemorarea din ianuarie, pe motiv că discursurile, cântecele și scandările de acolo ar fi ( printr-o interpretare abuzivă a legii) de natură să rănească “sensibilitatea urmașilor victimelor” ( perversă formulare) și astfel cineva, trecând pe stradă la 200 m distanță ar putea reclama că “se simte lezat” de manifestarea noastră. Nu ar fi ceva cu totul nou, în fiecare an partidele de stânga din Consiliul Local Majadahonda cer interzicerea comemorării Moța – Marin, dar spre cinstea lor primarii succesivi nu au dat curs acestor pretenții agresive. Dar acum, cu noua lege, dușmanii vor mări presiunea…
Să încheiem pe o notă totuși optimistă. Guvernul Sanchez, deși a scăpat săptămâna trecută de o moțiune de cenzură, are zilele numărate. Dacă nu cade mai repede din alte motive, în noiembrie au loc alegeri parlamentare și sondajele arată că Partidul Socialist ( PSOE) al premierului Sanchez va pierde la distanță mare ( dacă alegerile vor fi libere și corecte, ceea ce nu mai e sigur după cât de mult au politizat instituțiile statului, inclusiv Tribunalul Constituțional). Învingătorul previzibil va fi Partidul Popular( PP), partid de centru-dreapta ( ceva mai apropiat la origine de valorile tradiționale spaniole, dar tot mai ambiguu cu trecerea timpului) care promite să oprească derapajele actuale, dar care are penibila reputație de a fi uitat promisiunile odată ajuns la putere, menținând aberațiile votate de socialiști ( cazurile cel mai flagrante – avortul, căsătoria homosexualilor, legea memoriei istorice, etc) părând a se complace într-un fel de împărțire a ciolanului cu socialiștii și înșelând sistematic speranțele electoratului de dreapta. E posibil însă ca PP să nu aibă singur majoritatea necesară pentru a forma guvernul și să aibă nevoie de un aliat, care ( după configurația prevazută de sondaje) nu poate fi decât Vox, partid calificat drept “extrema dreaptă” de către analiștii de stânga și care în anumite probleme identitare ar putea exercita o presiune benefică asupra viitorului guvern. Dar Vox, al cărui discurs e bun pe anumite subiecte care ne interesează ( sfidând corectitudinea politică de stânga), nu a trecut încă proba faptelor și semnalele dubioase nu lipsesc. Așteptăm cu speranțe ponderate aceste alegeri, dar în mod categoric dorim schimbarea.
În fine, o scurtă remarcă legat de monarhie și Biserică, două instituții fundamentale pentru istoria și identitatea spaniolă. Ambele datorează foarte mult regimului național și lui Franco în special. Dacă comuniștii ar fi câștigat Războiul Civil monarhia ar fi dispărut din istorie, iar Biserica Catolică era în pragul exterminării ( 13 episcopi și 4000 de preoți asasinați, peste 1000 de biserici incendiate, etc și numărul s-ar fi amplificat dacă comuniștii ar fi cucerit întregul teritoriu). Dar dintr-o falsă înțelegere a neutralității politice, ambele instituții au cultivat o anumită pasivitate care le-a slăbit mult relevanța în spațiul public, acesta fiind ocupat agresiv de propaganda de stânga care a ajuns să dicteze ce bine și ce e rău în trecutul și prezentul Spaniei. Lipsa de reacție a regelui Felipe VI și a ierarhiei spaniole în cazul deshumării lui Franco ( dar și în alte momente semnificative) a lăsat un gust amar…și de atunci încoace lucrurile nu par a se fi schimbat, sper să mă înșel. Cu siguranță există preoți și chiar episcopi care gândesc diferit, dar iată că disciplina catolică funcționează perfect atunci când…nu trebuie. Am ținut să precizez eu ca și catolic aceste lucruri ( le-am precizat public și atunci în 2019, declarația mea există pe youtube, în limba spaniolă). Iar părintele Santiago Cantera vorbea atunci despre necesitatea unei “Biserici profetice” ( nevoie acută și în România și în multe alte țări ) care să riște pe termen scurt pentru demnitate și continuitate în Adevăr, în comuniune cu martirii noștri.