La împlinirea a 10 ani de trecerea la Domnul a seniorului camarad Nicolae Roșca din Constanța (9 ian.1921 – 2 apr. 2013), ultimul secretar general al Senatului Legionar, secretar personal al Comandanului Horia Sima timp de 4 decenii, neobosit luptător în cei peste 70 ani de intensă activitate legionară în țară și exil, președinte al Fundației noastre „George Manu” în ultima parte a vieții, oferim aceste gânduri pline de respect și recunoștință.
Opera scrisă a lui Nicolae Roșca se compune din numeroase articole publicate în exil și în țară (multe în revista noastră Permanențe, pe care a considerat-o esențială pentru prezentarea autentică a istoriei și gândirii legionare în fața actualei generații) dar și din câteva lucrări de mai mare amploare, care vor rămâne ca repere în literatura legionară prin calitatea sa de participant direct la momente istorice importante dar puțin cunoscute („Batalioanele de la Sărata”), prin prezentarea sintetică a unor fenomene controversate, pentru a lăsa să strălucească adevărul prin îndepărtarea “zgurei” propagandei ostile („Cronica unor violențe politice”) sau monografii istorico – doctrinare de mare claritate („Ce este Frăția de Cruce ?”). Pe lângă rolul său de martor autentic, apărător al adevăratei istorii legionare (și cunoscător direct al vieții și activității a numeroase personalități), Nicolae Roșca se apleacă și asupra doctrinei legionare, idealul mărturisit și trăit de dânsul și de generația sa, subliniind caracterul peren al principiilor sale fundamentale. Cultura sa vastă dar și formația sa științifică îi permit să exprime cu deosebită precizie și într-un limbaj actual, deplin accesibil publicului din secolul XXI, valorile pe care le-au promovat și trăit legionarii și actualitatea lor în societatea contemporană.
Doctrina legionară a fost formulată, ca principii fundamentale, de către Corneliu Zelea Codreanu și Ion Moța și apoi dezvoltată în ampla operă a lui Horia Sima și a altor gânditori legionari. Structura de bază a doctrinei, fixată de fondatori, rămâne permanentă, dar evoluția în timp a Mișcării permite îmbogățirea ei cu noi analize, cu aprofundarea și confirmarea unor principii intuite de generațiile precedente. Prezentând valorile spirituale și modul de organizare al „Frăției de Cruce”, organizația elevilor de liceu (în cadrul mai larg al Mișcării Legionare), dar și în articole ulterioare pe aceeași temă, Nicolae Roșca scoate mereu în evidență caracterul universal și etern al esenței educației legionare (unele forme de organizare putând evolua în timp în funcție de contextul social și politic care se schimbă) afirmând cu curaj și în secolul XXI valabilitatea sa, argumentul suprem fiind cel al faptelor, al înaltului grad de eroism (faimă de sfințenie, în cazul unora) la care au ajuns mulți legionari în timpul prigoanelor aproape neîntrerupte, pe lângă realizările majore pe plan cultural, științific, administrativ (în scurta guvernare), toate izvorând direct sau indirect din starea de spirit în care s-au format caracterele. Ne vom opri asupra câtorva afirmații relevante din analizele lui Nicolae Roșca, care ilustrează aceste adevăruri.
„Mișcarea Legionară, care a izvorât din spațiile luminoase ale sufletului românesc, a fost urmată cu entuziasm, credință și curaj de marea majoritate a tineretului țării noastre dintre cele două războaie mondiale. Ea a dat naștere unui fel de mit național în sufletul unei generații întregi de români, care au crezut cu tărie în valorile esențiale ale poporului lor, le-a dezgropat de sub molozul istoriei și au căutat să le pompeze din nou în viața românescă modernă. Ei au visat un destin creștin pentru țara lor și chiar pentru întreaga omenire și și-au scăldat credințele în apele limpezi ale speranței.” (Ce este Frăția de Cruce?, editura Vicovia, pag.69)
„Arhanghelul Mihail a fost cavalerul ceresc care a învins prin dragoste și vitejie, prin credință și lealitate față de Dumnezeu, puterile răului care se ridicaseră împotriva ordinii create de El. Astfel de la început, Corneliu Zelea Codreanu – într-un secol care se deschisese raționalismului sec și materialismului – își îndreaptă privirile spre cer și imprimă, prin numele ce îl dă organizației sale, coordonatele și misiunea ei de bază pe căile luminoase ale credinței, cu vitejie și lealitate pentru țară, să se înarmeze toată suflarea românească, să spargă întunericul și să deschidă un drum drept în istorie pentru neamul nostru.” (idem, pag.74)
„După lungi prigoane în care guvernele democrate din România (toate fără excepție) au consumat până la fund cupa mișeliilor, de la minciuni și calomnii fără număr, imposibil de calificat, până la crime oribile ce au rănit adânc conștiința națiunii, tineretul român (cu pierderi dureroase și de neînlocuit ), a învins sub comanda lui Horia Sima, noul șef al Mișcării Legionare, în acea lună septembrie 1940.” (idem, pag.90)
„Educația legionară se baza pe câteva puncte obligatorii pe care Corneliu Zelea Codreanu le considera esențiale pentru formarea tineretului; credința în Dumnezeu, conștiința istorică, sănătatea morală, capacitatea de lucru și de creație, înfrângerea interesului personal, dragostea.” (idem, pag.126)
„Rebeliunea raționalistă de azi, unde totul vrea să se facă numai după logica oamenilor (care nu poate fi decât subiectivă și mărginită) este tocmai îndepărtarea de realitatea umană. Este o rebeliune îngâmfată și periculoasă pentru om. Asemenea lui Adam în grădina paradisului sau a rebeliunii de la turnul Babel, omul vrea să iasă (e mai comod pentru el) din sistemul legilor în care a fost așezat de Creatorul său. Acestea sunt singurele legi realiste – prin originea lor divină și eternă – care pot să împlinească omul și să îl facă fericit. În neghiobia lui orgolioasă, însă el vrea să creeze altele, pe măsura lui și a dorințelor sale. Dar în aceste legi noi, mărginite și viciate de la început, se îngroapă elanul omului și setea lui de a se ridica pe culmile înalte ale existenței. Realismul autentic înseamnă a realiza ceea ce viața cere de la noi toți ținând seama de legile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Căci de la El vine totul, chiar și gândirea politică, care pentru a fi bună și roditoare nu poate fi în contradicție cu preceptele Lui. Realismul este deci trăirea în Adevăr și adevărul nu este nicidecum circumstanțial. Corneliu Codreanu trăia intens această realitate.” (idem, pag.124)
„Corneliu Codreanu a privit cu ochi critici în jurul său și și-a dat seama că împotmolirea tuturor formulelor politice pe care le-a adoptat societatea modernă se datorește tocmai faptului că a pierdut contactul cu realitatea de bază, pe care a înlocuit-o cu „realități” fictive. Poporul, spune el, nu se condue dupa voința lui – Democrație. Nici după voința unei persoane – Dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legi făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi naturale de moarte. O națiune merge la viață sau la moarte după cum respectă pe unele sau altele din aceste legi. Oamenii politici au obligația de a cunoaște aceste legi, de a le trăi cu toată convingerea și de a guverna popoarele pe baza lor, dacă nu voiesc să-și conducă națiunile spre moartea lor istorică.” (idem, pag.125)
„Codreanu a intuit ca nimeni altul tragedia omului contemporan, plin de incertitudini, a înțeles că toate curentele liberaliste moderne, spiritual goale, dar arogante și cinice, îndrăznețe și chiar crude când se văd depășite, blochează drumurile omului atât în trăirea sa personală și cât și în cea socială și îl îndreaptă spre un faliment dureros. A înțeles că noua „religie” ce a invadat lumea contemporană, fruct al dezordinii morale a individului și societății, marxismul, va arunca lumea în haosul celei mai negre barbarii. A intuit cu claritate nenorocirile ce pândeau poporul românesc, care pentru a se putea salva avea nevoie de o nouă îndrumare săntoasă, de idei politice clare și de o reapropiere sinceră de Dumnezeu.” (idem, pag.126)
„Generația legionară, aparent învinsă de forțele negative ale istoriei, a fost o generație privilegiată. O generație de onoare, de mândrie, de vitejie, de visuri naționale înalte. Popoarele își croiesc drum în istorie numai datorită impulsurilor date de astfel de generații mari, care au avut ceva de spus timpului lor. Ele apar la intervale mai lungi sau mai scurte dar întotdeauna în momentele cruciale ale existenței popoarelor lor. Și cu cât privim mai atent la desfășurarea actuală a societății omenești cu atât crește mai mult convingerea în dreptatea acelei generații și în oportunitatea apariției ei în mijlocul unei lumi care iniția un ciclu de decadență. Și nu doar cea națională românească, ci societatea omenească în general.” (idem, pag.156)
„Vasile Băncilă spunea: Odată și odată va rămâne după noi cenușa, dar va fi rămas și o flacără de lumină, care va fi trecut prin noaptea existenței… O astfel de flacără de lumină întindem noi legionarii cu bucurie, cu încredere și cu îndemn generațiilor viitoare ale țării noastre…” (idem, pag.162)
Nicolae Roșca – Prezent!