De ce a cedat Bârsana?

Mircea Vulcănescu omagiat în Maramureș

Situată la 20 km de Sighetu Marmației, pe valea Izei, comuna maramureșeană Bârsana, vatră românescă de mare tradiție, a fost supusă constant, din 2017 încoace, presiunilor Institutului “Elie Wiesel” pentru a elimina numele filosofului martir Mircea Vulcănescu din titulatura școlii gimnaziale din comună (nume conferit cu mai bine de 25 ani în urmă, în cadru festiv, în amintirea prezenței acestuia aici ca tânăr student în echipele sociologice ale lui Dimitrie Gusti, prezență evocată ulterior în opera sa). Primul atac, în 2017, a fost respins, autoritățile locale, în frunte cu primarul Teodor Ștefanca refuzând eliminarea numelui, fiind susținute fervent de opinia publică locală – cele două parohii, cea ortodoxă (inițiatoarea conferirii numelui în 2018) și cea greco-catolică, majoritatea cadrelor didactice si alți intelectuali din comună, dar și prin numeroase mesaje de susținere din Maramureș și din țară, publicate în presă (inclusiv cel trimis de mine în numele AULA- asociație ce grupează un  mic număr de urmași ai unor deținuți politici). Ulterior, subiectul a ieșit din prim-plan, se părea că lucrurile vor rămâne așa, dar presiunile Institutului “Elie Wiesel” au continuat, puține informații ieșind însă în spațiul public. Neoficial credeam și spuneam că “Bârsana rezistă”. De fapt, nu prea știam mare lucru…

 

Bârsana a capitulat. Sau poate nu …

Pe 2 septembrie apare pe mai multe pagini de internet (Incorect politic, Napocanews, probabil și altele) informația conform căreia denumirea școlii a fost schimbată, prin eliminarea numelui lui Mircea Vulcănescu,  în urma unei hotărâri a Consiliului Local Bârsana (nr.16/2023), schimbare de care Inspectoratul Școlar Județean Maramureș a luat act pe 31 august 2023  (conform legislației actuale acesta nu are putere de decizie în asemenea cazuri). Totul părea clar, rezolvat în direcția dorită de “Elie Wiesel”. Dar de ce au cedat cei din Bârsana, după o rezistență atât de îndelungată ? De ce au cedat acum ? Ce s-a întâmplat între timp și nu știm noi ? Au ajuns presiunile lui Alexandru Florian la un nivel de șantaj insuportabil ? Cu ce anume au fost amenințați? Votul din Consiliul Local a fost unanim sau au fost și voturi contra? Primarul fiind din PSD am dedus că acest partid a votat schimbarea… dar oare și celelalte partide s-au aliniat militărește la capitulare sau a fost o anumită opoziție? De ce n-au protestat public măcar cei care s-au opus? Sau poate că nu s-a opus nimeni…Dar opinia publică din comună de ce nu zice nimic de data asta (preoții, intelectualii…)? Reacțiile ar fi trebuit să fie majore încă înainte de votul din Consiliul Local, la ședința obligatoriu publică să fie prezenți formatorii de opinie care au apărat numele școlii în toți acești ani și să ia atitudine…Chiar nimic, nici înainte nici după? Ciudat…

Am căutat informații direct din Bârsana, prin diverse cunoștințe sau punând întrebări pe unele pagini de facebook dar…tăcere completă! Nimeni nu știe nimic? Sau nimeni nu vrea să spună nimic? Pare greu de crezut…Am indicat sursele de unde am informația, dar nicio reacție… Am început să sper că poate nu e adevărat, e o neînțelegere undeva…dar atunci nu ar trebui dezmințite zvonurile false din presă ? Hmmm…Ceva și mai ciudat, directoarea școlii, prof. Maria Bernicki continuă să posteze pe facebook anunțuri oficiale semnate cu titulatura completă a școlii, cu Mircea Vulcănescu scris negru pe alb…deci schimbarea efectivă nu a avut încă loc??? Sau e doar inerție, lipsă de atenție?

În Sighet iarăși nimeni nu pare să știe nimic, am pus întrebări în stânga și-n dreapta dar nimic… pâna ce pe 13 septembrie fostul administrator al Memorialului (și fost prefect țărănist în anii ‘90), prof. dr. Gheorghe Bârlea mă oprește pe stradă revoltat, confirmând că schimbarea de la Bârsana a avut efectiv loc, dar că nu se mai poate face nimic…Întreb și iar întreb… ce se întâmplă de fapt la Bârsana ?? Și cum e posibilă o asemenea liniște suspectă…?

 

Cultul eroilor anticomuniști în Maramureș

Maramureșul istoric (zona de la nordul lanțului muntos Gutâi- Țibleș- Rodnei, aproximativ 3.000 km pătrați), unul dintre focarele rezistenței anticomuniste din România în perioada 1945-1953 (dar și ulterior foarte refractar la mentalitatea noului regim) a cunoscut după 1990 o frumoasă și logică revenire la valorile tradiționale, una din ele fiind preocuparea pentru cultivarea memoriei martirilor și eroilor români din regiune (dar nu numai) care s-au jertfit pentru apărarea credinței creștine și identității românești, a libertății și proprietății. Astfel, din inițiative și cu eforturi locale (contribuția statului fiind practic nulă) în Maramureș au fost înălțate și sfințite (cu participare populară semnificativă) mai multe monumente, troițe, cruci, plăci memoriale, etc în cinstea luptătorilor anticomuniști maramureșeni. Astfel avem 3 monumente la Dragomirești (un merit special are domnul Aurel Vlad din S.U.A., fiu al localității, el însuși deținut politic), un monument și o casa memorială la Ieud, monumentul de la Șieu, Crucea Albă din Cimitirul Săracilor din Sighet, (alături de alte monumente, tot acolo,  în cinstea personalităților exterminate în închisoarea Sighet), sanctuarul martirilor Bisericii Greco – Catolice (chiar lângă Cimitirul Săracilor) aflat în construcție, recenta placă mnemorială de la Colegiul Național “Dragoș Vodă” din Sighet, etc.

Un rol special și de mare anvergură îl are Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet (aflat în clădirea fostei închisori), vizitat până acum de milioane de români și străini, rodul muncii de 30 de ani a inimoșilor intelectuali din Fundația Academia Civică de la București, conduși de poeta Ana Blandiana (fiică de deținut politic) și soțul dânsei Romulus Rusan, de fericită memorie.

Așadar, omagierea la Bârsana a personalității lui Mircea Vulcănescu nu a fost numai un frumos act de cultură ci și o confirmare firească a demnității maramureșene, a respectului pentru jertfele neamului românesc. Dar…forțe din afară vor să ne impună alte repere, alte (non) valori….

 

Preot prof. Marius Vișovan

18 septembrie 2023

 

Update 2 octombrie. Am fost personal la Bârsana și am văzut că placa cu numele școlii a fost dată jos urmând a fi înlocuită cu alta, fără numele incriminat. Bustul lui Mircea Vulcănescu din fața școlii e încă în picioare, dar oare până când…?

Default thumbnail
Subiectul precedent

Poate fi înfrânt comunismul?

Subiectul următor

Sfântul Siluan Athonitul – un suflet care a îmbrăţişat întreaga lume

Cele mai recente din

Decemvirii (28)

Presa oficială și clasa politică la moartea lui Stelescu  Vestea morții lui