Ca să răspundem la această întrebare care preocupă întreaga lume, trebuie să examinăm mai întâi cum de-a ajuns comunismul la puterea de astăzi, cum de-a devenit o primejdie mondială, ameninţând existenţa tuturor popoarelor.
Trebuie să ne reamintim etapele de ascensiune ale Moscovei, factorii care au sprijnit şi promovat imperialismul bolşevic.
- La originea situaţiei actuale din Europa, cu jumătatea ei orientală ocupată şi înrobită, stau acordurile secrete de la Teheran şi Yalta. Nu ne referim la declaraţiile oficiale de la aceste conferinţe care n-au fost decât o perdea de fum, destinată să acopere realitatea, ci la discuţiile şi deciziile secrete, luate între cei „trei mari“. Ca urmare a acestor acorduri nemărturisite, Stalin a obţinut mână liberă să subjuge şi să implanteze comunismul în întreaga Europă răsăriteană. Statele învingătoare ca Polonia sau învinse ca România au avut aceeaşi soartă.
- Nu numai că Rusia bolşevică şi-a extins sfera de influenţă până la Elba, dar Aliaţii Occidentali au avut grijă să-i ofere împrumuturi uriaşe pentru a se menţine la suprafaţă economia ei falimentară. A trecut de 100 miliarde de dolari datoria contractată de Rusia şi ţările satelite pe piaţa occidentală. Bani ce vor fi plătiţi în final tot de contribuabil căci băncile care au dat împrumuturi regimurilor comuniste au avut grijă să-şi asigure garanţia statelor respective. Occidentul a contribuit cu propria lui bogăţie la supravieţuirea unui regim repudiat de toate naţiunile subjugate. Împrumuturile contractate în lumea liberă n-au fost folosite de bolşevici pentru ameliorarea standardului de viaţă al populaţiei, ci pentru înarmarea şi subvenţionarea subversiunii comuniste în întreaga lume.
- Nesatisfăcuţi cu ce-au obţinut la Teheran şi Yalta, capetele diriguitoare de la Kremlin au cerut de la occidentali în interesul „păcii“ şi al „securităţii“ ca ocupaţia militară a Europei răsăritene să se transforme dintr-o stare de fapt într-o stare de drept. După ani de zile de agitaţie, au obţinut această concesiune, prin Actul Final de la Helsinki, în anul 1975.
Dacă naţiunile occidentale nu ajută popoarele subjugate să se elibereze, comunismul le va devora pe rând şi pe ele.
Explicaţia e simplă. Guvernele occidentale sunt prizoniere ale conspiraţiei comuniste. Ele nu sunt ele ci execută ordine, mandate, sugestii, care vin de la forţele oculte ce stau în spatele lor şi care sunt un fel de prelungiri ale hidrei de la Moscova.
Până când guvernele lumii libere nu-şi vor recunoaşte inamicii interiori şi nu se vor debarasa de ei, nu se poate aştepta nicio schimbare în atitudinea acestor guverne.
S-a născut o mare speranţă în toate cercurile de exilaţi venirea lui Reagan la putere. Dar şi atitudinea acestuia demonstrează că influenţa conspiraţiei comuniste n-a încetat la Casa Albă. După începuturi promiţătoare politica americană actuală s-a împotmolit într-un lanţ de contradicţii. E suficient să pomenim anemica reacţie a preşedintelui la represiunea din Polonia, după ce înainte a avizat de nenumărate ori Moscova de gravele consecinţe ce vor urma. N-a făcut pentru Polonia, nici cât Carter pentru Afganistan.
Revenind la întrebarea pusă ca titlu al acestui articol, „poate fi înfrânt comunismul“, răspundem că „da“, dar nu pe căile urmate de Occident până acum.
Horia Sima, Ţara şi Exilul, an XVIII, 1981-82
