Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos!

Cei mai mulți dintre voi își amintesc cuvintele lui Moța: “Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere sufletească pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apărarea lui Hristos?”, adresate familiei în scrisoarea prin care le explica și îi ruga să îi înțeleagă decizia plecării și jertfei.

Aceste cuvinte nu sunt o figură de stil din niciun punct de vedere. Printre nenumăratele masacre, blasfemii și ticăloșii pe care republicanii comuniști le-au săvârșit în Spania implementand cu succes metodele bolșevice, s-a numărat și mitralierea unei statui a lui Iisus Hristos. Cuvintele lui Moța dădeau glas unei realități cutremurătoare a războiului civil spanoil, realitate cu care luase contact înainte de plecarea în Spania.

Ne întoarcem în timp, vara lui 1936, Madridul se află sub stăpânirea comuniștilor. În zona Getafe din Madrid se află Mănăstirea Cerro de los Angeles cu Monumentul Național Sagrado Corazón de Jesús (Sfânta Inimă a lui Iisus), construit în vârful unui deal (cerro = deal). Acest Monument impresionant fusese ridicat în 1919 și avea o înălțime de 28 m (9 m soclu și 19 m statuia Mântuitorului). Statuia în sine îi deranja pe comuniști, fiind vizibilă de la depărtare, totodată poziția Mănăstirii era una strategică, putând fi folosită că bază de atac asupra naționaliștilor care încercau să se apropie pentru eliberarea orașul.

În 23 iulie 1936 comuniștii atacă Mănăstirea încercând să o ocupe. La acea dată călugărițele carmelite și preoții mănăstirii fuseseră deja evacuați. Rămăseseră mai mulți tineri pentru a o supraveghea și a o apara. Comuniștii vor să profaneze statuia, 5 tineri încearcă să îi oprească așezându-se cu piepturile goale în fața giganticei statui, sunt împușcați pe loc. Acești tineri se numeau: Fidel Barrio, 21 ani, organizația Juventud Obrera Cristiana; Pedro Justo, 32 ani, organizația Juventud Obrera Cristiana; Vicente de Pablo 21 ani, organizația Juventud Obrera Catolica; Elias Requejo, 19 ani Juventud Obrera Catolica; Blas Ciaretta, 40 ani. După terminarea războiului trupurile lor au fost recuperate și astăzi se odihnesc în sanctuarul Mănăstirii, cei 5 aflându-se și în proces de beatificare.

După data de 23 iulie comuniștii ocupă tot ansamblul din Cerro de los Angeles. În 28 iulie un pluton de milițienii (denumire folosită de republicanii comuniști) au organizat o “execuție” a Mântuitorului, trăgând cu mitralierele în el, încercând să nimerească fără succes inima lui Iisus (evidențiată în cadrul sculpturii). Execuția a fost gândită ca formă de propagandă de către autoritățile republicane. Milițienii au venit de la Madrid în Cerro de los Angeles însoțiți de o echipă cinematografică pentru a imortaliza execuția simbolică a lui Hristos.

Echipa de filmare aparținea British Paramount News. Materialul finit durează 7 secunde și a fost difuzat în emisunea de știri a British Paramount News în data de 18 august 1936 (este disponibil și acum pe youtube sub numele de “El fantasma de la libertad”). Celebra fotografie a milițienilor care mitraliază statuia a fost realizată de reporterul Paramont. Imaginea a fost publicată mai întâi în Daily Mail cu subtitlul “Războiul împotriva religiei al spaniolilor roșii”. Fotografia a fost apoi folosită de Frontul Popular care a propagat-o în toată presa controlată cu subtitlul „dispariția unui obstacol”. Imaginea s-a răspândit cu viteză uimitoare pe tot globul. Cine sunt „actorii” din această imagine nu știm, dar dacă o privim cu atenție, în partea dreaptă a ei, vedem cum o milițiană, deci o comunistă, privește toată scenă cu interes și mâinile în șolduri…

Trebuie să înțelegem că deși fotografia a fost făcută în scop propagandistic, cei de acolo au avut intenția reală de a batjocori și distruge monumentul. Câteva zile mai târziu au încercat să dărâme statuia pe care o înconjuraseră cu un cablu uriaș de oțel tras de un tractor. Statuia nu s-a mișcat din loc, cablul s-a rupt după câteva încercări. Atunci au găsit soluția cea mai sigură: dinamita. În 7 august 1936, cu dinamita adusă pentru acest scop de minerii asturieni, Monumentul a fost aruncat în aer. După măreață realizare milițienii au răsuflat ușurați rostind „în sfârșit a căzut bărbosul!”. Cu toate astea inima lui Iisus nu a fost atinsă și nici sfaramata, bucata de piatră care o conține se află și astăzi, întreagă, în Mănăstire. Între statuile de la baza Monumentului, absolut intactă a rămas statuia Fecioarei Maria – martoră încă o dată la execuția fiului ei…

După distrugerea monumentului milițienii victorioși s-au fotografiat suiți pe soclu, pe locul unde până atunci se aflase statuia Mântuitorului, iar primăria Getafe condusă desigur de comuniști, a decis schimbarea numelui din Cerro de los Angeles în El Cerro Rojo (Dealul Îngerilor în Dealul Roșu).

La 6 noiembrie 1936 trupele naționaliste conduce de Generalul Varela eliberează zona Mănăstirii, prima Liturghie se săvârșeste la 9 noiembrie, iar după terminarea războiului, la 18 iulie 1939 se pune piatra de temelie al noului Monument, identic cu cel vechi, așezat în vecinătatea lui. Din vechiul monument se pastrează multe statui de pe soclu parțial afectate și capul mitraliat al lui Iisus (rămas un bloc de piatră lipsit de trăsături) așezat pe locul vechii statui. Pe întreaga suprafață a soclului se văd și astăzi urmele gloanțelor.

Asta este povestea nebuniei milițienilor și a biruinței lui Iisus. Să revenim acum la partea în care Mișcarea Legionară s-a intersectat cu această poveste.

Legionarii au urmărit mereu situația din Spania. După instaurarea celei de-a Doua Republici Spaniole (1931) prezența comunistă și pretenția ei acaparatoare și reeducatoare se face simțită nu numai în peninsula Iberică ci și în toată Europa. Articole de presă se propagă prin marile agenții internaționale de știri și ajung și în ziarele de la noi.

În ziarul “Calendarul” din 2 februarie 1933, Ion Banea nota în articolul “Focul din apus”: În țara de peste munții Pirinei s-a aprins focul distrugător al revoltei. Orașele în care mândrii cavaleri spanioli purtau dragostea și cântecele lor pline de sentimentalism, astăzi anarhiștii își găsesc teren viu de experimentare a bombelor de marcă moscovită și a țăcanitului de revolver. Locașurile de închinăciune sunt azvârlite în aer și date pradă flăcărilor ca nemaifiind folositoare în noua orientare de viață… Anarhiștii bine înarmați și în continuu alimentați de focul bolșevic de la răsărit au reușit printr-o propagandă continuă și perseverență să pătrundă printre muncitori și chiar în masele țărănești răsculându-le… O legitimă îngrijorare ne cuprinde stabilind această situație internațională și unele întrebări se impun. Va rezista această Europă bătrână flancată de dușmani? Fascismul – o nouă formă de viață și de orientare – care stă la mijloc ca un monument de splendoare al ordinei, al muncii pozitive și al realităților, împreună cu mișcările naționaliste din alte țări, va fi în stare să stingă și să nimicească focul comunist?

În rândurile legionarilor Ion Banea și Ionel Moța manifestă un interes constant, pe măsură ce situația escaladează și începe războiul civil ambii încep să publice în presa de dreapta sau în ziarele legionare diverse articole închinate situației din Spania. “Libertatea” revista de la Orăștie a Pr. Ioan Moța și a fiului său Ionel Moța, publică număr de număr știri despre parcursul războiul civil, astfel încât legionarii află constant toate grozaviile petrecute pe tărâm spaniol. În numărul din 20 septembrie 1936 „Libertatea” publică textul „Cel mai ticălos pluton de execuție”:

Pluton de execuție se chemă la vreme de război mănunchiul de ostași care împușcă pe un trădător osândit la moarte.

Zilele trecute, comuniștii, încă stăpâni în Madrid, au făcut un asemenea pluton de execuție și s-au dus la o mare statuie (monument) al Domnului Iisus Hristos, care se mai afla nedărâmată pe o piață a Madridului. Și s-au așezat în fața marelui monument de piatră al lui Iisus și au luat pușca la ochi împușcând pe… trădătorul Iisus, până ce a sărit în țăndări tot chipul de piatră al Mântuitorului! Au vrut prin acesta comuniștii, să arate că Domnul Hristos este un trădător al poporului care nenorocește poporul prin învățătură lui și care trebuie ucis din sufletele creștinilor ca și din icoanele și statuile văzute cu ochi trupești.

Chipul acesta când plutonul de execuție împușcă pe Domnul Iisus a fost publicat zilele acestea în ziarul „Universul” după o fotografie. Îl vom publica și noi.

Biet popor spaniol, ce blestem a căzut pe capul tău, pustiind astfel sufletul tău?

Într-adevăr “Universul” – ziarul cu cea mai largă răspândire în România interbelică – publicase în data de 12 septembrie 1936, pe prima pagină, imaginea milițienilor mitraliind monumentul, însoțită de comentariul „O scenă îngrozitoare în Madrid: comuniștii trag cu puștile că să dărâme vestita statuie a lui Iisus din piața Cerro de los Angeles”.

În revista „Flori de Crin”, Anul V, Nr. 7-10, 1936, sub titlul „Distrugătorii de biserici. Observații pe marginea celor ce se întâmplă în Spania”, Banea scria:

Pe deasupra sângelui de frate, care curge din belșug acolo, din pricina anarhiei comuniste, care a otrăvit acest neam, înregistrăm acum fapte, pe care nici cele mai inchiziționale și păgâne vremuri nu le-au cunoscut vreodată. Numai geniul negru al lui satan, reprezentat aici prin jidovimea bolșevizată, poate scorni asemenea lucruri. Cadavre de călugări și călugărițe, scoase din liniștea odihnitoare a mormintelor lor, pentru că să fie batjocorite. Preoți, călugări și episcopi împușcați, spânzurați și omorâți în cele mai grozave chinuri. Oameni care nu au altă vină, decât a nu simpatiza bestiile roșii – sunt scoși din temnițe – stropiți cu benzină și aprinși de vii ca făcliile. Ard și se dărâmă cu ură și cu furie drăcească Mănăstirile și Bisericile.

Se distruge cu iudaică ticăloșie crucea și orice umbră de credință. Și culmea acestor profanări care revoltă până la sânge, stă în strigătoarea la cer mârșăvie de a face din altarul unei sfinte Catedrale, closet!

Acesta este, sumar, aspectul hidos, pe care-l prezintă revoluția bolșevică din Spania, a cărui stâlp de susținere este așa zisul „guvern legal” din Madrid!

Vă dați seama ce mare a fost impactul acestor știri de pe frontul spaniol și a infamei imagini, în rândurile legionare. Această imagine alături de povestea incredibilă (dar adevărată) a rezistenței Alcazarului sunt elementele care îl determina pe Ion Moța să plece în Spania pentru a da marea jertfă, lui i se alătură Vasile Marin, Neculai Totu, Gherghe Clime, Bănică Dobre, Alexandru Cantacuzino, Gen. Gheorghe Cantacuzno și Pr. Dumitrescu Borșa.

În 22 noiembrie Moța redactează mai multe scrisori pe care i le lasă prof. Nae Ionescu cu rugămintea de a fi predate destinatarilor în cazul morții sale. În scrisoarea adresată părinților găsim aceste cuvinte atât de cunoscute fiecărui legionar „Se trăgea cu mitralieră în obrazul lui Hristos!”. Moța le-a scris având în minte imaginea Monumentului din Cerro de los Angeles. În 24 noiembrie cu această imagine în gând pornea spre Spania de unde avea să se întoarcă biruitor și nemuritor în inimile legionarilor și ale falangistilor!

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

„Varianta oficială” – ediţia 2024

Default thumbnail
Subiectul următor

Comemorarea Moța Marin 2024

Cele mai recente din