Constantin Goga: Crinii de sânge

După cum întinderea stepelor cădelniţează pe aripi de arşiţe oazele, tot aşa plaiurile de suflet ale tineretului azi cădelniţează, în crinii credinţei legionare, mărgăritarele de visuri ale unei Românii care numai sub bolta frunţilor tinere a putut fi zămislită.

Curate ca lumina cerului şi ca privirile pruncului de la sânul mamei sunt plaiurile de suflet ale tineretului românesc. Sunt curate ca sufletul Preacuratei şi stoluri de îngeraşi aprind, pe întinderea lor azurată, candele de credinţă creştină.

Că născută pentru a fi creştină a fost generaţia tânără care freamătă astăzi, în jurul stindardelor legionare, pe tot cuprinsul Ţării noastre. Nimic nu i-a umbrit, până în prezent, altarul credinţei sale, luminat de crucea de văpăi pe care răstignit a fost Mântuitorul.

Şi ca să-şi apere altarele credinţei, spune slova rânduită în cartea vremilor trecute că a fost în stare acest tineret să-şi lase căminul şi traiul tihnit pentru a-şi irosi tinereţea între zidurile de mucegai ale temniţelor.

Pentru crezurile lui, ca un câine turbat a fost şi este alungat de o stăpânire vremelnică şi vitregă prin toate colţurile cătunelor ruinate. Nu se mai găseşte loc pentr acest odor al Neamului românesc în Ţara care făurită de părinţii şi de strămoşii lui a fost.

Îl lovesc străinii şi înstrăinaţii cu pietrele urii şi-i scuipă faţa lui mai curată ca o năframă de cer, aşa cum jidovii au scuipat pe Hristos.

A răbdat şi rabdă toate umilirile acest tineret, fiindcp ştie că pentru creştinism şi pentru România visurilor lui face acest lucru.

Urcă cu fruntea senină Golgota suferinţelor sale. O urcă fiindcă îşi dă seama că acolo, în vârf, prin răstignirea lui, va găsi mântuire românescul Neam, ajuns vită biciuită de toate leprele unei lumi de putregai.

Îşi cântă calvarul său, în imnuri de freamăt primăvăratic, tineretul lumilor noui. Îl auziţi cum cântă?

„Să strângă frontul cei ce vor să moară

Pentru salvarea ’ntregului Popor

Veniţi, o Românie nouă să răsară

Din jertfele de sânge-a tuturor…”

Să cânte şi să-şi strige vrerea prin tulnicele crezurilor sale. Că nimic nu poate să năruie altarul de suflet oţelit al credinţei legionare.

Iar atunci când la tâmplele, ori în dreptul inimii lui, nemernicia conducătorilor înstrăinaţi va face să înflorească, prin fulger de ură plumbuită, ori prin ghiare de cătuşe, crini de sânge, să împletească aceşti crini în jurul crucii de văpaie, în jurul semnului răstignirii.

Şi să mai împletescă generaţia tănără, din aceşti crini de sânge, o uriaşă cunună pe care s-o pună pe fruntea României de visuri, a României legionare, a României de mâine.

Constantin I. Goga

România Creştină, Anul II, nr. 34, 23 Februarie 1936

Lasă un răspuns

Adresa email nu va fi publicata.

Default thumbnail
Subiectul precedent

Aspecte din activitatea legionară a lui Valeriu Gafencu

Cele mai recente din