Frăţia de Cruce – 100 de ani de la înființare

Frăția de Cruce, structura de tineret a Legiunii Arhanghelul Mihail a împlinit 100 de ani de la înființare, în data de 4 mai 2024. A cuprinde într-un articol istoria centenară a acestui imens corp legionar este evident imposibil, cu atât mai mult cu cât evoluția FDC a fost una spectaculoasă și dinamică. Așadar, pentru a marca această aniversare, voi încerca să creionez câteva repere pentru pe care le consider absolut necesare generației actuale. Voi folosi acesta ocazie și pentru a șterge câteva clișee false care se suprapun voit sau eronat asupra FDC.

Despre Frățiile de Cruce s-a scris câte ceva, mai ales după 1990, în cărțile de memorii ale supraviețuitorilor temnițelor, în volumele generale sau specifice care tratează perioada interbelică, în mai noile cărți închinate sfinților din închisori. Cu toate astea, informațiile (atunci când nu reflectă corectitudinea politică a zilei în așa zisele cărți de istorie) sunt de multe ori personale, amintiri și atitudini ale unor frați de cruce din perioada târzie a FDC. Acest fapt, suprapus lipsei de informație și mentalității cititorului, crează uneori o imagine ușor (sau alteori masiv) eronată asupra fenomenului FDC. Astfel că mulți cititori ai literaturii de detenție au rămas cu impresia că frații de cruce erau doar niște copii care își iubeau neamul, elevi foarte buni la carte, buni creștini, unii chiar cu înălțime spirituală și cam atât.

Legătura cu Mișcarea Legionară le pare unora vagă, altora marginală și nerelevantă, alții încearcă cu tot dinadinsul să îi spele pe frații de cruce de orice urmă de legionarism pentru a-i arăta exclusiv în latura lor târzie, de mărturisitori și pătimitori ai temnițelor, punându-i în contrast voit cu “legionarii capabili de acte violente” – teza preferată a istoricilor și a tuturor detractarilor Legiunii. Deasemenea există mitul (în care credeau din păcate și unii frați de cruce recrutați după 1944), că frații de cruce nu aveau nicio legătură cu politica.

Ei bine adevărul este cu totul altul. Frăția de Cruce este cel mai vechi și mai complex organism al Mișcării Legionare, parte integrantă a vieții, gândirii, doctrinei și organizării legionare. Mai mult. Cu acest gând tinerii elevi intrau în FDC, pentru acest ideal depuneau jurământul de frate de cruce, în acest duh creșteau luptând să își ridice continuu nivelul moral, spiritual, cultural, patriotic, eroic: pentru a deveni legionari. Educația (de toate tipurile) nu a fost scopul FDC, ci mijlocul de realizare al scopului: apariția legionarului. Este adevărat că unii frați de cruce din generațiile târzii au rămas doar cu educația, situatia politică a țării făcând imposibilă atingerea scopului lor final.

Cât privește politica, frații de cruce erau educați să nu facă politica partidelor politice de la acel moment, să se ferească de politicianismul ce sugruma ființa națională. Ei trebuiau să dea României viitoare un alt model de om, care să se ridice împotriva politicianismului și a politicii făcute până atunci de partidele clasice. Dar acest om nu creștea afara în sferei politice, temele de discuții stabilite de Căpitan pentru ședințele de cuib ale FDC demonstrază cu prisosință accentul pus pe formarea culturii, gândirii și acțiunii politice a acestor copii.

Așa cum poate unii dintre cititorii noștri știu, există un manual pentru organizarea și funcționarea FDC numit „Îndreptarul Frățiilor de Cruce”, redactat în 1936-1937 de Gheorghe Istrate (șeful pe țară al FDC), la solicitarea Căpitanului. Istrate a făcut o muncă fantantică, teoretizând și exemplificând realitatea vie a Frățiilor, care a mulțumit pe deplin intenția Căpitanului. Există totodată indicații clare despre FDC, scrise de mâna Căpitanului în „Cărticica șefului de cuib”. Deci lucrurile sunt clare, sau se pot clarifica pentru cei ce caută adevărul. De aceea, pentru aceștia, vom începe de numărul viitor un serial în care vom publica fragmente din “ Îndreptarul Frățiilor de Cruce”.

Întemeierea Frățiilor de Cruce

Planurile de organizare a tineretului școlar au fost făcute de “Văcăreșteni”, adică tinerii reținuți în urma „complotului studențesc de la 1923”, în timpul detenției lor la închisoarea care le-a dat numele, Văcărești. Este vorba despre Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneața și Tudosie Popescu. Cronologic acesta înseamnă perioada octombrie 1923-martie 1924. La momentul arestării cu toți se aflau deja de 3 ani în centrul luptei studențești. În acei primi ani de lupte intense au înțeles care erau primejdiile și provocările cu care se confrunta studențimea: numerus clausus – pericolul evreiesc, influența masivă a comunismului, încercarea de anihilare a sentimentului românesc, moral, relgios, eroic și național, politicianismul etc.

Planul lor inițial, încheierea luptei și grevei studențești prin trimiterea la cursuri a studenților și zguduirea istoriei prin pedepsirea de către ei, liderii studenților, a trădătorilor neamului românesc, eșuase înainte de a încerca punerea lui în practică. Căzuseră prin trădare, tocmai ei care se legaseră să se sacrifice pedepsind trădarea. În aceste condiții, „Văcăreștenii” croiesc un nou plan: continuarea luptei în cazul în care vor fi eliberați. Dar lupta nu se putea duce fără un număr de soldați care să creadă, să asculte, să înțeleagă și să îndeplinească ordinele.

Căpitanul a înțeles atunci că trebuie să își construiască o oaste, că singura soluție pentru continuarea și izbânda acestei lupte era pregătirea viitorilor studenți astfel încât să fie capabili de a rezista tentațiilor și căderilor. Dar cum? Prin organizarea tinerilor încă din timpul gimaziului și al liceului. În „Pentru Legionari”, Căpitanul avea să noteze ulterior aceste prime gânduri și motivații de organizare:

Și am hotărât ca în caz de vom fi achitați să ne mutăm la Iași cu toții. Acolo să ne facem centrul nostru de acțiune. De acolo să începem, după planurile care erau gata, organizarea întregului tineret al țării cu elevii și elevele cursului superior de liceu și chiar cu cei din cursul inferior, cu școlile normale, cu școlile de meserii, cu seminarele, cu școlile comerciale și cu flăcăii de la țară. În sfârșit urma reorganizarea centrelor studențești. Toți aceștia trebuiau să crească în spiritul credinței care ne însuflețea pe noi, pentru ca până la majorat, să apară pe câmpul politic, unde se va decide soarta luptei noastre, serii după serii, ca niște valuri de asalt care vin din urmă și nu se mai sfârșesc.

Politicianismul infectează viața noastră națională. Organizarea acestui tineret, în afară de necesitatea autoeducării, mai este necesară și spre a-l feri și izola de politicianism și de infecția lui. Coborârea infecției spre tineretul român înseamnă nimicirea noastră și victoria deplină a lui Israel.

Mai mult! Această organizare a tineretului va rezolva însăși problema politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin inaniție, prin lipsă de alimentare. Lozinca întregii generații trebuie să fie: nici un tânăr nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un trădător al generației sale și al neamului. Pentru că el, prin prezența lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la înălțarea puterii politicianiste. Trădător este acel tânăr, după cum trădător este acela care pleacă de pe frontul fraților săi și trece pe poziția inamicului. Deși poate nu va trage cu propria sa armă, dar chiar dacă va aduce numai apă pentru a răcori pe cei ce trag, el este părtaș la uciderea acelora care cad din rândurile camarazilor săi și deci trădător al cauzei.

Teoria care ne îndeamnă să intrăm toți în partide, pentru a le face mai bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă și perfidă. După cum de le începutul lumii curge, zi și noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii numai apă dulce în Marea Neagră și nu reușește să-i îndulcească apa, ci din contră se face sărată și cea dulce, tot așa și noi în cloaca partidelor politice, nu numai că nu le vom îndrepta, dar ne vom strica și pe noi.

Iași, prima Frăție de Cruce

Finalul lunii martie 1924 aduce achitarea celor arestați în procesul complotului studențesc. Moța rămâne însă în arest, deși achitat alături de camarazii lui, este arestat și urmează a fi judecat pentru împușcarea lui Vernichescu (în preziua procesului, Moța a tras în Vernichescu pentru a pedepsi trădarea). Codreanu și ceilalți, odată puși în libertate, încep aplicarea planului de organizare a tineretului.

Astfel ia ființă prima Frăție de Cruce, în data de 4 mai 1924, la Iași, sub conducerea Căpitanului. Din ea făceau parte în jur de 60 de elevi și studenți. La 6 mai 1924 Căpitanul decide înființarea primei tabrere de muncă voluntară, ceva nemaivăzut și nemaiauzit în țara noastră, o inițiativa genială care va cuprinde toată țara în următorii ani. La 8 mai 1924 FDC Iași începe munca în tabăra de la Ungheni, în care elevii și studenții încep să frământe cărămizi pentru ridicarea viitorului lor sediu, în paralel aceiași tineri vor lucra la a doua tabăra de muncă, grădina de zarzavat din Iași.

În vara anului 1924 FDC Iași înființează frații în Vaslui, Neamț, Bacău, Botoșani, Bârlad. La finele lui 1924 se înființează FDC „Unirea” la Focșani, prima frăție care are un nume, de aici încolo toate frățiile vor purta câte un nume. Numărul frățiilor și al orașelor cucerite de Căpitan va continua să crească de la an la an.

În 27 septembre 1924 are loc judecarea procesului Vernichescu și Moța este achitat cu unanimitate de voturi. Imediat după eliberare, Codeanu îi predă conducerea Frățiilor de Cruce. Moța va rămâne în această poziție timp de 10 ani. În 1934 locul său a fost luat de Gheorghe Istrate.

Câteva informații pentru înțelegerea Frățiilor de Cruce

– până a deveni frate de cruce aspirantul trebuia să treacă prin faza de inițiere și stagiul în mănunchiul de prieteni

– stagiul minim în mănunchiul de prieteni era de 3 luni

– legământul fraților de cruce se lua într-un cadru solemn

– frăția cuprindea tinerii cu vârste între 14 și 20 ani

– pentru tinerii între 10 și 14 ani exista structura Frățiorilor de Cruce

– frățiile se înființau exclusiv în mediul urban

– fiecare FDC avea un nume

– membrii FDC erau numai băieți (în primii ani, până la apariția Cetățuilor erau și fete)

– membrii frăției erau organizați în cuiburi

– cuiburile țineau ședințe săptămânale

– ședințele cuiburilor FDC se făceau după structura și ceremonialul ședinței de cuib legionare

– fiecare frate de cruce contribuia lunar cu 1/40 din banii săi

– fiecare frăție avea ca minim patrimoniu material: actele (cartea frăției, dosarele etc), casieria, biblioteca, drapelul

– numărul maxim de membrii într-o frăție era 30

– fiecare frăție avea un șef cu mandat de 1 an

– frățiile din același județ formau un Grup FDC

– șeful pe țară al FDC era numit direct de Căpitan

– scopul final al FDC era pregătirea tineretului pentru primirea duhului legionar

Câteva caracteristici și o periodizare a FDC

Așa cum știm, FDC a fost înființată în 1924. A reușit să funcționeze ca structură activă a Mișcării Legionare până în 1948. Chiar și după acest an, unele frații au reușit să supraviețuiască, pe cont propriu, în mod aproape miraculos, este cazul FDC „Petre Geacu” din Mehedinți ai cărei membri au fost arestați în 1958!

Scurtă prezentare a principalelor etape din istoria FDC:

1. FDC 1924-1927

Sunt anii de început ai FDC, perioada dinaintea înființării Legiunii Arhanghelul Mihail. În acești ani se formează prima generație de legionari care se vor încadra în Legiune din prima zi. Cu acești frați de cruce se înființează primele tabere de muncă, se câștigă primele mari bătălii care au adus simpatia și susținerea opiniei publice (propaganda excelentă făcută în timpul procesului Manciu), se începe contrucția Căminului Legionar Râpa Galbenă din Iași.

2. FDC 1927-1934

Frățiile devin o structură subordonată Legiunii. Sunt momente de declin, urmate de avânturi impresionante. Frați de cruce din prima generație vor fi pe lista primelor grade legionare acordate (Neculai Totu, Traian Cotigă, Mihai Stelescu). FDC se implică activ în campaniile electorale pentru alegerile la care participă Legiunea (sub diverse nume “Gurparea Corneliu Zelea Codreanu”, „Garda de Fier”). Primul marș legionar prin țară făcut sub conducerea Căpitanului, Marșul din Bucovina 1929, este făcut cu membrii FDC Iași, Galați și Focșani. Frați de cruce din toată țara vin să lucreze la București, la Casa Verde. Această perioadă FDC dă prima jertfă, primul martir al Mișcării Legionare: Virgil Teodorescu, asasinat mișelește de autorități la 22 noiembrie 1933, făcea parte din FDC „Dunărea” Galați. Și tot această perioada îl dovedește pe Mihai Stelescu – frate de cruce, ajuns ulterior comandant legionar – ca trădător al Căpitanului și al Mișcării.

3. FDC 1934 – 1938

Este perioada de instuționalizare a FDC sub supravegherea directă a Căpitanului. În 1934 acesta îl numește pe Gheorghe Istrate în fruntea FDC. Sub conducerea lui această structură devine un corp extrem de puternic, mare și disciplinat al Mișcării. Încadrările FDC se fac după toată rigoarea și complexitatea manualului său de funcționare. În 1935 apare prima formă a lucrării teoretice despre FDC „Îndreptarul Frățiilor de Cruce”, forma definitivă și completă va fi redactată în 1937. Primele FDC aniversează 10 ani de la înființare. Au loc primele școli de cadre pentru șefii FDC. Primul lagăr comun al tuturor FDC din țară: tabăra Carmen Sylva 1936. Mihai Stelescu este pedepsit de echipa condusă de foștii săi camarazi din FDC „Dunărea” Galați. Ionel Moța, primul șef național al FDC, cade apărând crucea pe tărâm spaniol. Începe Prigoana cea Mare, nici frații de cruce nu vor fi cruțați.

4. FDC 1938-1940

Odată cu începerea prigoanei, FDC întră în clandestinitate, dar continuă să activeze după posibilități. Numeroși membri FDC sunt arestați pentru diverse acțiuni: elevul Petre Geacu de la Severin pentru răspândire de manifeste legionare; elevii Alexandru Rahmistriuc, Leonid Lututovici, Agenor Danciu, Mihai Stănescu pentru încercarea de pedepsire a președintelui tribunalului militar Cernăuți etc. În asasinatele din 21/22 septembrie 1939, FDC își dă cu prisosință jertfa: șeful FDC Gheorghe Istrate, Neculai Totu, Iordache Nicoară, Traian Cotigă, Florea Găman și alți zeci de foști și prezenți frați de cruce cad secerați de gloanțele nebuniei regale. Alte sute de frați de cruce îndură detenția în lagăre sau închisori. După arestarea și asasinarea lui Gheorghiță Istrate, conducerea națională FDC este preluată succesiv de mai mulți legionari numiți de Comandamentul Legionar de Prigoană, ultimul șef fiind Dumitru Tărăoiu.

5. FDC 1940-1941

În timpul revoluției legionare de la 3 septembrie 1940 participă și numeroase elemente FDC. În timpul guvernării legionare FDC devine unica formă de organizare a tineretului din România. Șefia FDC este predată de Horia Sima lui Ilie Smultea. Preia întreg patrimoniul fostei organizații carliste „Straja Țării”. În toate liceele din țară se crează câte o unitate FDC. Aproape toți elevii de liceu fac parte din FDC. Un exemplu: la liceul Câmpulung Moldovesc, în clasa lui Erast Călinescu, doar doi elevi nu erau frați de cruce: el (având un 4 la matematică nu a fost acceptat până la corectarea notei) și un coleg care era evreu. FDC participă la toate acțiunile Statului Național Legionar: defilări, manifestații, comemorări, deshumări, activitate socială, recuperearea memoriei camarazilor FDC căzuți etc. Acele troite vii formate din legionari, mărșăluind la reînhumarea Căpitanului, pe care le vedem în fotografiile din 1940, erau alcătuite exclusiv din membri FDC. Apare revista „Frăția de Cruce”. Deși guvernarea a durat numai 4 luni, deși mulți acuză o deschidere „prea largă” a porților Legiunii și ale FDC pentru oameni care ar fi fost neverificați și neconformi, istoria va arata că în această perioadă s-au recrutat elemente fantastice care au asigurat în viitor continarea existenței Legiunii în țară.

6. FDC 1941-1944

Lovitura dată de generalul Antonescu aduce o nouă prigoană. Mișcarea intră iar în clandestinitate. Sute de frați de cruce sunt arestați imediat pentru participare la „rebeliune”. Condamnările sunt uriașe și îi conduc în temnițele Aiud, Alba Iulia, Caransebeș, Jilava, Pitești, Sibiu etc. Chiar și așa, FDC continuă să activeze cu elementele rămase în libertate. Frații de cruce sunt pândiți, arestați, întemnițați pe toată durata regimului Antonescu. Conducerea națională a FDC rămâne vacantă după plecarea lui Smultea în exil, va fi asigurată din toamna lui 1941 de Aurel Cârdu (fratele martirului Valeriu Cârdu). În temnițe, elementele recrutate în timpul guvernării dau exemplul maxim de conduită legionară, acești frați de cruce vor deveni ulterior sfinți ai închisorilor, martiri, pătimitori, mărturisitori (Gafencu, Ianolide, Maxim, Uță, Răducă, Oniga etc). Viața FDC continuă și în interiorul temniței. Unii frați de cruce care reușesc să fugă în exil (Smultea, Oprișan etc), vor fi internați în lagărele germane.

7. FDC 1944-1948

După instaurarea comunismului, frații de cruce arestați de Antonescu rămân întemnițați, fiind preluați ca atare de noul regim. Afară, FDC continuă să funcționeze în condiții foarte grele. Evident că recrutările, pregătirea, organizarea și activitatea fraților de cruce nu se mai putea face conform „Manualului”. Aceștia asigură serviciul de curierat pentru comandamentul legionar, ajută familiile camarazilor din închisori, participă la lupta anticomunistă din munți. În exil, legionarii eliberați din lagăr când Germania se afla în pragul prăbușirii, formează Guvernul și Armata Națională de la Viena. Frații de cruce fac antrenament pentru front sau pentru a fi parașutați în țară. Conducerea FDC din țară a fost asigurată până în 1945 de Alexandru Popșor, din 1946 este preluată de Constantin Oprișan reîntors din exil, care reorganizează întreaga structură. Arestările din 14/15 mai 1948 aduc în temnițe un număr uriaș de frați de cruce în frunte cu Oprișan. Aceștia vor întări rândurile sfinților, martirilor și pătimitorilor. Între 1948 și 1950 penitenciarul Târgșor a funcționat exclusiv ca închisoare pentru deținuții minori, majoritar membri ai Frățiilor de Cruce.

8. FDC după FDC

În 1948 existența FDC ca organism activ al Mișcării Legionare încetează. Dar nu dispare. În urma FDC rămâne o activitate fantastică și o lupta eroică, mii de martiri și pagini scrise cu sânge și sfințenie în istoria neamului. În exil această structură a Mișcării nu a funcționat întrucât era lipsită de materie primă, tineret de vârsta potrivită. În țară, după 1990 iarăși nu a funcționat din cauza interdicțiilor legale și din cauza ezitărilor (deloc neîntemeiate) ale conducerii legionare de a implica într-o luptă plină de riscuri și interdicții acesta categorie de vârstă.

Cei mai mulți dintre noi i-am cunoscut pe frații de cruce în amurgul vieții lor și dăm slavă Domnului pentru asta. Ei, cei mai tineri de atunci, nu mai sunt azi fizic printre noi, decât cu foarte rare excepții. Ne rămâne exemplul lor, ne hrănim cu poveștile și amintirile lor, ne împărtășim din cărțile și fotografiile lor, le cinstim memoria și martiriul. Și le străjuim veșnicia în fiecare an în fața Monumentului Fraților de Cruce de la Târgșor, în cadrul comemorării anuale din luna august… dar și la Aiud, și la Târgu Ocna, și la Galda, și în atâtea alte locuri în care FDC a dat jertfă, martiriu și sfințenie. La Râmnicu Sărat, anual, ne strângem în jurul Crucii ridicate pentru Gheorghe Istrate și caramazii asasinați împreună cu el.

Înălțând gândul către miile de frați de cruce din Legiunea Cerească, strigăm: PREZENT!

Mulțumind lui Dumnezeu pentru nesfârșitele binefaceri arătate neamului românesc prin Frăția de Cruce, îți urăm: Frăție de Cruce, la mulți și binecuvântați ani în istoria neamului tău!

Cezarina Condurache

Statutul fundamental a Frățiilor de Cruce

A fost scris de Corneliu Zelea Codreanu, la Văcărești, pe două foi de hârtie. Este certificatul de naștere al FDC. Peste ani a fost publicat în „Îndreptarul Frățiilor de Cruce”, îl reproducem și noi:

F.D.C.

O organizaţie a tinerimii române din întreaga ţară, având ca scop suprem de a crea buni ostaşi României de mâine; o cere vremea de astăzi, o cer mai ales „luptele ce vor să vie”, la care tinerimea va fi chemată, trebuind să aibă o minte ageră, un suflet mare şi un pumn oţelit. O cere necesitatea apărării sufletului copiilor românismului, împotriva atacurilor sistematice ale duşmanilor.

„Frăţia de Cruce” însemnează frăţia până la moarte în jurul crucii, a celor care simt în sufletele lor scânteia sfântă a iubirii pentru ţărâna românească.

„Frăţia de Cruce” este un corp de elită al tinerimei…

organizarea Frăţiei de Cruce se execută în două perioade, fiecare de trei luni (durata poate varia).

Activitatea perioadei I

1. Pregătirea morală
2. alegerea membrilor în primele zile;
3. citirea individuală a cărţilor: „Haiducul”, „Pandurul”, „Cei trei muschetari”
4. şedinţe comune, cel puţin săptămânale, la locuinţa unuia dintre membri sau afară din oraş

d.aceste şedinţe vor fi şedinţe de prietenie şi de înfrăţire, cu excluderea „răcelii” societăţilor artificiale şi fără de suflet românesc în ele

1. următoarele cântece vor trebui învăţate şi cântate în fiecare şedinţă: „Noi vrem pământ”, „La noi”, „Să sune iarăşi goarna”, „Imnul studenţesc creştin”, „Ca un glob de aur”, „O, vis al vieţii studenţeşti”, „de ce m-aţi dus de lângă voi”, „Pe o stâncă neagră”.
2. în aceste şedinţe să nu lipsească din jocuri, discuţii, cântece, elementul moral

pe calea pervertirii sufletelor nu vom putea mântui ţara care cere ajutorul nostru.

1. Pregătirea materială

Un costum naţional, una flanea de lână, una pereche bocanci, una raniţă cu două curele

1. Activitatea extra-grup

Combaterea în liceu, printre ceilalţi camarazi, a scrierilor pornografice, imorale.

Activitatea perioadei II

1. Activitatea comună

O excursie comună în munţi. Cu această ocazie se va face şcoala curajului, sacrificiului, dibăciei, credinţei în Dumnezeu, iubirei de ţară şi a tuturor virtuţilor ostăşeşti.

Întorşi din această excursie, Frăţiile se vor transforma, luând un caracter ostăşesc.

1. Activitatea grupului

Marşuri săptămânale în afară din oraş, sporturi, învăţarea mânuiriiarmelor: sabie, floretă,box;şetători, coruri, citire.

Deviza: În fiecare sărbătoare în câte un sat.

Principii directoare pentru activitatea ambelor perioade

1. o viaţă sufletească virtuoasă
2. o viaţă fizică higenică
3. o viaţă intelectuală sănătoasă

Urmează câteva directive de higenă, apoi, ca încheere:

1. Fii mândru pentru că eşti român.
2. Fii bun camarad, pentru că aşa îi stă bine unui „frate de cruce”.

III. Fii sincer, cu sufletul deschis, pentru că aşa cere Dumnezeu.

1. Fii ostaş hotărât şi curajos în toate împrejurările, pentru că aşa îţi cere România ta

Frăția de Cruce în „Cărticica șefului de cuib”:

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.

Cuiburile studențești și Frățiile de Cruce.

1. Deosebirea între politica partidelor și politica Legiunii.
2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice și sistemul Legiunii.
3. Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară.
4. Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară.
5. Formează jidanii un pericol fără leac?
6. Foloasele spiritului de disciplină?
7. De ce Mișcarea Legionară poate salva țara și de ce celelalte mișcări politice nu o pot salva?
8. De ce cuzismul nu poate învinge?
9. Țăranul în statul legionar.
10. Muncitorul în statul legionar.
11. Cine este Benito Mussolini.
12. Cine este Adolf Hitler.
13. Cine a fost Lenin.
14. Educația fizică, factor principal în educația legionară.
15. Fascismul înainte și după 1922.
16. Ce este Balilla? Organizarea ei.
17. Cântecul legionar.
18. Franța naționalistă și Franța socialistă.
19. Cum se pot combate tendințele Ungariei asupra Transilvaniei?
20. Cum se poate anihila încercarea de influență a Rusiei asupra Basarabiei?
21. Cum se pot întări frontierele dinspre Bulgaria?
22. Cum se poate salva Maramureșul?
23. Poate exista o artă legionară?
24. Statul legionar și Românii de peste hotare.

PUNCTUL 16 BIS. Marșul legionar.

Duminica și în zilele de sărbătoare cuiburile de toate categoriile: Frății, Cetățui, etc. trebuie să se obișnuiască a pleca în marș. Noi nu ne cunoaștem țara. Unii nu-și cunosc nici satul vecin.

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieșim afară în mijlocul naturii. Pământul românesc să devină un furnicar în care să se întâlnească pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate direcțiile.

În timpul slujbei să se oprească la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele vecine.

Marșul este sănătos. Marșul repauzează și reface nervul și sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marșul este simbolul acțiunii, al explorării, al cuceririi legionare.

Marsul se face în ordine: pasul bărbătesc.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.

1) Cuiburi numite „Frății de Cruce”. Aici intră numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al orașe.

Rolul acestor cuiburi este de a face educația tinerimii române și anume:

1. a) Educația Creștină: ei trebuie să recunoască, să iubească pe Dumnezeu și să se poarte după învățăturile Creș

Este foarte multă literatură imorală care ucide sufletul copilului. El trebuie să fie ferit de a sorbi această otravă.

1. b) Educația Națională: tânărul român trebuie să-și iubească Patria, Pământul și Regele. Fără patrie este ca un pui fără cuib.

El trebuie ferit de literatura comunistă care se ridică în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra proprietății, în contra Armatei.

1. c) Educația Socială: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate și întreținute sentimentele creștine de dreptate și echitate socială și setea de muncă creatoare.
2. d) Educația Fizică: copilul trebuie să fie voinic și sănătos la trup, pentru că el va fi ostașul de mâine care va apăra acest pământ. (Legiunea Sportivă).
3. e) Educația Sanitară: el trebuie păzit de nenumăratele boli, în special de cele venerice care secătuiesc toată vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie să ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii săi marea răspundere a existentei Patriei.

“Carticica Sefului de Cuib”, Corneliu Zelea Codreanu