Biserica Ortodoxă Română a avut parte in luna iulie de mai multe bucurii duhovnicești, una dintre ele marcând un moment aniversar deosebit, 85 de ani de la nașterea părintelui arhimandrit Veniamin Micle (7 iulie 1939) de la Mânăstirea Bistrița din Costești (Vâlcea), un teolog remarcabil, un cercetător din vechea școală a erudiției cărturărești, cu numeroase lucrări de referință în spațiul eclezial românesc, studii dedicate culturii românești vechi: Ieromonahul Macarie, tipograf român (1508-1512) (2008); Introducerea tiparului la români (2011); Cultura brâncovenească la Bistrița Olteană (2014); Sfântul Ierarh Calinic, ascetul creator (2015); Tezaur bistrițean (2015); Vechimea creștinismului la români (2016); Noutăți în cultura românească (2016); Tipografiile bisericești vâlcene (2016); Apărătorii Sfintelor Icoane (2016); Sfântul Grigorie Decapolitul – Mărturii (2017); Preoți români în Războiul Reîntregirii Patriei (2018), Cultura românească la Muntele Athos (2019), ș.a.
Descendent al unei vechi familii nobiliare din Maramureșul secolului al XIV-lea, format în atmosfera Mânăstirii Sfintei Ana din Rohia, condusă de protosinghelul Iustinian Chira, viitorul arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului, unde intră ca novice în 1954, părintele Veniamin urmează cursurile Seminarului teologic din Cluj (1955). În 1959 susține examenul de admitere la Institutul Teologic din Sibiu, reușind pe locul I. Ca urmare a decretului 410/1959 de desființare a monahismului, părintele Veniamin este înlăturat din Institut și din Mânăstire, împreună cu ceilalți monahi. Lucrează într-un Atelier de pictură și confecționat rame de tablouri din Dej, urmând o Școală de artă populară, fiind talentat la pictură.
Odiseea părintelui Veniamin Micle este una destul de complicată, înfruntând teroarea vremurilor comuniste. Reușește să se reînscrie la Institutul teologic din Sibiu (1962-1966), absolvind Facultatea cu lucrarea de licență Cunoștință pre scurt a Istoriei bisericești de Samuil Micu, cu calificativul excepțional. Urmează cursurile doctorale în cadrul Institutului teologic din București, secția Practică, specialitatea Omiletică și Catehetică, în perioada 1966-1968, cursuri de zi. În calitate de doctorand, obține una din cele două burse guvernamentale franceze oferite de președintele Charles de Gaulle pentru Teologia ortodoxă română, cu ocazia vizitei sale oficiale în România, din aprilie 1968. Părintele Veniamin Micle pleacă în Franța, unde urmează cursuri de specializare la Facultatea de teologie catolică din Strasbourg (1968-1971) în vederea pregătirii tezei de doctorat Problemele predicii creștine în vremea noastră. Revenit în țara în 1971, este numit asistent universitar și duhovnic la Institutul Teologic din București, „dar prin intrigi de culise, țesute în cercuri mai înalte”, părintele Veniamin ajunge profesor la Seminarul teologic special din Curtea de Argeș (1971-1972), unde predă limba franceză și tipicul bisericesc, fiind și duhovnicul elevilor.
Traseul Părintelui Veniamin Micle este plin de încercări și obstacole, în pofida anvergurii sale intelectuale și teologice, traseu oprit de regimul comunist care îl acuză de „activitate antiguvernamentală, antipatriotică și antiortodoxă”. Iată cum comuniștii de ieri și de astăzi acuză de antipatriotism pe adevărații români, luptători și mărturisitori, acești diavoli roșii fiind întruparea trădării și a abjecției criminale și atee. După mai multe peripluri, părintele Veniamin Micle ajunge la Mânăstirea Bistrița din Costești (Vâlcea), aducând contribuții majore la refacerea materială a mânăstirii. Aici, părintele Veniamin Micle își va continua activitatea duhovnicească și pe cea cărturărească, continuând să-și scrie lucrările sale importante. În această asceză, părintele Veniamin Micle ține aprinsă flacăra Ortodoxiei, contribuind prin activitatea sa de cercetare la prestigiul Bisericii.
Chiar dacă nu a fost apreciat la adevărata sa valoare și nu i s-a conferit, așa cum era firesc, măcar după decembrie 1989, un loc de cinste într-o Universitate de prestigiu din România, unde ar fi format generații autentice de tineri teologi, în duhul disciplinei, al erudiției și al competenței – nu este singurul caz, exemplul Părintelui Chesarie Gheorghescu de la Mânăstirea dintr-un Lemn, unul dintre mărturisitorii din temnițele comuniste fiind elocvent în acest sens – părintele Veniamin Micle a avut parte de aprecierea laicatului ortodox, care a știut să-l prețuiască plenar.
Iar in această lună iulie, Părintele Veniamin, ca unul dintre mărturisitorii Ortodoxiei în perioada comunismului, a avut parte de o bucurie duhovnicească unică: să fie martor al canonizării unor Sfinți Martiri din secolul XX, în lupta împotriva celui mai abominabil regim din istoria lumii: comunismul. Și ce bucurie mai mare putea să-i ofere Dumnezeu unuia dintre acești mărturisitori ai Ortodoxiei, Pr. Veniamin Micle decât să trăiască momentul canonizării unor Sfinți Părinți de talia lui: Ilie Lăcătușu, Arsenie Boca, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Paisie Olaru, Ilie Cleopa și toți ceilalți părinți martiri ai gulagului comunist!
Îi urăm părintelui Veniamin Micle ca Sfinții Noștri Martiri, Mucenici, Mărturisitori și Pătimitori Români din secolul XX să îl ocrotească și să-l binecuvânteze pentru a continua opera sa de mărturisire atât la nivel duhovnicesc, cât și al cercetării spre slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Bisericii! La Mulți Ani întru Hristos, prea cuvioase Părinte Veniamin!