Pe malul Trotușului, cântă robii Domnului…
Duminică, 18 august 2024, a avut loc la Târgu Ocna resfintirea Bisercii Sfinții Împărați Constantin și Elena și sfințirea osuarului închinat sfinților, martirilor și pătimitorilor din temnița Târgu Ocna. Slujba a fost condusă de IPS Ioachim Băcăoanul, de părintele arhimandrit vicar Pimen Costea, însoțiți de zeci de preoți din eparhie, dar și de preoți veniți special din alte colțuri ale țării pentru a împărtăși bucuria momentului.
Din partea noastră au luat parte părintele profesor Vasile Gordon (ginerele Pr. Constantin Voicescu care a petrecut ani de detenție în această temniță), care a fost invitat să rostească un cuvânt de învățătură în cadrul Liturghiei și părintele Mircea Alexă Uță (fiul mărturisitorului Dumitru Uță).
Sfânta Liturghie a avut loc în aer liber, special pentru această ocazie fiind amenajat un altar de vară. În cadrul ei a avut loc întâi sfințirea osuarului, apoi resfințirea bisericii. Mii de oameni au fost prezenți, bucurându-se și dând slavă lui Dumnezeu.
Biserica de pe Trotuș: prohoditorul mut
Așa cum majoritatea celor ce ne citesc știu deja, această biserică resfințită în luna august, este biserica din mijlocul gropilor comune de la Târgu Ocna, aflată în vecinătatea închisorii, prohoditorul mut la tuturor foștilor deținuți politici îngropați aici în perioada 1950-1956. Deși aceștia au fost aruncați în gropi de-a valma, fără sicriu, slujbă creștinească, cruce sau preot, au avut ca martor bătrână biserică Sfinții Împărați. Dacă zidurile ar putea vorbi… În curtea ei se află și Troița pătimitorilor de la Târgu Ocna, ridicată aici în 1991 de foști deținuți politici.
În ultimii 4 ani, prin neobosită trudă a părintelui paroh Andrei Turcu, sfântul lăcăș, împreună cu tot ansamblul, a fost reparat, consolidat și primenit, adăugând celor deja existente noi construcții și corpuri de clădire. Cunoașteam și iubim de peste 20 de ani această biserică în care organizăm anual comemorarea lui Valeriu Gafencu și a celorlalți camarazi căzuți în temnița de pe Trotuș, faptul că o vedem înnoită și resfințită ne umple sufletul de bucurie duhovnicească. Cinste și mulțumire tuturor celor care au lucrat și s-au rugat.
Prima biserică cu hramul unui sfânt al închisorlor
Probabil toată lumea știe că în seria de canonizari ale pătimitorilor din temnițele comuniste, proclamată anul acesta de Patriarhia Română, se regăsește și arhimandritul Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, pe care din anul 2025 îl vom regăsi în calendarul ortodox cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, având că zi de prăznuire 26 decembrie. Gherasim Iscu a murit în timpul detenției la Târgu Ocna, în seara de Crăciun a anului 1951, trupul său fiind aruncat în gropile comune de aici. Pe lângă bucuria numirii Osuarului cu numele acestuia, IPS Ioachim, la solicitarea Pr. Andrei Turcu, a oferit Bisercii Sfinții Împărați Constantin și Elena al doilea hram care va fi închinat Sfântului Gherasim Iscu!
Iată dar că avem prima biserica ce poartă numele unui sfânt al inchsorilor! Cu siguranță vor urma și altele, dar și pe acest plan Târgu Ocna este în frunte.
Osuarul „Arhimandrit Gherasim Iscu”
Osuarul „Arhimandrit Gherasim Iscu”, a fost ridicat la intrarea în curtea bisercii. În interior adăpostește osemintele a 29 de mărturisitori, deținuți politici exterminați în temnița de la Târgu Ocna, dezgropați prin campaniile de săpături efectuate aici anii trecuți de echipa de arheologi condusă de Marius Oprea și Gheorghe Petrov. Așezate spre închinare în vitrine din lemn încrustat, osemintele sunt străjuite central de icoana Maicii Domnului ocrotitoare a deținuților politici, iar pe laturi de icoană Sfântului Gherasim Iscu și de cea a mărturisitorului Valeriu Gafencu. În incinta osuarului se află pictată și lista tuturor detinuților trecuți la Domnul din această temniță.
Textul pisaniei osuarului este următorul:
Cu vrerea Tatălui, cu bunăvoirea Fiului, și cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a Osuarul „Arhimandrit Gherasim Iscu” spre veșnică aducere aminte a suferințelor îndurate de cei care l-au mărturisit pe Hristos în timpul prigoanei comuniste în Penitenciarul 7 Spital Târgu Ocna, în perioada 1945-1965.
Pentru cei fără de mormânt și cruce, acest edificiu simbol adună laolaltă rămășițele pământești a 29 de trupuri care s-au mistuit pe altarul credinței, pentru neam, libertatea, unitatea și demnitatea unui popor apostolic.
La inițiativa și cu binecuvântarea Chiriarhului locului, Înaltpreasfințitul Ioachim, în perioada martie-iulie 2024 s-au desfășurat lucrările de zidire, amenajare și înfrumusețare, ce au fost conduse de P.C. Preot Andrei Turcu.
Sfnțitu-s-a acest ansamblu comemorativ în ziua de Duminică 18 august, indictionul 2024, iar de la Facerea Lumii 7532, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Episcop al Romanului și Bacăului.
Veșnică pomenire mărturisitorilor, vlăstare ale neamului românesc!
Pentru noi importanța duhovnicească a acestui osuar este dublată de cea a recunoașterii oficiale a pătimirilor foștilor deținuți politici (momentan doar de) sub regimul comunist, de cinstirea rămășițelor lor ca moaște și oseminte de martiri. Desigur avem de mai bine de 20 de ani osuarul de la Aiud în care sunt adunate osemintele din Râpa Robilor, însă cel de la Târgu Ocna este primul construit din inițiativa unui ierarh și primul osuar care aparține unei biserici parohiale.
Primele efecte ale canonzarilor recente
Toate cele enumerate mai sus sunt fără tăgăduința efecte ale canonizarilor recente, despre care am scris și în numerele trecute ale revistei. Desigur, aici în orașul de pe Trotuș toate oficialitățile religioase – de la episcop, la vicar, la protopop, paroh și preoți din eparhie – erau deja îndreptate spre cinstirea deținuților politici, dar canonizarile au oferit aceste noi și minunate posibilități – de neatins în urmă cu 20 sau 30 de ani. Vor urma cu siguranță și altele.
Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit nu doar să vedem această bucurie, dar să o și trăim în locul în care de zeci de ani îi comemorăm și îi invocăm pe deținuții politicii care iată, azi sunt în sfârșit cinstiți de Biserica ca sfinți. De zeci de ani vedem materializarea cuvintelor Sfântului Gherasim Iscu: Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj, dacă la început a fost lentă (la prima comemorare am fost 5 oameni..), astăzi ea cuprinde mii de suflete care vin la Târgu Ocna pentru cinstirea celor din gropile comune!
Valeriu Gafencu scria în „Colindul Robului”: Pe malul Trotușului/ Cântă robii Domnului/ Înjugați cu jugul lui… Cei care am fost prezenți acolo în 18 august i-am simțit, le-am auzit glasul și am cântat împreună cu ei. Întotdeauna sfinții se întorc în istoria neamului lor, atunci când Dumnezeu îngăduie să mai cadă o bucată din zidul de ură și de mișelie care i-a ținut ferecați în temnițele memoriei.