Sâmbătă, 17 august 2024, a avut loc la Bacău parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a legionarului Petru C. Baciu. La mormântul său, nepoata, camarazii băcăoani și cei sosiți de pe cuprinsul țării, au participat la slujba religioasă care s-a încheiat cu intonarea “Imnului Legionarului Căzut” și cu apelul morților, la care Petru C. Baciu a răspuns din piepturile tuturor: PREZENT! A urmat agapa în timpul căreia amintrile celor de față s-au împletit spre evocarea și pomenirea camaradului plecat în veșnicie.
Mormântul lui Petru C. Baciu nu a fost singurul pe care l-am vizitat, tricolor, candele și rugăciuni s-au răspândit și asupra celelalte morminte legionare din cimitir: Corneliu Pop (asasinat în satanica reeducare de la Pitești), Mircea Condopol (asasinat mișelește de autoritățile statului român în cumplita noapte de 21/22 septembrie 1939), Vasile Stoian (prefect legionar al Bacăului în 1940 și șeful organizației legionare locale), Gheorghe Mântulescu (legionar cu 23 de ani de temniță…).
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit să îi fim alături camaradului Baciu, Lilianei pentru organizare și camarazilor veniți de departe pentru efortul asumat. Pentru cei care nu l-au cunoscut și pentru cei care vor să-și reamintească file din povestea acestui mărturisitor legionar al lui Hristos, îi republicăm biografia și fragmente din ultima sa carte „Lacrimi și morminte”.
Noi mereu te plângem frate, iar tu dormi mereu…
Fundația Profesor George Manu
Răstignirile ascunse în crucea biruinței legionare:
Petru C. Baciu
Petru C. Baciu s-a născut la 29 iunie 1922, la Bacău, în familia CFR-istului Constantin și a soției sale Agurița. Familia a avut 7 copii, 5 băieți și 2 fete. Petru a urmat cursurile Liceului Comercial din Bacău pentru a deveni contabil. Divinitatea avea însă un plan mult mai măreț pentru robul Petru. La începutul anului 1937 ia contact cu Mișcarea Legionară. În vara aceluiași an participă la tabăra de muncă din comuna Traian, unde legionarii ridicau o Biserică și o școală, în toamnă, după inaugurarea „consumului legionar” la Bacău, Petru este nelipsit din micuțul magazin de coloniale. Auzind chemarea Arhanghelului alege să răspundă PREZENT! pentru tot restul vieții.
Intră în FDC Bacău, unitatea C aferentă Licelui Comercial. Vine apoi marea prigoană, Căpitanul este asasinat mișelește, în septembrie 1939 cade secerată de ura aceluiași rege nebun parte din elita intelectuală și spirituală – la Bacău, Petru Baciu pierde 3 camarazi alături de care lucrase în tabere și se formase ca legionar, om nou. Guvernarea Legionară îl găsește în poziția de șef FDC Bacău, unitatea C. Deși în timpul rebeliunii antonesciene la Bacău nu au existat ciocniri sau probleme, Petru Baciu este arestat pentru 3 zile. Eliberat din cauza că nu s-au găsit dovezi la percheziție, avea să fie rearestat în noiembrie 1941 pentru „participare la rebeliune” și judecat de Curtea Marțială Galați sub învinuirea de „înaltă crimă de trădare”. Petrece 120 zile în temnița Galațiului, iar în martie 1942 este achitat la proces. Libertatea durează 2 săptămâni…
Este rearestat alături de alți zeci de frați de cruce băcăuani. Ancheta se face la Siguranța Bacău, la Văcărești și la Galați unde va avea loc și procesul, câteva luni mai târziu. Apărătorul lotului Bacău a fost Radu Budișteanu care a pledat magistral, de aceea se primesc puține condamnări, Petru Baciu fiind din nou achitat. Eliberat, își continuă activitatea FDC fiind tot șeful grupului C. Din nou eliberarea va fi scurtă. În septembrie 1942 este ridicat de Siguranță și după o săptămână de arest va pleca în armată. Urmează Școala Militară la Odobești unde va întemeia un nucleu FDC. Va pleca cu unitatea sa – vânători de munte – la Sibiu și de acolo pe frontul din Moldova. După 23 august 1944 luptă și pe frontul din Ardealul de Nord.
Este lăsat la vatră în august 1945, revine la Bacău și se alătură eforturilor de luptă și organizare făcute de camarazii Gheorghe Ungurașu și Eugen Berza, care activaseră neîntrerupt. Cei doi colectau material de luptă pe care îl ascundeau în munți la Uturea-Salonț. Profitând de faptul că putea purta uniforma de militar încă 30 de zile de la lăsarea la vatră, reușește să sustragă cantități mari din armamentul capturat în timpul războiului și depozitat în regimentele militare din Băcau. Organizarea depozitului de armament într-un buncăr special la Uturea se făcea cu acordul Comandantului Horia Sima. Acesta trebuia să fie punctul de adunare pentru grupurile de rezistență armata anticomunistă din zona Moldovei. Tot aici ar fi trebuit să vină ajutoare pe calea aerului după delclanșarea unui conflict între URSS și Occident. Nu a fost să fie așa… Occidentul ne transmitea semnale false, aparent încuraja rezistența anticomunistă, dar în fapt ne vânduse pe termen lung molohului sovietic.
În acest timp Petre devine student al Academiei de Studii Comerciale și Industriale din București. În 1946 Petru C. Baciu deținea conducerea legionară a Bacăului. În iunie, de Ziua Legiunii, va reorganiza toate corpurile și unitățile din subordine. El va rămâne șeful județului și al corpului Răzleții. Pe plan intern, activitatea sa era raportată personal șefului regionalei Moldova și Bucovina-Sud – avocatul Nicolae Pâslaru, pe plan extern, raporta Comandantului Horia Sima prin Gabriel Bălănescu. În 1947 Baciu va face un tur al temnițelor pentru a susține moralul camarazilor arestați și pentru colectare de informații. Ajunge la Aiud și la Galda de Jos unde printre altii, îl cunoaște și pe Valeriu Gafencu.
Valul de arestări operate în rândurile legionarilor în 15 mai 1948 ocolește în mare parte gruparea băcăuană din care făcea parte și Petru Baciu, avertizat, va căuta adăpost în fața urgiei și va decide să se retragă în munți. Pleacă alături de Ghiță Ungurașu și rămân în zona Salonț până în luna noiembrie. Făcând câteva incursiuni îndrăznețe în Bacău, realizează că organizația a căzut și că nu se mai poate face nimic. Hotaraște să meargă la București împreună cu Ungurașu pentru vești și informare asupra situației generale. Aici ziaristul Gabriel Bălănescu stabilește că cea mai buna soluție este plecarea celor doi în Apus, spre Triest, alături de alți legionari care erau pe punctul de a fi arestați. Grupul se întâlnește în 29 noiembrie 1948 pentru a organiza detaliile și pentru comemorarea Căpitanului. A doua zi, Securitatea descinde în ascunzătoarea lor și îi arestează pe toți cei din grup, mai puțin pe Constantin Doina – cel care îi trădase.
Începe calvarul anchetei condusă de generalul Nicolski și de colonelul Dulgheru. Urmează procesul, Tribunalul Militar Iași îl condamnă pe Petru Baciu la 10 temniță grea. Execută pedeapsa la: Ministerul de Interne, Securitatea Iași, Suceava, Bacău, Jilava, Pitești, Închisoarea Militară Iași, Poarta Albă, Peninsula, Midia, Constanța, Craiova, Borzești, Onești, Aiud, Grindu-Periprava, Bac-Periprava. Torturat cumplit în achete și după pronunțarea sentinței, a purtat lanțuri grele la picioare în temnița Sucevei, a trecut prin Pitești pe marginea reeducării, a reparat bocanci la Poarta Albă, a turnat beton la Midia, a stat în izolare la Onești, a fost în greva foamei la Aiud, a tăiat stuf la Periprava… Doamne, ce cruce grea ai dat robului tău Petru!
După 13 ani de pătimire, Petru Baciu este eliberat, era chiar ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel din anul 1961. Revine acasă slăbit și istovit de ani lungi de suferință, părinții îl recunosc cu greu pe fiul pe care îl crezuseră mort. Frații Baciu se reunesc după mulți ani: Ioan și Emil frații mai mari făcuseră frontul, frații mai mici, Aurel și Vasile făcuseră detenție politică, Petru le făcuse pe amândouă… Securitatea îl supraveghează permanent, la vedere. Reușește să se angajeze ca muncitor necalificat în construcții. A fost zidar, fochist și într-un final, contabil. În 1963 se căsătorește cu Aurica Munteanu și ea contabilă, provenită dintr-o familie de „chiaburi” urmăriți și persecutați de Securitate. Soția – pe care Petru Baciu o numea „visul vieții mele” – a fost o rază de lumină, balsam pentru rănile temniței și camarad de nădejdie timp de 38 de ani, până ce Domnul a chemat-o la El.
Timp de 14 ani Securitatea a monitorizat atent toată viața publică și privată a „banditului” Baciu. Apoi a venit ziua de 9 iunie 1975. Pe nepusă masă câțiva agenți ai Securității năvălesc peste Petru Baciu la Direcția Comercială Bacău, în biroul în care lucra. Percheziție. Întâi în birou, apoi corporală. Negăsindu-se absolut nimic incriminator, pornesc spre domiciliu. Aici răscolesc totul fără a găsi nimic compromițător. I se confiscă notițe și poeziile. Într-un final, într-un fund de valiză o cărticică cu poezii religioase de Traian Dorz, iată corpul delict! E ridicat și dus la Securitate pentru anchetă. După ce i se ia declarația și i se cere să spună dacă face parte din „Oastea Domnului” (și nu făcea), este eliberat în aceeași zi, dar i se comunică faptul că are domiciliu obligatoriu și că s-a început urmărirea lui penală! Va fi arestat în 11 octombrie 1975. Începe procesul, Petru Baciu află că avea în apartament 5 microfoane instalate de Securitate. Este judecat de Tribunalul Militar Iași pentru „propagandă împotriva orânduirii sociale”, în fapt „propagandă legionară”. Martorii incriminării în proces sunt câțiva foști deținuți și câteva rude din partea soției – probabil constânși la rândul lor să comită asemenea nedreptate. Primește o condamnare de 6 ani și execută pedeapsa la Bacău, Rahova, Jilava și Aiud – în Zarcă. În 8 august 1977 este eliberat în baza unui ordin de grațiere. Revine la fostul loc de muncă, post în care va rămâne până la pensionare.
După zeci de ani de comunism, vine anul 1989. Regimul altă dată atotputernic, se clatină și, deși nu dispare cu totul, își înnoiește cadrele și îmbracă haina democratică. Luptător anticomunist, scriitor și poet de mare sensibilitate, Petru C. Baciu a fost o prezență vie în lupta pentru sufletul neamului românesc și după 1989. Mereu în prima linie a frontului, își caută camarazii supraviețuitori, ridică monumente în memoria celor care nu mai sunt, le găsește mormintele uitate, le caută locul de execuție, iubește, formează și însuflețește generații întregi de tineri. Și scrie. Scrie clar, adânc, cutremurator – poezie și memorialistica, articole de presă (în ziarul înființat de el la Bacău – „Crezul nostru”, în „Permanențe”, în „Puncte Cardinale”) – testament pentru noi cei de azi și mai ales pentru cei ce vin după noi, cei care nu vor mai avea binecuvântarea de a se cumineca direct de la izvotul înțelepciunii sale.
În dimineața zilei de 21 august 2017 a trecut în veșnicie mergând curat și împăcat către marea întâlnire cu Hristos. Cu siguranță bucuria de a pleca dincolo, unde îl aștepta soția, Căpitanul și nesfârșitul șir al martirilor din Leginea cerească i-a mângâiat ultimele luni de viață. Aștepta de mult această reîntâlnire, această bucurie… nunta din cer!
Camarad Petru C. Baciu – PREZENT!