Preasfințite episcop Vasile Bizău,
În numele Asociației Foștilor Deținuți Politici filiala Maramureș vă exprimăm protestul nostru, față de suspendarea pe 60 zile a părintelui Marius Vișovan, fostul președinte al filialei noastre, fiul martirului Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș. Această decizie ne mâhnește și ne revoltă…
Părintele Marius Vișovan este de zeci de ani un promotor neobosit al memoriei martirilor și eroilor Maramureșului, al celor care au apărat onoarea, libertatea, demnitatea și credința în fața comunismului…Vă rugăm cu respect dar și cu fermitate să anulați urgent suspendarea părintelui Marius Vișovan, inacceptabilă pentru orice om de bună credință din Maramureș.
(„Asociația Foștilor Deținuți Politici, fililala Maramureș cere anularea suspendării părintelui Marius Vișovan”, maramuresonline, Baia mare, 26 august 2024)
………………………………
Părinte Marius Vișovan,
Cei care te cunoaștem știm că ești unul dintre pilonii de credință, cultură, spiritualitate și profunzime a simțirii, dar și un intelectual care provine dintr-o familie care nu a exersat niciodată arta compromisului. Știu cum ai fost educat, îți cunosc rădăcinile, ți-am cunoscut părinții, știu ce valori porți în suflet și cât de mare este puterea ta de a le transmite celor pe care îi păstorești. Am citit scrisoarea plină de îngrijorare și de solicitări extrem de pertinente adresata superiorului ierarhic și recunosc ca nu mă așteptam la acest efect.
Am învățat că oamenii deștepți trebuie valorizați și nu îndepărtați, deși omul inteligent neputând fi manipulat are mereu de pierdut. Am învățat ca arta comunicării generează pace, stinge conflicte și dă în suflet liniștea aceea minunată care vine de la Dumnezeu. Am învățat ca orice durere, nedreptate, pe care o produci în sufletul cuiva, mai devreme sau mai târziu se întoarce ca un bumerang care te lovește cu o putere dublă. Am învățat că atunci când iei o decizie greșită, e mai demn să îți asumi revenirea asupra ei, decât rușinea de a o impune, sub stăpânirea ambiției. Am învățat că un om care toată viața lui a construit, nu poate fi demolat, mai ales dacă construcțiile lui au fost pentru Dumnezeu.
Acum nu pot decât să mă gândesc la părintele Vasile Lucaciu, monumentul de credință, simțire și dăruire, total neapreciat de superiorii lui ierarhici. Efectul? Pentru Lucaciu se roagă de peste 100 de ani milioane de suflete, în timp ce numele celor care l-au prigonit au avut vremelnice glorii și sunt demult uitate.
(prof. Natalia Fornwald, „Martirii sunt printre noi”, maramuresonline, Baia Mare, 20 august 2024)
……………………………………..
Părinte drag, Marius Vișovan,
Cuvintele sunt insuficiente pentru a exprima durerea și nedreptatea prin care treceți acum. Suspendarea Sfinției Voastre, urmată de pierderea grea a nurorii Sara, sunt încercări greu de imaginat și de suportat. În fața unei asemenea suferințe, ne plecăm capetele și ne rugăm ca Domnul să vă întărească inima și să vă aducă mângâiere, iar dumneavoastră să găsiți puterea de a trece peste aceste vremuri cumplite, cu ajutorul harului divin. Suntem alături de Sfinția Voastră cu rugăciunile noastre și vă asigurăm de toată susținerea noastră, a întregii comunități de pe Șugău. Dumnezeu este cu dumneavoastră în această grea încercare, iar noi, comunitatea, vă purtăm în gânduri și rugăciuni.
Preasfințite episcop, părintele Vișovan a ctitorit două biserici și a slujit cu devotament și dăruire în comunitatea noastră peste 30 de ani, oferind nu doar liturghii de o mare profunzime spirituală ci și sprijin moral și emoțional fiecăruia dintre noi, în momentele noastre de încercare. Sub îndrumarea sa, ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Nu vă contestăm autoritatea și înțelegem că deciziile Excelenței Voastre sunt luate întotdeauna cu gândul la binele Bisericii. Totuși, nu putem să nu ne exprimăm îngrijorarea și tristețea față de o hotărâre care, în ochii noștri, este NEDREAPTĂ și poate să ducă la pierderea păcii și armoniei în comunitatea noastră, la îndepărtarea de valorile pe care vreme de 30 de ani, Părintele Vișovan ni le-a insuflat.
(prof. Liliana Vîrsta, „Comunitatea greco-catolică de la Șugău este alături de preotul prof. Marius Vișovan”, Salut Sighet, 21 august 2024)
…………………………………………
…Noi, tinerii naționaliști și patrioți, care cunoaștem istoria anticomunistă a ultimului secol, și care l-am urmărit pe Pr. Vișovan de-a lungul timpului, învățând din pledoariile sale pe teme ca rezistența anticomunistă (subiect atât de ocultat încă în ziua de azi), suntem alături de dânsul și de familia Vișovan în această nouă încercare, la 60 de ani de la eliberea tatălui acestuia, liderul anticomunist Aurel Vișovan, după cei 16 de detenție în lagărul concentraționar în care s-au distrus generații întregi de tineri, de intelectuali, de țărani și de lideri spirituali, și la 34 de ani de la căderea acelui regim satanic, regimul comunist.
Ne întrebăm cum e posibil că într-o țară democratică, cu stigmate adânci după jumătate de secol de comunism, astfel de decizii dure să fie luate cu atâta ușurință. Sperăm ca Episcopul de Maramureș să răspundă concret cererilor cetățenilor care s-au adresat perfect legal și cu bun simț cerând explicații în privința suspendării părintelui lor spiritual sau pur și simplu a unui român patriot cu care rezonează. Sperăm că adevărul să iasă la suprafață și nădăjduim că Episcopia Maramureșului își va îndrepta această greșeală față de Pr. Marius Vișovan, revenind asupra deciziei și arătând respect pentru toți românii care s-au solidarizat cu dânsul. Părintelui Vișovan îi transmitem susținerea noastă necondiționată și îi dorim să aibă puterea de a trece peste această încercare grea, asigurându-l că îi vom fi alături până la capăt, indiferent de consecințe.
(Comunicat Camarazii România, Napocanews, 26 august 2024)
…………………………………..
…Mai târziu aveam să aflu că marele martir creștin Aurel Vișovan lăsase pe lumea asta trecătoare o candelă, care să-i țină aprinsă veșnica-i lumină a sublimei lui jertfe pentru credința creștină și pentru demnitatea acestui neam în lumea îmbeznată care avea să vină. Personal, m-am întâlnit cu paznicul demn al acelei lumini, cu acea candelă testament, lăsată de marele martir și anume cu fiul său, părintele Marius Vișovan. Și de ce oare, întâlnindu-l pe părinte, parcă dintr-o dată, m-am întâlnit cu demnitatea neștirbită, cu tăria de caracter și cu durerea surdă și infinită a tatălui său. Scriu aceste rânduri ACUM, când în celula de pușcărie mare, care este astăzi România, îl văd lovit și suferind pe părintele Marius, precum odată domnul Jijie l-a văzut pe tatăl său. Și de aceea, ceva mai adânc decât mine, din propria ființă, mă îndeamnă să spun, indiferent cine te-a neîndreptățit, părinte, cine ți-a deschis răni sufletești vechi, neținând seama de nimic, călcând peste demnitatea și curățenia dumneavoastră sufletească, eu, fratele dumneavoastră ortodox, vă dau din nou NUCA aceea, pe care la vremuri de crucificare a primit-o părintele dumneavoastră, marele martir Aurel Vișovan.
(Dan Puric, „Dan Puric sare în apărarea preotului Marius Vișovan”, Salut Sighet, 2 septembrie 2024)
…………………………..
…Biserica Româna Unită cu Roma, Greco-Catolică, a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii și educației României moderne, iar tradițional este considerată una din cele două Biserici naționale românești. Deși sunt un român de confesiune ortodoxă, am un nemărginit respect față de Biserica Greco-Catolică, parcă mai disciplinată și mai organizată decât alte culte.
Preotul Marius Vișovan este un veritabil continuator al luptei împotriva a tot ceea ce a batjocorit Biserica Greco-Catolică, a dezvoltat un adevărat cult pentru religia și crezul său. L-am cunoscut pe când era un adolescent, prieten cu fiul meu, care respirau amândoi spiritul libertății și adevărului. Eu, pe acel timp, tânăr ofițer, mă întâlneam cu tatăl domniei sale, Aurel Vișovan, ne salutam, fără să știu un moment că distinsul domn a stat închis timp de 16 ani în pușcărie, pentru că nu a aceptat un moment ca bolșevismul să-i calce în picioare demnitatea de român și de creștin.
Preotul Vișovan s-a luptat pentru adevărul istoric, pentru Biserica pe care o slujește cu devotament împotriva lașității și slugărniciei unor români, cu ignoranța altora și a reușit ca memoria și jertfa tatălui său să nu fie uitată, astfel ca printr-o placă comemorativă le amintește tinerilor din Colegiul Dragoș Vodă, că au existat și profesori și elevi care s-au jertfit pe altarul țării în cunoștință de riscuri, pentru o cauză nobilă.
Stimate Episcop! Oare Biserica Română Unită cu Roma, atât de mult urgisită și care a trecut prin momente extrem de grele își poate permite să-și sacrifice cei mai loiali slujitori, să-și martirizeze proprii fii? Lăsați-l pe preotul Vișovan să-și continue misiunea hărăzită de Dumnezeu!
(Colonel (r) Mihail Podașcu, Sighetu Marmației, mesaj facebook)
……………………………..
…Preasfințite episcop, am tot așteptat să reveniți asupra măsurii nedrepte pe care ați luat-o, am tot sperat că Dumnezeu vă va lumina gândul și vă va îndrepta inima, dar… liberul dvs. arbitru pare blocat într-o vendetă personală la care, fie din orgoliu, fie dintr-o învârtoșare a inimii, refuzați să renunțați… Nu știu cine vă sfătuiește, nu știu ce vi se spune în cercul strâmt de apropiați, dar vreau să înțelegeți ce vedem și ce gândim noi, prietenii și colaboratorii ortodocși ai preotului Marius Vișovan….
…Din 1990 și până astăzi am dorit și dorim o mult mai mare implicare a Bisericilor la comemorarea, salvarea și promovarea memoriei românilor întemnițați și martirizați sub regimurile carlist, antonescian și comunist (mulți fiind greco-catolici) și urmărim cu atenție prin țară prezența vreunui ierarh la acest gen de manifestări. Dar Excelența Voastră personal ați lipsit la mai toate evenimentele importante care au avut loc pe teritorul eparhiei pe care o păstoriți (cu exceptia celor strict legate de episcopii martiri), chiar și la cele din localitatea dvs. natală, Dragomirești. Eu, creștină ortodoxă care locuiesc în București, am participat și la sfințirile de monumente anticomuniste de la Dragomirești și la comemorările lui Aurel Vișovan, Vasile Popșa etc. de la Sighet. Nici la majoritatea înmormântărilor foștilor deținuți politici maramureșeni nu ați participat. Lista poate continua. Nu avem cunoștință ca Episcopia de Maramureș să fi onorat în vreun fel pe niciunul din deținuții politici încă în viață, deși în cazul domnului Petru Codrea din Sighet vi s-a cerut explicit acest lucru un numai din partea noastră, dar și din partea Asociației Foștilor Deținuți Politici, iar Primăria Sighet i-a conferit titlul de “Cetățean de Onoare” al municipiului. Iată că acolo unde ați ales să fiți absent nemotivat și personal și instituțional, Marius Vișovan a fost prezent ca preot și astfel a salvat în atâtea rânduri onoarea Bisericii Greco-Catolice.
(Cezarina Condurache, „Scrisoare deschisă adresată Episcopiei Greco- Catolice de Baia Mare”, Permanențe, august 2024 )