În 24 iunie 2025 se împlinesc 98 de ani de la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail și 10 ani de la votarea injustei și aberantei legi “antilegionare”, celebra lege 217/2015, acum parte integrantă a OUG 31/2002. Au trecut deja 10 ani… Ca și cum nu ar fi fost strigătoare la cer pretenția acestei legi de a decupa istoria României secolului XX după criterii pur ideologice, iată că, la ceas aniversar, o nouă lege antilegionară, antiromânească și neconstituțională a fost votată în Parlamentul României și urmează a merge pentru promulgare la președenție.
Este vorba despre legea 168/2025 “privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură”, inițiată de dl. Silviu Vexler, deputat reprezentant al Federației Comunităților Evreiești din România. Legea poate fi citită integral pe site-ul Senatului și al Camerei Deputaților.
O lege absolut aberantă, totalmente vagă și deloc necesară. Practic orice invocare, promovare, folosire, menționare publică, realizată prin orice modalitate, a unui moment istoric, nume, carte, imagine, articol, simbol, acțiune, idee, document, personalitate etc, legate sau posibil legate de legionarism, facscism sau asimiliate de procurori în baza propriei lor evaluări antisemitismului, rasismului, xenofobiei etc, poate fi interpretată ca infracțiune pe noua lege care prevede, pe unele articole, pedepse ce ajung până la 10 ani de închisoare. Toate acestea înseamnă instaurarea cenzurii, represiunii, delictului de opinie și anualrea libertăților garantate de Constituție, în România anului 2025, țară pretins democratică și europeană!
Acesta lege interzice (pentru a câta oară!?) aceleaşi idei, ideologii şi persoane care au făcut obiectul condamnărilor și reprimarilor politice acum 80 de ani! Legionarii sunt condamnaţi în corpore pe veșnicie, deși niciodată nu a existat în codul penal și nici acum nu există, “infracțiunea de legionarism”. Deși nicio instanță de judecată, națională sau internațională, nu a condamnat vreodată Mișcarea Legionară. Iată că, deși teoretic în țara noastră funcționează separarea puterilor în stat, legislativul încalcă prerogativele juridicului.
Mișcarea Legionară în forma ei clasică, interbelică (structură, organizare, propagandă, recrutare, prezentare publică etc) nu mai există din ianuarie 1941, degeaba unii o caută, alții o denigrează. După lovitura de stat a generalului Antonescu și apoi în timpul regimului comunist, în România Mișcarea Legionară a funcționat până în anul 1948 printr-un comandament de prigoană cu organizare, structuri și activități adaptate luptei în clandestinitate (rezistența din munți, rețele de sprijin, organizare clandestină etc). După 1948 nu se mai poate vorbi de o Mișcare Legionară în țară, ci de legionari individuali, sau mici grupuri care au supraviețuit după ani de temnițe, torturi, supravegheri etc.
Care este pericolul legionar pentru societatea de astăzi? Este absolut clar, și pe noi ne doare cel mai mult să afirmăm asta, că ideea legionară nu a găsit aderenți în număr semnificativ în noile generații crescute sub comunism și nici în cele născute după 1990. Deși diverse grupulețe (distincte și uneori antagonice) au încercat să își asume o filiație legionară, de cele mai multe ori într-un mod strident și excentric (dar trebuie să recunoaștem că niciodată în sensul instigator sau violent), numărul lor adunat nu atinge 0.5% din totalul populației. Desigur în ultimele luni asistăm cu stupoare la o suprapunere voită și rău intenționată a nou apărutului val suveranist peste filonul legionar, singurul scop fiind compromiterea a ceea ce mai rămăsese necompromis de uzurpatorii post-decembriști.
Legea Vexler nu dorește să rezolve niște situații sociale sau juridice existente, fapte violente sau instigatoare – pentru că ele nu există, și chiar dacă ar apărea asemenea fenomene izolate, România are de atâția ani legislație specifică pentru a le combate și pedepsi – ci urmărește să deschidă și mai larg poarta către cenzură, abuzuri, poliție ideologică, în ciuda tuturor libertăților garantate de Constituție.
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI:
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzură de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicăţîi.
(4) Nici o publicăţie nu poate fi suprimată.
ARTICOLUL 40
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Înființată de foști deținuți politici legionari în anul 1994 Fundația George Manu, a rămas singura formă legitimă prin care aceștia au continuat să își mărturisească crezul, să își expună pătimirile din temnițe sau exil, să își cinstească morții și să încerce să transmită adevărul despre toți acei ani pe care ei i-au trăit și pe care alții îi denigrau din auzite sau din paginile de istorie scrise la comandă ideologică sub cele trei mari și criminale dictaturi ale României: carlistă, antonesciană și comunistă.
Fundația George Manu nu este Mișcarea Legionară, este însă entitatea în care seniorii legionari s-au organizat și au acționat legal și legitim, expresia ei legală și legitimă. Toți membrii Comandamentului Legionar din Exil, adică ultima autoritate legitimă a Mișcării Legionare, au făcut parte din fundația noastră, Nicolae Roșca fiind președinte al Fundației George Manu până la trecerea în veșnicie.
Așadar avem pe de o parte dreptul constituțional şi pe de alta obligaţia sufletească și morală să păstrăm vie istoria neamului nostru, descătușată din temnițele ideologice ale memoriei, în care dictaturile secolului XX ne-au ferecat înaintașii. România a avut şi are eroi, martiri, mărturisitori şi sfinţi. Avem morminte, monumente şi locuri sfinte în care foştii legionari, foști deţinuţi politici şi luptători anticomunişti au pătimit şi au luptat și s-au înălţat la Domnul.
Suntem îndreptățiți să ne iubim și să ne plângem morţii şi să le vorbim și altora despre ei. Acesta este dreptul nostru la memorie şi la istorie. Nicio lege și nicio încercare de constrângere nu ne poate anula acest drept.