“Când am ajuns la Brad ( în iunie 1940) soția mi-a căzut în brațe cu un plâns convulsiv. Spaima se amesteca cu bucuria. Când și-a revenit m-a întrebat doar atât : Acum, o să fie bine ? Am răspuns : Da, sper. Dar când rosteam acest cuvânt gândul meu era departe. Pentru un legionar niciodată nu poate să fie bine în sensul omenesc al cuvântului în lumea în care trăim. Noi suntem eternii martiri ai istoriei, suntem eternii martiri ai tuturor regimurilor. Nu e loc pentru legionari în lume. Ei sunt reprezentanții unei vieți spirituale într-o lume în care Spiritul însuși este prigonit.”( Horia Sima, Sfârșitul unei domnii sângeroase)
Într-o perioadă atât de crâncen pentru țară, pentru Mișcare și pentru el personal cum a fost vara anului tragic 1940, Comandantul Horia Sima își permite ( profitând de un moment de destindere a relațiilor cu regimul carlist) un foarte scurt moment de bucurie familială, vizitându-și soția pe care nu o văzuse de multă vreme. Se deplasează la Brad ( jud.Hunedoara) unde ea locuia împreună cu părinții, intens supravegheați de autorități în ultimii doi ani.
Doamna Elvira Sima ( pentru cei apropiați Viluca) e fără îndoială fericită dar nu-și poate ascunde o anumită îngrijorare. Oare pericolele, spaimele, traumele de până acum chiar s-au terminat? Nu e prea frumos ca să fie adevărat ? Deși nuanțat, răspunsul este totuși pozitiv. Existau semne de normalizare a situației. Și oare Horia Sima nu și-ar fi dorit, ca orice om, bucuria și pacea unui cămin liniștit, o fericire casnică la care tânjești cu atât mai mult atunci când vârtejul vieții te aruncă în toate direcțiile? Iar soția lui, după atâtea suferințe nu merita această speranță ?
Răspunsul însă nu venea din profunzimea ființei sale. Acolo, în adâncul conștiinței sale, legionarul Horia Sima știa că o împăcare deplină cu lumea nu e posibilă. În lupta pentru Adevăr trebuie să fii dăruit integral și mereu gata de jertfă, fiindcă întunericul nu suportă prezența Luminii. Domnul însuși ne-a avertizat, dar tot El ne dă speranță:
„Veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu.”(Matei 10,22)
„În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea.”( Ioan 16,33 )