Una dintre cele mai mari comemorări anuale ale rezistenței anticomuniste din țară în anii ’90 ( probabil cea mai mare ca număr de foști deținuți politici participanți ), întâlnirea din luna august din localitatea prahoveană Târgșor, a elevilor întemnițați de regimul comunist, pare destinată iremediabil la dispariție și uitare.
În primii 10 ani după Revoluție, în fiecare august la monumentul din apropierea închisorii ( mai precis din curtea bisericii de lângă închisoare) se adunau pentru rugăciune și evocare peste 300 de persoane, cei mai tineri deținuți politici în 1948 ( circa 80 % membri ai Frățiilor de Cruce ), majoritatea încă în putere la ora aceea. Veneau cu bucurie să se revadă camarazi din toate colțurile țării și să pomenească cu dragoste și respect pe cei plecați la Domnul. Apoi treptat, datorită înaintării în vârstă, numărul participanților a scăzut constant, în 2008 ( la prima mea participare) fiind în jur de 50 de persoane, apoi și mai puțini…Cu câteva, foarte rare ( și lăudabile) excepții, copiii deținuților nu au fost interesați să-și însoțească părinții și cu atât mai puțin să continue participarea după dispariția lor. Greu de înțeles, dar asta e…
În ultimii ani pot să afirm cu certitudine că la comemorare nu a fost niciun urmaș al celor închiși acolo, cu excepția fiicelor părintelui Voicescu ( dacă cineva a mers în alt moment al anului și s-a rugat acolo măcar 5 minute atunci regret că l-am inclus în acest reproș și îi cer smerit iertare, dar nu cred… ). Am sperat de asemenea, Ploieștiul fiind foarte aproape, că la comemorare ar putea participa urmași ai unor legionari din oraș sau din județ ( pe câțiva îi anunțam noi în mod regulat despre data și ora parastasului ) și astfel „focul sacru” să poată fi menținut cu forțe locale. Am sperat în zadar, interesul este inexistent, iar de la moartea domnului Pantea ( 2017) nu a mai fost chiar nimeni din Ploiești sau din județ la comemorare.
Am căutat și mai căutăm explicații…Poate Târgșorul a fost prin excelență locul de întâlnire al celor efectiv deținuți acolo, al elevilor anticomuniști de atunci… ( e singura din închisorile din țară care a prins în viață după ’90 majoritatea celor închiși acolo, motivul evident fiind vârsta fragedă de la arestare) și și-a consumat menirea odată cu dispariția fizică a acestora ?
Lipsa de atracție pentru generația de azi are oare ca explicație faptul că Târgșorul nu are o aură tragică, eroică sau mistică ( cum au alte închisori ), regimul de detenție de aici a fost mai lejer, perioada scurtă și suferința ( aparent ) mai puțină ? Nu există aici nici fiorul haiducesc al partizanilor din munți, nici grozăvia marilor tragedii, profunzimea mistică a sfinților închisorilor e doar la început…Poate fi adevărat câte ceva din toate astea….dar mă tem că nu asta e cauza principală și că poporul nostru are carențe mult mai grave raportat la credință, istorie și identitate ( lucru valabil parțial și înainte de comunism, dar mai ales după spălarea creierului sistematic timp de 4 decenii ). Dovadă slaba participare și la comemorările din restul țării (spre deloc, cu 2 sau 3 excepții…). Puțini concetățeni ai noștri mai vibrează la noțiunile de ideal, jertfă, credință, istorie, martiri….Iar educația din școlile noastre nu încurajează dimensiunea verticală a existenței ( atunci când nu promovează direct minciuna și non-valorile). Rămâne paradoxul lipsei de interes al urmașilor direcți ai eroilor și mărturisitorilor, care nu ar trebui să fie dependenți de ce spune lumea exterioară…Nu putem explica, doar constatăm, cu tristețe.
Mai sunt în viață foarte puțini supraviețuitori ai închisorii Târgșor, după dispariția fizică a imensei majorități ( cel mai recent plecat la Domnul este Victor Roșca din Canada, autorul cărții “Experimentul Târgșor”) și le rostim numele cu respect. Sunt doar 4…și toți 4 sunt maramureșeni – Nistor Man ( 96 de ani), Ioan Pop Arvinte ( 94 de ani ), Ion Dunca ( 93 de ani ), Aurel Vlad ( 92 de ani ) ….Le urăm sănătate ! Și dacă fizic nu mai pot fi prezenți, faptul că la Târgșor continuă comemorarea le dă o meritată mângâiere.
Fundația „George Manu” a fost prezentă și anul acesta și ține flacăra aprinsă. Cu inima și cu mintea ne unim cu martirii neamului ! Toți camarazii plecați la Domnul și trecuți prin închisoarea Târgșor – Prezent !