Precizări despre conţinutul acestui site în noul context legislativ

În urma publicării în MO din 24.12.2025 a Legii 241/23.12.2025, despre care considerăm că, aplicată cu rea-credinţă ar duce în mod evident la abuzuri care ar încălca drepturile şi libertăţile garantate de Constituţia României (Art. 29 şi 30) şi de legislaţia internaţională (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), facem următoarele precizări.

Materialele publicate aici până la sfârşitul anului 2025 se constituie într-o arhivă documentară semnificativă, relevantă deopotrivă pentru cercetători, istorici, cât şi pentru persoane interesate de accesul la informaţii de interes public, un drept garantat de Constituţia României, art. 31. Ele reprezintă o mărturie elocventă pentru exprimarea în mod onest şi liber a unor convingeri individuale, conform conştiinţei fiecăruia din autorii lor. O posibilitate garantată de Constituţia României, art. 29 şi 30, deoarece aceste texte nu se încadrează la excepţiile care pot limita libertatea de exprimare (defăimare, incitare la ură, violenţă, discriminare, etc.)

Documentele prezentate aici redau o mică parte din conţinutul revistei “Permanenţe”, fondată în 1998 de către foşti deţinuţi politici şi personalităţi ale societăţii civile româneşti, grupate în Fundaţia “George Manu”. Aceste două entităţi au funcţionat neîntrerupt şi în perfectă legalitate începând din anul 1994 (Fundaţia) şi 1998 (revista) şi până acum, şi o vor face şi de aici înainte, chiar dacă de-a lungul anilor conducerea şi personalul implicat au fost şi vor fi supuse treptat unor schimbări inerente, datorită unor împrejurări obiective sau a unor motive subiective.

Luăm act de legislaţia recentă a statului român care incriminează “distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste şi xenofobe”, ţinând cont totodată de excepţia că o asemenea faptă nu este incriminată “dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public”.

Desigur, dezbaterile istorice asupra subiectului legionar au fost şi rămân controversate, dar ele trebuie să se bazeze întotdeauna pe fapte şi documente. Iar documentele publicate de-a lungul anilor pe acest site tocmai asta îşi propun: nu să facă propagandă în vreun fel, ci să aducă o contribuţie la stabilirea adevărului istoric, într-o dezbatere de cel mai înalt interes public.

Dacă textele care vor apărea pe acest site începând cu anul 2026 vor avea în vedere noul context legislativ, materialele publicate aici până la sfârşitul anului 2025 depun mărturie despre evoluţia unei concepţii care nu a rămas încremenită la mentalitatea de acum 85-100 de ani, aceasta din urmă trebuind înţeleasă în primul rând în contextul acelei epoci.

În contextul actual considerăm că activitatea neîntreruptă timp de peste 27 de ani a unei Fundaţii şi a unei reviste care s-a desfăşurat până acum în deplină legalitate constituie un temei legitim pentru a prezenta o arhivă documentară cu caracter reprezentativ şi de potenţial interes pentru istorici, cercetători şi pentru toţi românii interesaţi de adevăr. Ea conţine texte relevante din punctul de vedere al ştiinţei, educaţiei şi cercetării:

1. Studii cu caracter istoric, care încearcă să desluşească şi să înţeleagă dedesubturile şi detaliile esenţiale ale unor evenimente istorice petrecute cu mulţi ani în urmă, dincolo de schematismul propagandistic de o parte sau de alta. Ele sunt desigur afectate de subiectivismul inerent oricărui analist sau istoric, căci pe acest tărâm nu putem vorbi decât despre interpretări, iar nu despre adevăruri absolute. Dar pentru o interpretare cât mai aproape de adevăr, e nevoie ca detaliile să fie cunoscute în totalitatea lor. Iar studiile prezentate aici se bazează pe o bogată ţesătură de fapte şi pe detalierea, uneori până în cele mai mici amănunte, a contextului acestora. Acestor studii li se adaugă şi texte sau documente cu caracter istoric, însoţite sau nu de comentarii adecvate, care pot fi de interes pentru cei care doresc să cerceteze istoria României din secolul trecut.

2. Materiale care documentează evoluţia legionarismului postbelic spre o concepţie compatibilă cu democraţia autentică (căci cea românească din perioada interbelică nu poate fi numită astfel). O parte din ele se încadrează tot la rubrica studiilor sau documentelor istorice, dar această categorie nu este una exhaustivă în privinţa subiectului de la acest punct.

• Este astfel documentată poziţia Tribunalului Internaţional de la Nürnberg, care nu a incriminat Mişcarea Legionară. Acest fapt nu reprezintă o scăpare involuntară sau o omisiune accidentală, ci are în spate o întreagă istorie, pe care publicul românesc este îndreptăţit să o cunoască, acesta fiind un drept garantat de Constituţie.
• Este documentat, inclusiv pe baza unor documente din arhivele CIA din anii 1948-1950, faptul că legionarii din exil, începând cu liderul lor, Horia Sima, s-au pronunţat pentru democraţie şi pentru instaurarea unui asemenea regim într-o Românie care va fi liberă de jugul totalitar comunist.
• Acest ataşament pentru democraţie reiese şi din atitudinea presei legionare din exilul postbelic, din care sunt prezentate aici numeroase exemple: articole ale lui Alexandru Frâncu, dar mai ales numeroase texte ale lui Horia Sima, ale căror surse originare sunt foarte greu accesibile opiniei publice româneşti. Conţinutul lor îl considerăm o arhivă documentară cât se poate de relevantă pentru înţelegerea evoluţiei concepţiei legionare postbelice înspre o armonizare cu principiile democraţiei, de pe fundamentul căreia s-a luptat cu arma condeiului împotriva adevăratului totalitarism care sugruma România: cel comunist.

3. Atitudini şi luări de poziţie pe teme relevante din ultimii ani. Aceste texte sunt de asemenea documente istorice, care demonstrează că acest site nu a promovat niciodată ura, violenţa sau totalitarismul. Nu putem aprecia care din acestea s-ar încadra în prevederile noii legi dacă ar fi apărut după intrarea ei în vigoare, pentru că prevederile acesteia sunt absolut arbitrare şi atât de elastice, încât pot fi aplicate sau nu, conform intereselor celor care deţin pârghiile de control în statul român. Dar aceste texte rămân ca documente şi mărturii istorice ale unor reacţii la evenimente care de-acum ţin la rândul lor de domeniul istoriei şi care ilustrează ceea ce s-a mai putut (încă) spune până la sfârşitul anului 2025.

4. Articole pe teme diverse, culturale, religioase, politice. În cazul acestora sunt valabile aceleaşi aprecieri de la punctul anterior. Ele reprezintă o oglindă a preocupărilor şi a substanţei morale a autorilor lor, a duhului creştin, al demnităţii şi onoarei pe care aceştia s-au străduit să le întruchipeze, respingând etichetările de “extremism” sau altele similare.

Nădăjduim ca aceste precizări să fie înţelese aşa cum se cuvine de către toţi cei care le citesc, ele fiind adresate deopotrivă prietenilor, cât şi neprietenilor paginii noastre de internet.

*

În continuare dorim să ne referim la Decizia Nr. 356 din 17 iulie 2025 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1084/25.11.2025 https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial–PI–1084–2025.html

În decizia amintită mai sus, Curtea Constituţională respingea obiecţiile de neconstituţionalitate ridicate de Preşedintele României, afirmând că proiectul de lege PL-x nr. 168/2025 este în deplin acord cu drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie, precum şi faptul că noţiunile de “legionar” şi “Mişcare Legionară” nu pot fi definite cu precizie juridică (ca “noţiuni pozitive”), acestea rămânând la aprecierea istoricilor. CCR merge însă pe mâna unei anumite tabere a istoricilor, apreciind că legionarismul nu ar fi altceva decât un sinonim românesc pentru fascism sau nazism, toate fiind “ideologii care au fundamentat mecanisme politice şi instituţionale de exterminare fizică a unor grupuri întregi de populaţie, suprimând demnitatea umană”, prin urmare fiind firească incriminarea “manifestărilor ce constituie un risc major în păstrarea naturii democratice a societăţii româneşti”.

Se mai precizează că astfel de ideologii nu pot fi protejate de de libertatea de exprimare prevăzută de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

“Așadar, mișcările politice istorice și ideologiile care au fundamentat regimurile politice totalitare, precum fascismul, nazismul, legionarismul, dar și comunismul, nu pot fi definite juridic, în sensul dreptului pozitiv, și nu pot fi justificate din perspectiva protecției libertății de exprimare a susținătorilor acestora, fiind incompatibile, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu principiile valorile specifice unei societăți democratice. Aceste regimuri politice totalitare urmăresc să anihileze valorile fundamentale ale statului de drept, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale omului. (…) Curtea Constituțională, analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dispozițiile art. 10 și art. 17 din  Convenție, a reținut că, potrivit acesteia, promovarea și justificarea terorismului și a crimelor de război, incitarea la violență, promovarea ideologiilor totalitare (comunismul, ideologia nazistă), incitarea la ură (xenofobia și discriminarea rasială, ura pe motive etnice, ură religioasă), negarea Holocaustului și probleme conexe intră sub incidența art. 17 din Convenție, nefiind, de regulă, protejate prin dispozițiile art. 10 din același act internațional”.

După cum am menţionat însă de la bun început, materialele prezente pe acest site nu promovează ideologii totalitare, nu incită la ură sau la violenţă, nu sunt îndreptate împotriva democraţiei, prin urmare sunt perfect protejate de dreptul constituţional şi european la liberă exprimare. Legislaţia europeană nu incriminează explicit “legionarismul”, doar “fascismul”, iar echivalenţa sugerată de de legiuitorii din România o considerăm abuzivă, după cum vom arăta în continuare.

Manifestările care sunt prevăzute expres de legislaţia internaţională ca făcând excepţie de la dreptul la liberă exprimare, au fost incriminate dintotdeauna şi de legislaţia românească recentă, începând cu Constituţia. Totuşi, până în anul 2015, “legionarismul” nu a putut fi condamnat pe baza acesteia, existând în trecut o serie de sentinţe a unor tribunale prin care acesta e diferenţiat limpede de nazism şi fascism. Abia în anul 2015, prin modificarea adusă OUG 31/2002, s-a adăugat explicit acest termen alături de cele două incriminate. În expunerea de motive a iniţiatorilor se preciza că acest fapt se datorează tocmai imposibilităţii incriminării legionarismului pe criterii indirecte, prin asimilarea automată cu “fascismul” şi “totalitarismul”, considerându-se astfel necesară specificarea sa expressis verbis.

Totuşi, legea în versiunea ei din 2015 nu atingea încă libertatea de exprimare în totalitatea ei. Dar ceea ce s-a votat acum, la sfârşitul anului 2025, îşi propune să incrimineze printre altele tot ce ar putea fi considerat ca având “caracter legionar”. Iar în motivaţia deciziei CCR se invocă, după cum am văzut, tocmai pretinsa echivalenţă a legionarismului cu nazismul şi fascismul, deşi am văzut că istoria legislaţiei din România ultimului deceniu infirmă tocmai acest lucru, legionarismul fiind considerat explicit drept o concepţie distinctă. Dacă s-ar fi dorit exclusiv protejarea democraţiei de orice tendinţe totalitare, fasciste sau extremiste, ar fi fost suficientă forma legii din 2002, ceea ce s-a dovedit însă a nu fi aşa.

Tot raţionamentul deciziei CCR, motivată printr-o argumentaţie stufoasă, se învârte aşadar în jurul unei premise false. Iar atunci când se pleacă de la o premisă falsă, principiile logicii ne spun că se poate demonstra orice. Ceea ce s-a şi putut vedea în argumentele aduse de CCR în respingerea obiecţiilor aduse de Preşedintele României, care afirma că legislaţia existentă e suficientă pentru a incrimina ceea ce merită cu adevărat incriminat, iar dincolo de asta aplicarea legii în forma actuală putând avea un caracter discreţionar, abuziv şi impredictibil. Aceste obiecţii sunt validate tocmai de premisa corectă de la care acestea pornesc, anume că pot exista manifestări sau scrieri cărora le poate fi atribuit un caracter “legionar”, dar care poate fi unul legitim, neextremist, fără potenţial pericol la adresa democraţiei şi a statului de drept. Exemplificarea adusă de preşedinte a fost comemorarea rezistenţei anticomuniste din munţii Făgăraş, adică din zona sa natală, sau comemorarea celor care au suferit în închisorile comuniste, dar ea poate fi extinsă chiar la existenţa acestui site, dacă ne e permis să adăugăm şi acest exemplu. În schimb, CCR a dovedit că refuză să ia act de această realitate nuanţată, percepând “legionarismul” exclusiv sub forma clişeelor unei propagande negative.

Iată de ce criticile care s-au adus acestei legi, inclusiv de către Preşedintele României, le considerăm perfect îndreptăţite. Prin caracterul difuz şi imprecis al termenului de “legionarism” pe care doreşte să îl incrimineze, neţinând cont de evoluţia sa istorică, inclusiv de realităţile româneşti după 1990 (aplicată imediat după căderea comunismului ar fi dus la aberaţia condamnării din nou la închisoare a foştilor deţinuţi politici legionari care şi-ar fi manifestat opiniile în public!) aplicarea acestei legi cu rea-credinţă ar duce  în mod evident la abuzuri care ar încălca drepturile şi libertăţile garantate de Constituţia României (Art. 29 ş 30) şi de legislaţia internaţională (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).