„Cât ne va mai bate inima, va fi impreună și alături de voi, răspunzând: PREZENT! Pe viitor vouă, prieteni, vă rămâne sarcina de a răspunde prezent pentru noi toți, soldații unui crez și ideal pentru care ne vom întoarce într-o zi pentru a ne termina misiunea”. Vasile Jacques Iamandi
Iată că a sosit acel moment în care Jacques Iamandi, deși nemuritor în inimile noastre, s-a mutat în veșnicie. Așa cum am promis, așa cum ne-a cerut, astăzi noi suntem cei ce răspundem (și) în numele lui Vasile Jacques Iamandi: PREZENT!
Cititorii noștri îi cunosc deja biografia și nu vom insista cu detalii care (încă) se găsesc din belșug pe internet și în cărțile de memorialistică a temnițelor comuniste și ale exilului românesc. Notez succint reperele cardinale ale unei vieți aproape centenare:
S-a născut la 14 februarie 1928 la Iași. După instalarea comuniștilor la cârma României hotărăște să plece din țară. Reușește să ajungă în Franța, unde se înrolează în Legiunea Străină care îl trimite ca luptător pe frontul din Indochina. În timpul luptelor cade prizonier la ruși (1952). În drumul său forțat spre „raiul sovietic” va traversa timp de aproximativ un an, pe jos, Vietnamul, China și o parte din Rusia.
Cunoaște ororile temnițelor și lagărelor din Rusia, dar în 1953 va fi trimis în țară împreună cu alți deținuți. Fuge de sub escortă, ajunge în țară și reușește să se ascundă timp de 2 ani. Arestat în 1955, va fi condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru „dezertare și uneltire”. Va executa 9 ani din cei 8 de condamnare, eliberându-se în 1964… detenția la Jilava, Gherla, Salcia, Periprava, Giugeni, Dumbrăveni.
În 1975 reușește să emigreze legal în Canada, se reîntoarce doi ani mai târziu pentru a se căsători cu fosta colegă de serviciu, Ștefania. În Canada se integrează comunității exilaților români și continuă alături de aceștia manifestările împotriva comunismului. După 1990 revine în țară cu același crez și cu aceeași dorință de luptă împotriva aceluiași agresor.
Neobosit mărturisitor, atât al propriei pătimiri și odisei, cât și al întregii generații legionare din care făcea parte, ne-a fost camarad, prieten și senior. Din Legiunea lui Codreanu, în Legiunea Franceză, a pășit, la 16 ianuarie 2026, în Legiunea Cerească.
Ne leagă nenumărate comemorări, conferințe, parastase, lansări de carte, articole, seri de colinde, zile de naștere, pelerinaje și călătorii… Bogate și ziditoare amintiri, fotografii, spovedanii și mărturisiri care vor rămane mereu în inimile noastre păstrându-l viu, așa cum a fost: o personalitate și un personaj demn, coleric, neînfricat, aristocratic, loial și absolut autentic. Publicăm în completarea acestui scurt necrolog câteva texte semnate de cel care azi, fizic, nu mai este printre noi.
Vasile Jacques Iamandi – PREZENT!
Cezarina Condurache
MĂRTURIE DE CREDINȚĂ
5 august 2015
Mă numesc Vasile Jacques Iamandi, domiciliat în București, Șos. Iancului 132, telefon 074918940. Subsemnatul îmi asum responsabilitatea mărturiilor mele.
Sunt fost deținut politic și fac parte din generația celor pe care trei dictaturi criminale sângeroase au încercat prin orice mijloace imaginabile, prin bătaie, foamete, tortură și crimă să ne astupe gura, să ne îngenuncheze și să ne facă să dispărem în groapa comună.
Atât familia, cât și toți cei care mă cunosc pot afirma că, deși ajuns la o vârstă înaintată, mă bucur de deplinătatea facultăților mele mintale și sunt gata oricând, ca și în trecut, să fac față deciziilor dvs oricât ar fi de nedrepte, batjocoritoare și denigratoare îndreptate împotriva unei generații de titani care au scris istoria și care au purtat pe umerii lor credința și demnitatea acestui popor. Nu îi enumăr. Ar fi o sarcină care depășește posibilitățile mele să îi numesc pe toți cei care alcătuiesc comoara religioasă, științifică, literară și militară de nestemate intelectuale care au adus renumele țării noastre în contemporaneitatea universală a timpului. Pe aceștia astăzi vreți să îi ostracizați și să le anulați operele. La comanda cui?
Memoria lor, oricât ați încerca prin minciună, denigrare și insultă, în numele unei inventate, dar atât de puternice corectitudinii politice mondiale sau a altor bazaconii utopice pe care le-ați putea inventa pentru a ne interzice libertatea de a gândi, de a vorbi și de a acționa, nu o veți putea suprima. Niciun institut din lume, oricum s-ar numi el, nu va putea suprima realitatea, adică adevărul și nici memoria lor. Memoria lor o puteți terfeli, dar acest lucru cu siguranță o va face nemuritoare și o va resuscita mereu din propria cenușă.
Prin tone de pământ și minciună, titanii vor ieși la suprafață și vor îmbogăți istoria, mitul și legenda Căpitanului și a Legiunii Arhanghelul Mihail, precum și a acestui neam pe care îl răstigniți pentru a-l șterge din istorie.
Noi, ultimii supraviețuitori la limita rezistenței omenești, trecuți prin furcile caudine a trei dictaturi, suntem tinerii minori cu bun simț, dragoste pentru credință și patrie, educați în școala fraților de cruce (în 1941 aveam 13-14 ani). Am fost câteva mii la început, apoi, decimați de polițiile și jandarmeriile lui Carol și ale lui Antonescu, după batalioanele minorilor de la Sărata, după execuții și ispășiri prin lagăre, ne-am împuținat. Educați să fim anticomuniști până la soluția finală, am continuat lupta, considerând valorile creștine, dragostea de patrie și libertatea mai presus de eul nostru.
Încarcerați în gulagul comunist, am executat în zeci de ani pedepse în chinuri nemeritate, fără să comitem trădări, josnicii și abuzuri. Având experiența detenției încă din 1941, am încercat să fim exemple și să ajutăm camarazii mergând până la sacrificiu. O generație de martiri, un far călăuzitor luminos care a străbătut prin teroarea comunistă, împărțind dragoste și speranță celor căzuți în deznădejde care aveau nevoie pentru a rezista.
Nu putem fi acuzați. Am fost corecți și onorabili și am luptat prin toate mijloacele posibile pe calea onoarei, respectând pe toți cei care luptau împotriva dușmanului comun, neținând seama de religie, naționalitate sau apartenență potitică.
Astăzi, noi cei care am supraviețuit în pofida celor care voiau să ne astupe gura, bătrâni în cârje și bastoane, gârboviți de anii de suferință, suntem din nou puși la zid.
Așa cum am spus și în trecut, suntem soldații unei credințe și ai unui ideal sfânt pe care îl vom sluji atât timp cât Bunul Dumnezeu ne va îngădui pe acest pământ. Chiar și trecuți dincolo de pământ vom răspunde întotdeauna prezent pentru țară și biserică. Ne-ați numit bandiți și dușmani ai unui popor pe care l-ați ponegrit, jefuit și înjosit, dar pe care noi l-am respectat și slujit cu devotament. Am umplut gulaguri, Aiudul și Piteștiul. Ne-ați ucis camarazii, ne-ați schingiuit, ați încercat la Pitești să ne ucideți sufletele, dar nu ați reușit să ne îngenuncheați. Astăzi, când dezlănțuiți o nouă prigoană împotriva noastră, când vreți să ne puneți din nou jugul, noi vă mulțumim că ne-ați resuscitat și ne dați prilejul să vorbim, să strigăm adevărul unei istorii pe care ați vrut s-o scrieți fără noi, încercând să ne îngropați în tăcere și uitare.
Mulțumim, deci, Institutului Ellie Wiesel și dlui Alexandru Florian, cât și crinilor din mocirla PNL care readuc la vederea opiniei publice lupta noastră, readuc la vedere eroii și martirii noștrii care s-au jertfit și pe care, prin acțiunea voastră de astăzi, deși vreți să dispară din amintirea poporului, i-ați adus la viață, atât pe ei, cât și pe noi, supraviețuitorii, ca să răspundem, ca de obicei, Prezent. Talmudul nu ne iartă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Deși nu am scos ochii nimănui, putem fi acuzați de orice: suntem fasciști, așa cum sunt fasciști toți anticomuniștii puși în aceeași căruță de cei care au fost decretați oficial antifasciști și li s-a dat cuvântul hotărâtor de decizie și sentința în procesul de la Nurenberg în care cei care au avut pe conștiință viața a 200 de milioane de oameni au judecat pe cei care aveau pe conștiință uciderea a 6 milioane de oameni.
Nimic nu poate arăta mai bine opiniei publice – pe care ați indus-o în eroare începând cu 1924 și probabil de-a pururi o veți asmuți împotriva noastră -, ca versurile lui Radu Gyr, scrise în 1938, care zugrăvesc perfect poziția noastră din trecut, prezent și viitor:
Nu scuip pe’nfrângerile mele!/ Ce-am adorat nu știu să ard/ Și nu ridic în vânt obiele/ În locul ruptului stindard.// / De funia spânzurătorii/ Dezastrele nu mi le-agăț/ Și nici mândria din victorii/ N’o pun sperietoare’n băț.// Cu-aceleași zâmbete’nțelepte/ Îmi port și lanțuri și cununi/ Urcând spre soare clare trepte/ Sau coborând printre furtuni.// Și merg pe-același țărm ce suie,/ La braț cu prieteni sau vrăjmași,/ De-o fi să-mi bată trupu’n cuie/ Sau să-mi presare crini sub pași.
Acum, oriunde și oricând așteptăm să ne bateți trupul în cuie. Iudaismul mondial ne-a condamnat în consecință. Slugile nu ne vor întinde mâna. Vor executa.
Nu trecem cu vederea și nu ascundem adevărul. Tineri fără experiență, înarmați numai cu dragoste, promovând cinstea și onoarea, precum și o atitudiune nouă și proaspătă în jungla putredă a camarilei corupte și a unor politicieni ocultați care așteptau lumina ce trebuia să vină de la răsărit.
Au dezlănțuit potopul asupra noastră: armata, jandarmeria și poliția. Arestări, bătăi, lagăre și ucideri. Pentru a ne intimida, pentru a ne abate, pentru a ne face să renunțăm. Ne-ați scăldat în propriul nostru sânge, am murit și am înviat și suntem iar pe baricade.
În continuare îmi permit să abuzez de răbdarea dvs cu câteva scurte citate din („manualul crimei”) Cărticica șefului de cuib, semnată de Cornelui Zelea Codreanu. Desigur, aveți întipărit în minte și vă revine în memorie propaganda masonică despre acest „manual al crimei unui cuib de vipere”.
Iată câteva cuvinte din această cărticică care onorează pe cei care și-au desăvârșit educația în cuib:
… „Nici adversarului să nu îi faci nedreptate. Legionarul va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptății și ale moralei, nu prin lașitate sau minciună.”
… „Bacșișul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii române. Legionarul va căuta să desființeze aceste apucături și să reînvie sentimentul demnității omenești.”
… „Țelul politicianului este de a-și construi avere; al nostru este de a ne construi o patrie înflorită și puternică.”
… „Din această mare luptă legionară va ieși o nouă aristocrație românească. Va fi o aristocrație a virtuții. Aristocrația ieșită din afaceri, din fraudă sau din vânzare de țară va cădea”.
… „A două zi după victoria legionară se va constitui TRIBUNALUL EXCEPȚIONAL, care va chema în fața lui și va judeca pentru trădare de patrie pe toți jefuitorii banului public, pe toți cei care au primit mită înlesnind afaceri.”
… „Națiunea română conștientă de drepturile ei va începe o viață nouă prin această OPERĂ DE PEDEPSIRE LEGALĂ.”
Numai pentru a vă face o idee despre potopul de ură, josnicie și insulte urmate de persecuții, denigrare, arestări și internări în lagăre, în final soldate cu crime împotriva unui tineret decis să moară pentru credință, pentru dreptate și adevăr. Cuvântul hotărâtor îl au cei trei dușmani care ne comandă din afara granițelor:
– Iudaismul mondial care a fost împiedicat ca pe vatra Dacică să își realizeze visul de construire a unui stat binațional în care evreii erau clasa conducătoare.
– Imperialismul RUS moștenit de comuniști și preluat de actualul țar, Putin, alt vis neîmplinit, gurile Dunării și ieșirea la mare;
– Ultimul fiind revizionismul maghiar care nu precupețește niciun efort pentru a-și rezolva visul, anexarea Transilvaniei.
Dacă azi mai facem umbră pământului este pentru că Dumnezeu este cu noi.
Așa să îmi ajute Dumnezeu!
VJI
25 Iunie 2019
În memoria duhului creștin al celor care au luptat pentru credință și neam
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei pe care îi vom pomeni veșnic aici în multiîncercata noastră biserică, Sfânta Biserică Ilie Gorgani, că și în toate locurile sfinte unde, cu mormânt sau fără, și-au dat obștescul sfârșit.
„Plânge printre ramuri luna” pentru o generație de martiri care au luptat și au visat o țară ca soarele sfânt de pe cer și care pentru asta au fost victime ale ștreangului masonic.
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei care l-au iubit pe Dumnezeu și au luptat pentru ca Sfânta și tradiționala noastră Biserica ortodoxă să supraviețuiască împotriva tuturor vicisitudinilor impuse de antihrist.
„Plânge printre ramuri luna” pentru cei plecați să lupte și să moară pentru creștinătate atunci când trimișii satanei trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Hristos.
„Plânge printre ramuri luna” pentru toți martirii care au murit pentru libertate, țară și neam, cerând cu limbă de moarte Căpitanului „să faci, măi Corneliu, din țara noastră o țară frumoasă ca un soare și puternică și ascultătoare de Dumnezeu”. Sunt cuvintele lui Moța adresate Căpitanului înainte de a muri, luptând cu arma în mână pentru Spania catolică, apărând credința creștină împotriva bestiilor care au încercat prin revoluții anticreștine să ne sugrume credința în Dumnezeu.
Am vrut, am sperat, am crezut, am luptat, am plătit cu tot ce am avut mai de preț: tinerețe, libertate, cariere, viață și nu regretăm nimic.
Azi, veterani fiind, fideli ai aceluiași crez, știind ce ne așteaptă, am urma cu același avânt școala Căpitanului și lupta legiunii Sf. Arhanghel Mihail cu diavolul, pentru credință, libertate și patrie.
Anii tinereții noastre au trecut, sfidând ura și coasa morții prin trei dictaturi, care au secerat capetele luminate ale unor sfinți pentru că au jurat să piardă decât să învingă neonorabil, să pună înaintea intereselor personale interesele bisericii, țării sau legiunii, renunțând la toate ambițiile personale și la toate mijloacele neloiale ridicate de politicienii vremii la rang de virtute. Legiunea a fost o cruciadă a tineretului care îmbrăca cămașa morții strângând în jurul lor pe fiii cei mai neprihăniți ai neamului care sunt dispuși să se jertfească pentru crezul lor . Legiunea a încercat să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o țară puternică, o Românie nouă. Legiunea îngenunchează azi în fața crucilor vitejilor și mucenicilor neamului.
V-am lăsat la urmă dragi camarazi pentru că asta pare să fie și voia celui de sus. Am rămas puțini, suntem ultimii rămăși ai celor care au avut un ideal sfânt pentru care s-au jertfit. Azi și acum închei cu nemuritoarele versuri scrise de Radu Gyr.
Bătrâni cu obrazul de ceață,/ Cu pași năclăiți de tristețe,/ Prin moarte am trecut, nu prin viață,/ Căzuți în genunchi pe mormine,/ Noi n-am avut tinerețe./ Morți sfinți în temniti și prigoane./ Morți sfinți în lupte și furtuni,/ Noi am făcut din voi icoane,/ Și va purtăm pe frunți cununi.
Azi, cu conștiința datoriei împlinite, am răspuns la apel, Prezent!
Pe viitor vouă, prieteni, va rămâne sarcina de a răspunde prezent pentru noi toți soldații unui crez și ideal pentru care ne vom întoarce într-o zi pentru a ne termină misiunea.
„Ne vom întoarce neapărat,/ Cum apele se-ntorc din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul cântec, pe viori.”
Închinându-mă acum, aici, cer iertare Sfintei noastre Treimi și patronului Legiunii, Sf. Arhanghel Mihail, pentru tot ceea ce am avut de gând să facem pentru țara noastră și nu am izbutit, ca și pentru puținul pe care, prin Grația Divină și Pronia Cerească, am reușit să facem:
Pentru triumful Bisericii,
Pentru slavă Neamului,
Pentru Libertate, Țară, onoare și adevăr!
TLC
Odihnește-i, Doamne, în pacea veșnică pe toți cei pentru care am răspuns prezent la apel.
Cu noi este Dumnezeu,
VJI
14 septembrie 2021
Cu noi este Dumnezeu!
Ne adresăm dumneavostră, noi, ultimii rămași, bătrâni cu ochii de ceață, robi ai neputințelor și ai anilor de prigoană din tinerețea care ne-a fost ucisă în tortura din gulaguri, tortură revărsată peste noi cu ura ocultelor care odinioară, în trecutul îndepărtat, ca și azi, după ce l-au crucificat pe Hristos, vor să răstignească creștinătatea.
Ajută-ne, Doamne, nouă, celor răstigniți sub trei dictaturi, dăruindu-ne fericirea să fim ceea ce am fost până la capătul zilelor noastre. Să luptăm, să suferim, să murim pentru Biserică, pentru neam, pentru libertate. Mulțumim celui de sus care ne-a dăruit Legiunea Arhanghelul Mihail, împreună cu cei care s-au jertfit pentru țară. Codreanu, Moța și Marin precum și o întreagă elită care au oferit cel mai prețios dar dragostei de neam, viață, pentru apărarea credinței și a Bisericii noastre și a tradițiilor strămoșești de libertate. Fie-le în veci neîntinată memoria de luptători pentru onoare, dreptate și adevăr.
Astăzi, Marcel Petrișor, Demostene Andronescu și eu, Vasile Iamandi, ne zbatem pentru viață și regretăm că nu putem fi prezenți trupește, dar cu un ultim elan, inima, cât ne va mai bate, va fi împreună și alături de voi, răspunzând: PREZENT!
Ne vom întoarce într-o zi!
Trăiască Legiunea și Căpitanul!
VJI