Revista noastră a intrat, la începutul lui 2026, în al 29-lea an de existență neîntreruptă. Nu doar vremea a trecut, ci și cei dinăuntrul ei. An după an au trecut la Domnul toți cei care au început această lucrare și mulți dintre cei care li s-au atașat pe parcurs. Anul acesta se împlinesc deja 7 ani de la plecarea lui Gelu Gheorghiu, ultimul nostru senior care a condus atât revista, cât și Fundația. Iar noi, până nu demult numiți „cei tineri”, păstrăm acest apelativ doar ca amintire a începuturilor noastre lângă rădăcinile seniorilor.
Vremea a trecut, vremurile însă sunt încremenite în aceeași nedreptate, în aceeași ură și în falsificarea istoriei unei mari bucăți a memoriei neamului nostru. Memorie care mereu dă eroare programată de sistem în jurul unuia și aceluiași subiect: Mișcarea Legionară.
A fi fost legionar acum aproape 100 de ani pare a fi cea mai mare vină posibilă a istoriei, pe care niciun regim politic nu uită să o aducă în prim plan pentru a o răstigni din nou și din nou. Li se reproșează la infinit ceea ce au gândit, scris și crezut. Nu aveau voie să o facă nici atunci și nici acum nu au dreptul la opinie, mărturisire și credință, nici măcar post-mortem.
Este absolut sinistru și aberant… Într-o lume condusă de la cel mai înalt nivel spre pedofilie, prostituție, trafic de minori, șantaj politic etc. de către locatarii miilor de pagini ale dosarelor Epstein, vina mai mare o are Radu Gyr care acum 90 de ani a îndrăznit să scrie poezii, cântece, ba chiar și articole politice. Că cei din listele Epstein conduc în continuare lumea nu reprezintă o problemă, dar faptul că Radu Gyr a plătit cu zeci de ani de temniță acele rânduri scrise în anii 30-40 nu poate fi luat în considerare și trebuie sancționat la infinit pentru „binele democrației, toleranței și păcii între popoare”.
Într-o lume care se destramă sub ochii noștri prin atâtea războaie de agresiune concomitente, într-o lume în care un președinte american (aflat și pe listele Epstein) calcă oricând dorește o țară suverană pentru a-i captura resursele, asasina sau captura liderii, într-o lume în care președintele Israelului aflăm că este de fapt comandantul suprem al armatei americane, indicând concret pe cine și când să atace aceasta, și într-o lume în care Rusia rămâne, ca și acum 100 de ani, un vârf de lance al satanismului comunist, ei bine, în această lume, problema cu adevărat gravă este existența unei icoane a lui Valeriu Gafencu într-o biserică din București, problemă care trebuie corectată peste noapte din cauza „cumplitei gravități și a riscurilor aferente”.
La vremuri noi, acuzatori vechi și vinovați tot cei etern condamnați în anii 40. Și dincolo de toate, noi, cei câțiva, rămași în același crez, în aceeași credință, în aceeași loialitate și legitimitate, pe același drum cu Arhanghelii.