Desigur, dacă tot vorbim despre Octavian Goga în contextul funcției de premier al țării, exercitată în intervalul 29 decembrie – 10 februarie 1938, trebuie să spunem și adevărul legat de relația lui cu Mișcarea Legionară.
Care era situația înainte de instaurarea guvernului Goga
Cuziștii erau, așa cum bine știți, membrii și simpatizanții partidului lui A. C. Cuza. Pe scurt, traseul politic al profesorului A.C. Cuza (naș de botez al Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu), a pornit la Iași în cercurile socialiste de la „Contemporanul”, apoi trecând la junimiști a devenit ajutorul primarului din Iași și s-a înscris la conservatori. În 1910 a fondat și condus Partidul Naționalist Democrat împreună cu Nicolae Iorga, în 1923 a fondat și condus Liga Apărării Național Creșține (L.A.N.C.) alături de Nicolae Paulescu, Ion Zelea Codreanu, Corneliu Șumuleanu, Ion Tarnovschi etc. Din LANC, încă de la înființare a făcut parte și Corneliu Zelea Codreanu în poziția de responsabil cu organizarea pe întreaga țară, până în 1927 când a înființat Legiunea Arhanghelul Mihail. LANC a devenit în 1935, prin fuziune cu Partidul Agrar, Partidul Național Creștin condus de Octavian Goga.
Relația cuziștilor cu legionarii nu a fost niciodată una bună sau cordială. Cuziștii au atacat în mod constant Legiunea și pe Codreanu, în timp ce legionarii, la ordinele șefului lor, s-au străduit, atât cât s-a putut, să nu răspundă cu aceeași monedă. Cum nu ne ocupăm de perioada 1927-1937, nu voi intra în detalii. Cele afirmate mai sus se vor înțelege mai bine după ce veți citi despre relația celor două entități în intervalul de timp de care ne ocupăm în acest material.
Atacurile cuziștilor în timpul campaniei electorale 1937
Campania electorală pentru alegerile generale a început în noiembrie 1937. Între partidele înscrise în cursa electorală s-au aflat și Totul pentru Țară și Partidul Național Creștin. Pe parcursul aceste campanii, cuziștii au folosit trei teme principale pentru a lovi Mișcarea Legionară și pentru a încerca să rupă din capitalul ei electoral. Aceste trei teme au fost: pactul de neagresiune electorală, situația voturilor cetățenilor români de origine evreiască și pierderea calității de „român” a legionarilor care au luptat în Spania.
Pactul de neagresiune electorală
Acest pact a fost semnat la finalul lunii noiembrie 1937 de Corneliu Zelea Codreanu, Iuliu Maniu și Gheorghe I. Brătianu. Nu a reprezentat nici o alianța politică și nici o încercare de apropiere ideologică. Iată textul acestui pact:
Se încheie între partidele subsemnate o înţelegere cu scopul de a apăra libertatea şi a asigura corectitudinea alegerilor. Aceste partide încheie pentru timpul alegerilor actuale, în vederea scopului propus, un pact de neagresiune. Pactul de neagresiune înseamnă înconjurarea actelor şi limbajului de violenţă şi de denigrare, dar nu împiedică afirmarea ideologiei proprii şi discuţia de bună credinţă. Se va aduce un cuvânt de chemare şi celorlalte partide să se alăture acestei înţelegeri. O comisiune comună va stabili modul de procedare şi demersurile cari vor trebui puse în aplicare în cazul infracţiunilor ar fi să se producă”. CORNELIU Z. CODREANU şeful mişcării legionare, IULIU MANIU preş. part. naţ. țărănesc, GH. I. BRĂTIANU preş. part. naţional-liberal „“Universul”, 28 noiembrie 1937
Acest pact a provocat o reacție furibundă a celebrului avocat Istrate Micescu, președintele Asociației Avocațior Români, care, acuzând pe Corneliu Zelea Codreanu de trădare, decide să se înscrie în partidul cuzist. Demersul lui Micescu s-a făcut printr-o lungă și denigratoare scrisoare-manifest, publicată în ziarul cuzist „Țara Noastră”, scisoare adresată lui Octavian Goga. Întregul document este foarte interesant, de aceea îl vom publica integral conex acestui text. Se insistă pe faptul că acest pact reprezintă trecerea lui Codreanu în tabăra inamicului, păcălirea în masă a legionarilor și tulburarea sufletelor lui Moța și Marin! Pentru înțelegerea cât mai clară a scopului real pe care l-a avut pactul de neagresiune, publicăm tot conex acestui text declarațiile date junaliștilor de Corneliu Zelea Codreanu, imediat după semnarea și publicarea pactului.
Scrisoarea lui Micescu a adus pe de o parte bucurie în tabăra cuzistă, fiind primit cu brațele deschise de Octavian Goga, care va profita de aici înainte de poziția anti-legionară a lui Micescu pentru a atacarea Mișcării și pe de altă cu o plângere la Parchet făcută de Corneliu Zelea Codreanu:
Octavian Goga: Primim cu drag mâna întinsă prietenește, convinși fiind că, luptând cot la cot, partidul Național-Creștin și Asociația Avocaților Români Creștini, urmăți fiind și de către alte bresle conștiente de menirea lor, vom duce steagul la izbândă. Organizația Capitalei, de sub conducerea amicului meu C. C. Brăescu, te roagă să candidezi în fruntea listei național creșține la Cameră, onoare pe care o reclamă pentru sine și organizația noastră din Romanați. Scumpe prietene, îți strâng mâna frățește, rugându-te să-mi îngădui plăcerea de a mă gândi de pe acum la viitoarele bătălii ce vom da împreună pentru stârpirea minciunii ipocrite și pentru întronarea unei conștiințe românești cu toate prerogativele ei. „Țara Noastră”, 1 decembrie 1937
- Corneliu Codreanu s-a adresat luni Parchetului. Şeful mişcării legionare, d. Corneliu Zelea Codreanu, a alcătuit – precum se ştie – un front comun de acţiune defensivă în alegerile ce vin, spre a le asigura deplină libertate şi corectitudine, cu d-nii Iuliu Maniu, preşedintele partidului naţional ţărănist şi prof. Univ. Gheorghe Brătianu, preşedintele partidului naţional-liberal georgist). Actul a stârnit comentarii variate – şi o reacţiune. E vorba de gestul d-lui Istrate Micescu, decanul baroului Ilfov şi fruntaş al Asociaţiei avocaţilor români creştini din România care, văzând în acordul admis de d. Codreanu o „abdicare” dela principiile de absolută intransigenţă de până acum a căpeteniei mişcării legionare, s’a despărţit de această mişcare spre a trece pe listele de candidaturi ale partidului naţional creştin, de sub preşedinţia d-lui Octavian Goga. Râsul s’a făcut printr’o scrisoare publică adresată de d. Micescu, d-lui Goga. D. Codreanu aflând din ziare cuprinsul acestei scrisori şi sesizându-se de unele aserţiuni dintr’însa, ce-l atacau, s’a plâns Luni Parchetului, susţinând că pasagiile încriminate ar constitui calificate calomnii. Plângerea s-a repartizat d-lui procuror Păcuraru, care i-a fixat prim termen de cercetare la IS Decembrie. „Universul” 1 decembrie 1937
Desigur, Istrate Micescu nu se putea despărți de Mișcarea Legionară pentru că nu i-a aparținut niciodată. După plângerea făcută Parchetului pentru acuzația de calomnie, Micescu va continua să atace în această direcție, dar acum din poziția oficială de „cuzist”, pe toată durata campaniei electorale. Iată un astfel de text:
În proces de calomnie cu naţionalismul şi în pact de neagresiune cu democraţia! Bun! ÎI am şi îl ţiu pentru că sunt om precaut şi chiar dacă zbuciumul contradictor al firii sale şovăielnice, revelat de trei zile de „Bună Vestire“, l’ar duce să renunţe la proces, nu renunţ eu. ÎI țin de mană şi va trebui să mă urmeze; îl am în mană şi nu-mi va scăpa, tocmai graţie caracterului său şovăitor şi plin de contradicţii. „Ca să fiu înţeles şi de d. Căpitan și de d. Maniu citesc din Biblie: Omul slab e acel care începe prin a vrea și pe urmă nu mai vrea“. Căpitan dă publicităţii pactul de neagresiune, prin care d. Maniu l’a momit din frontul național şi i’a legat de gardul de mocraţiei pentru paza urnelor. S’a supus deci judecăţii opiniei publice. Nu şțiu dacă publicarea acestei isprăvi se datoreşte setei de consideraţie a d-lui Căpitan, ori sincerităţii domnului Maniu care după mărturia domnului Căpitan e un om de ispravă! Odată apărut în presă pactul e supus judecăţii tuturor, deci şi judecăţii mele. (…)
Opinia publică şi-a deschis ochii. D. Codreanu e o fire şovăelnică și firile șovăelnice n’au dreptul să facă răţoeli de Căpitan. Cum? Nu e şovăire, nu e contradicţie, nu e tribulaţie, dibuială și nesiguranţă în tine și în ceeace vrei, când treci dela pistol la călimară şi dela pactul de neagresiune la agresiunea verbală, tocmai faţă de cei de care te leagă pactul? Nu e contradicţie când anunţi falnic şi faci să te creadă lumea că luptaţi: pentru credinţa, pentru neam şi pentru rege? „Pentru credinţă arături de evreii Doctorului Lupu? Pentru Neam şi pentru Rege alături de d. Maniu şi de d. Titulescu? Şi cu ce lupţi?… Cu contraziceri şi reveniri, cu ameninţări şi plângeri că eşti calomniat, cu pacte de neagresiune şi cu atitudini agresive faţă de naţionaliştii dela „Porunca Vremii” şi dela „Barou”!? „Din aceste alternanţe pelduniforme, balansând între violenţă şi timiditate, între crimă şi morală, o singură certitudine rămane: pactul de neagresiune cu ideile. D. Căpitan nu-i agresiv cu ideile. Nu se dă la ele, nici ele la d-lui. E singurul pact de neagresiune statornic, definitiv, imuabil. Cine se aseamănă, se adună! De aceia probabil a şi făcut pact cu d. Maniu. Şi, tot în virtutea acestui proverb de adâncă cuminţenie românească, mă găsesc astăzi alături de domnii A. C. Cuza şi Octavian Goga. „Porunca Vremii”, 1937-12-02
Aceste atacuri ale lui Istrate Micescu nu rămân nesancționate. Cei care reacționează imediat sunt colaboratorii săi cei mai apropiați, avocații Horia Cosmovici și Bogdan Sion, ambii secretari și ucenici ai lui Istrate Miscescu. Cum vom vedea în a doua parte a acestui articol, Micescu va plusa atacând Mișcarea și pe altă temă, și reacția avocaților va continua și mai vehement, zeci de colegi de breaslă se vor desolidariza public de maestrul Micescu.
O demisie. Domnul avocat Horia Cosmovici, vechi colaborator al d-lui Micescu, a trimis următoarea scrisoare fostului său maestru: Maestre, „întors din judeţul Ialomiţa unde fusesem plecat trei zile, pentru campania electorală şi revăzându-ne azi dimineaţă, mi-ai recomandat să cetesc scrisoarea dumitale către d. Octavian Goga. După ce am cetit-o, am înţeles rostul invitaţiei: îmi cereai să iau o atitudine, adică să aleg între cei şapte ani de profesie lângă dumneata şi cele şapte luni de Legiune lângă Căpitan. Aleg viaţa legionară. Luni 29 Noembrie 1937, Horia H. Cosmovici, Avocat „Lupta”, 1937-12-03
Al 2-lea secretar al d-lui Istrate Micescu l-a părăsit. D. av. Basarab Sion a trimes următoarea scrisoare d-lui Istrate Micescu: Domnule Profesor, Vă rog să luaţi cunoştinţă că ucenicia mea la Domnia Voastră ia sfârşit în urma atitudinei pe care aţi luat-o faţă de întruchipătorul speranţelor lumei legionare. Conştiinţa mea de legionar vede în această atitudine o piedică la apropierea sufletească ce trebue în mod firesc să stăpânească legăturile de meserie dintre Maestru şi ucenic al său, Basarab Sion, avocat, 1 Decembrie 1937. „Bună Vestire”, 1937-12-04
Același discurs și aceleași acuzații aduse de Istrate Miscescu legionarilor și șefului lor, s-au rostogolit din condeiul și discursul mai multor cuziști. Între aceștia s-a numărat și profesorul Ion Sân-Giorgiu, care intrase în PND în cursul anului 1936:
În ce privește campania electorală, situația politică s’a limpezit. De unde înainte de criză mișcarea naționalistă era divizată în mai multe formațiuni, astăzi, după împărțirea unităților, ea se rezumă numai la partidul Național Creștin, care are greaua sarcină și deosebită cinste de a reprezenta singur curentul naționalist. Într’adevăr d. Vaida a comis un act de sinucidere politică intrând cu cei șasezeci de prieteni pe listele liberale, iar partidul„Totul pentru Țară” și-a anulat, cu un singur gest, tot ce a încercat să înfăptuiască până aacum, când a intrat la „Frontul Popular” al d-lui Iuliu Maniu. Când un partid naționalist face pact cu socialiștii, democrațîi și jidanii, încetează de a mai milita în mișcarea naționalistă. Chiar dacă înțelegerea e făcută pentru așa pretinsă garantare a libertății alegerilor, ea apare că foarte suspectă, când se știe că rolul Frontului Popular, condus de d. Iuliu Maniu e să asigure libertatea jidanilor de a-și exprimă votul pentru acei care le cântă în strună. Precum vedeți, ne găsim singuri în mijlocul luptei electorale, spre a apăra ideia națională împotriva acelor care au părăsit-o pentru avantaje electorale. Doctrina politică naționalistă nu este un steag care se flutură spre a fi aruncat, ci însăși justificarea existenței politice a unui partid naționalist. Noi nu ne putem despărți de doctrina noastră. Vom învinge sau vom cădea cu ea. Mai bine preferăm să ne desființăm, jertfindu-ne pentru o credință, decât să ne sinucidem politicește, călcând în picioare crezul nostru. „Ţara Noastră”, 1937-11-29
Corneliu Zelea Codreanu va intenta și de această dată proces de calomnie:
- prof. Ion Sân-Giorgiu, care a fost reclamat parchetului de d. Corneliu Codreanu pentru calomnie, a fost citat ieri la cabinetul primului procuror de pe lângă Tribunalul Ilfov. D. Ion Sân-Giorgiu a venit la palatul Justiției la orele 13.30 însoțit de avocațîi săi și de secția de lăncieri a culorii de Negru și s-a prezentat d-lui prim-procuror Păcuraru. Pus în fața reclamăției d-lui Codreanu, d. Sân-Giorgiua recunoscut că scrisoarea manifest îi apasține și și-a menținut în întregime punctul de vedere cuprins în acea scrisoare. „Ţara Noastră” 1937-12-18.
În 9 decembrie 1937, „Bună Vestire” publică circulară 119 semnată de Corneliu Zelea Codreanu, în cadrul ei acesta atinge și problema Ion Sân-Giorgiu:
Un alt „prieten” musafir de câteva luni în mişcarea naţionalistă (cuzistă), candidat pe listele partidului naţional-creştin, mă binecuâantează în felul următor: „Partidul naţional-creştin este singurul organism care se înfăţişează cu un program naţionalist fără transacţîi, în timp ce celelalte formaţiuni naţionaliste au capitulat, fie în mâinile liberalilor, cum e cazul d-lor Vaida şi Iorga, fie în braţele frontului popular organizat de d. Maniu, cu concursul jidanilor şi al comuniştilor, cum e cazul partidului „Totul pentru Ţară” de sub conducerea d-lui Comeliu Codreanu”. Numele acestui „prieten” este Ion Sân-Giorgiu, profesor universitar. L-am dat în judecată pentru calomnie şi-l voiu ţine minte după cum şi voi legionari veţi ţine minte pe toţi acei ce au indrăznit să vă acopere cu noroi că să nu vă vadă ţara carnea vie a rănilor voastre.
Corneliu Zelea Codreanu, 9 decembrie 1937
În numărul viitor vom vedea care sunt celelalte două teme electorale folosite de cuziști împotriva partidului Totul pentru Țară și vom vedea numeroase reacții împotriva dlui Istrate Micescu care va susține că… Moța și Marin, alături de ceialalți legionari care au luptat în Spania, și-au pierdut cetățenia română.
Cezarina Condurache