Octavian Goga și efectele legii Vexler

Așa cum știți deja, bustul lui Octavian Goga, aflat în zona Copou, Iași, a fost îndepărtat la finalul lunii martie 2026 pe motiv de fascism, bustul încălca prevederile legii Vexler… Astfel, Octavian Goga a devenit prima victimă a legii Vexler, ironia sorții, un antilegionar lovit de o lege explicit antilegionară.

Desigur, fapta este una ticăloasă și nu face decât să atragă și mai mult atenția asupra abuzurilor pe care legea Vexler le deschide într-o Românie actuală care are o mie de probleme politice, militare, economice și sociale între care absolut nici una reală legată de fascism sau antisemitism.

Așadar, care e contextul întregii situații, care este problema legii Vexler cu Octavian Goga, ce acuze i se aduc, sunt ele relevante? Și bineînțeles, care este părerea noastră pe acest subiect? Vom trata pe scurt aceste aspecte pentru a oferi cititorului elementele necesare înțelegerii poziției noastre.

Context bustul de la Iași

Bustul fusese amplasat la Iași în data de 1 aprilie 2021, la inițiativa reprezentanților Ateneului Național de la Iași, pentru a marca 140 de ani de la nașterea lui Octavian Goga. Amplasarea acestui bust în zona Copou s-a făcut ținându-se cont de faptul că acesta a locuit un timp la Iași, fix în această zonă, pe stradă Gheorghe Asachi nr 9. Evident, dezvelirea bustului s-a făcut cu mare pompă instituțională, în prezența primarului Iașului, a directorului Casei de Cultură, a reprezentanților Primăriei, Prefecturii și Ateneului etc.

Mai mult, în discursurile publice autoritățile au evocat nu numai latura poetică a lui Goga („poetul pătimirii noastre”), ci au precizat clar că omagierea respectivă reprezintă un act de recunoștință pentru Octavian Goga – omul politic, prim-ministru, ministru al culturii, vice președinte al Academiei Române, făuritor al României Mari etc. Materialele video de la momentul dezvelirii bustului sunt și astăzi prezente pe internet, pot fi urmărite de cine dorește detalii mai exacte.

Imediat după dezvelirea bustului au apărut primele probleme, Institutul Elie Wiesel a fost, bineînțeles, nemulțumit și a cerut ca primăria să specifice în mod clar că acesta a promovat politici profasciste și că a fost antisemit. Prin urmare, până în vara lui 2021 a apărut pe o laterală a soclului o plăcuță cu următoarea inscripție: „Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României, întrucât a fost militant fascist și antisemit”. A fost compromisul făcut de Primăria Iași la acel moment, pe sistemul: păstrăm liniștiți poetul dacă blamăm omul politic.

Iată că în mai puțin de 5 ani bustul a fost înlăturat definitiv, invocându-se fix activitatea sa politică, lăudată la inaugurare și faptul că o plăcuță laterală îi sancționa opiniile politice nu a salvat situația. Cei care au solicitat eliminarea bustului din spațiul public pentru că prezența lui contravine prevederile legii Vexler, sunt o entitate numită „Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului” din Arad… Aceștia au transmis sesizări către Primăria Iași și chiar au deschis în instanță un proces cu aceasta, pentru înlăturarea bustului. Procesul nu a ajuns la sfârșit pentru că reprezentanții Ateneului, cei care au ridicat bustul, au venit în 28 martie 2026 și l-au luat. Bustul a fost depozitat într-una din sălile Ateneului (una în care nu este permis accesul publicului) și va fi redirecționat cândva (niciun palier de timp estimat) către unul dintre muzeele ieșene.

Poet al neamului

Este absolut clar pentru orice om de bun simț și posesor al unei culturi generale modeste sau medii, că, pentru români, Octavian Goga este unul din marii poeți ai neamului. Că a fost și om politic, că a luptat pentru românii din Transilvania, că a fost și premier al României, sunt informații necunoscute și neinteresante pentru majoritatea românilor de astăzi. Toată lumea îl cunoaște din manualele de limba română, nu din cele de istorie.

Să fim cinstiți, de la Unirea Principatelor și până la instaurarea comunismului au fost 42 de premieri, cine îi știe și îi și cinstește pentru această calitate a lor? Sau, ca să fiu și mai exactă, numai în perioada interbelică România a avut 29 de premieri și, da, Goga a fost unul dintre ei, deținând această poziție timp de doar 44 de zile. Cum ar putea un premier efemer și nepriceput cum a fost Goga să rămână în memoria națională pentru această funcție și să mai fie și cinstit public pentru asta? Deși așa ceva nu este posibli, iată că bustul său a fost eliminat.

Cultura, literatura, istoria cu faptele și personajele lor, nu pot fi sancționate sau apobate prin legi date de clasa politică a prezentului! Cine le dă lor dreptul din politicieni să se transforme în judecători, procurori, istorici, experți în cultură etc și să folosească un așa zis filtru fascist sau antisemit (legea Vexler) că să ne decupeze și modeleze cultura? Este absolut aberant.

Poetul Goga nu poate fi tras la răspundere sau pedepsit de clasa politică de azi pentru opțiunile lui politice de acum 100 de ani, care la acel moment erau perfect legale! Și dacă ar fi așa, de ce se fixează doar pe Goga și nu pe Regele Carol al II-lea cel care a creat guvernul Goga, de ce pe Goga și nu pe toți miniștri care au format acest guvern? Vom reveni puțin mai târziu la ideea asta. Mai mult, scoatem întâi un bust, dar se lucrează la sesizări, somații și procese pentru alte busturi, nume de străzi, nume de biblioteci, statui ale poetului. Cât va dura de la eliminarea prezenței în spațiul public până epurarea manualelor de română, volumelor publicate etc?

Cum se face că niciun om de cultură comunist nu e niciodată sancționat pentru opțiunea sa politică? Desigur că nici atunci nu aș fi de acord cu epurarea literară sau culturală pe motive politice. Asta se făcea cu predilecție sub comuniști, dar iată că metodele lor au găsit astăzi noi forme de manifestare și noi executanți. Și totuși, cum se face că singura constantă după care se aplică legile acestea politice de retezare a culturii este exclusiv filtru de fascism/antisemitism? Dar și aceasta se aplică cu dublă măsură, nu toți „fasciștii” au fost „fasciști”, același gest, același simbol folosit de mai multe personalități marcante produce pentru unii decapitări și eterne condamnări ale memoriei, iar pentru alții sunt efectiv trecute cu vederea.

Mare poet, dar mic om politic

Pentru că vorbim și despre Octavian Goga, omul politic, să vedem pe scurt care sunt problemele care i se impută. Trebuie să spunem de la început că pentru noi omul politic Goga a fost o dezamăgire și un blestem, dar motivele sunt diferite față de cele reclamate azi de autorități. Pentru că subiectul „legionari-guvernul Cuza-Goga” este mai complex, voi pregăti un material separat pentru a putea detalia și explica în voie. Dincolo de asta niciodată un legionar (nici în timpul guvernării legionare din 1940-1941, nici ulterior prin vocea foștilor deținuți politici legionari sau ai exilului legionar) nu s-a gândit la eliminarea lui Goga din spațiul public sau din cel cultural.

Alegerile parlamentare din decembrie 1937 au arătat că legionarii reprezentau a treia putere politică în țară, după liberali și țărăniști. Profitând de faptul că liberalii nu atinseseră pragul electoral de 40% din voturi, practic necâștigând aceste alegeri și temându-se de poziția obținută de Partidul Totul pentru Țară, Regele Carol decide să încredințeze formarea guvernului lui Octavian Goga care se clasase pe poziția a patra în alegeri, adunând puțin peste 9 % din voturi.

Decizia a fost una strict personală a regelui, impusă clasei politice, și avea ca scop crearea unui guvern-tampon care să aducă, pe de o parte, nemulțumire generală a alegătorilor și a politicienilor și, de pe de alta, să încerce să rupă o felie din popularitatea legionarilor. Scopul final, așa cum avea să se vadă clar la 44 de zile de la numirea acestui guvern minoritar, a fost instaurarea dictaturii regale.

Ce s-a întâmplat de fapt în timpul celor 44 de zile de guvernare Goga, 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938? În primul rând Octavian Goga a acceptat rolul de marionetă regală, nu am înțeles niciodată cum a putut fi păcălit să intre în acest carusel carlist din care știa că nu poate ieși necompromis. Guvernul său a venit într-adevăr cu niște legi considerate de mulți, atunci și acum, ca fiind antisemite.

Cel mai celebru a fost Decretul regal nr.169 pentru revizuirea cetățeniei. Prin aceasta, li se cerea tuturor locuitorilor de origine evreiască din cuprinsul României Mari, care primiseră cetățenia română anterior anului 1919, să depună documente prin care să demonstreze că aveau dreptul la cetățenia română. Deși considerată lege antisemită, în fapt aceasta cerea la verificat documentele pe care legile anterioare le stipulau ca obligatorii pentru primirea cetățeniei române de către evrei. Este vorba aici, de exemplu, despre Decretul-lege din 28 mai 1919, emis de guvernul Brătianu, care prevedea acordarea cetățeniei române evreilor dacă erau născuți în România, dacă luptaseră pentru România în Primul Război Mondial, dacă nu fuseseră supuși unui stat străin etc. 

Toate aceste prevederi și condiții fiind integrate în Constituția din 1923, Constituție ce era în vigoare la momentul formării guvernului Goga. Presa a tratat subiectul fără niciun titlu strident, mai mult, ecoul acestui decret a fost ilustrat cu titluri de genul „Revizuirea cetățeniilor obținute prin fraudă”, pe prima pagină a ziarului Universul din 20 ianuarie 1938. În urma decretului lui Goga aproximativ 30% din evreii din România au rămas fără cetățenie română pentru că nu au putut prezenta dovada obținerii acesteia și nici documentele menționate mai sus. „Vina” a rămas pe seama lui Goga, deși Regele Carol a fost cel care a păstrat și implementat acest decret. 

Alte legi și decrete ale guvernului Goga au vizat: suprimarea presei evreiești din Sărindar, Dimineața, Lupta, Lumea, Adeverul, Noutatea etc; retragerea permisului de liberă circulație CFR pentru ziariștii evrei; excluderea evreilor din administrația publică; eliminarea evreilor de la vânzarea produselor aflate sub monopol de stat (alcool, tutun, chibrituri) şi din comerțul agricol; exproprierea de utilitate publică a întreprinderilor agricole evreiești, a imobilelor şi a proprietăților aparținând unor evrei sau unor instituții evreiești; expulzarea rabinilor care nu erau cetăţeni români; interzicerea predării religiei evreiești în școlile de stat etc.

Toate legi antiseminte am putea spune, nu? Nici nu am zis că nu este așa, doar că… acest guvern a stat în funcție în total 44 de zile! Nici nu a apucat să pună în practică toate acestea, dar cel care le-a moștenit și aplicat după bunul plac a fost Regele Carol al II-lea, marele beneficiar al acestor legi! Gândiți-vă, la nivelul anului 1938, cu mijloacele tehnologice și logistice de atunci, cam în cât timp se putea face de exemplu un recensământ al evreilor angajați ca funcționari publici, în cât timp se putea aduna această informație, în cât timp se putea verifica, în cât timp se putea implementa efectiv? Goga a fost brațul cu care Regele și-a asigurat niște privilegii ulterioare, toată lumea l-a blamat pe Goga ca antisemit, dar cel care a aplicat și a cules roadele legilor împinse înainte de Goga a fost exclusiv Relege Carol al II-lea!

Și chiar așa, ați auzit pe cineva acuzându-l pe Carol al II-lea de antisemitism sau fascism? A cerut cineva vreodată schimbarea numelui lui din componența străzilor, bibliotecilor, s-a cerut eliminarea statuilor etc? Cu Regele Carol al II-lea situația este și mai complexă, să nu uităm că el era și „Primul Străjer”, conducător al organizației de tineret pe care o crease cu scopul de a „rupe” din publicul legionar. Și ce salut avea organizația lui Carol, cea condusă de Teofil Sidorovici, fratele NKVD-istei Alexandra Sidorovici și cumant al lui Silviu Brucan? Fix același salut ca și Mișcarea Legionară. Nimeni, niciodată, nu a rostit un cuvânt împotriva acestui salut.

Mai mult, Goga, așa marionetă cum era, avea sub conducere un cabinet întreg. S-a opus vreunul dintre membrii guvernului acestor legi? Nu. Hai să zicem că parte dintre miniștri, ca membri de bază ai Partidului Național Creștin, împărtășeau întru totul ideile lui Goga, mă refer aici la A.C. Cuza și fiul său Gheorghe Cuza, Istrate Micescu etc. Dar în guvern aveam și alte nume: istoricul Transilvanei, Ioan Lupaș, Radu Irimescu, țărăniștii dizidenți R.D. Ioanițescu și Virgil Potârcă, și dincolo de toți aceștia, „prietenul” nostru Armand Călinescu. Și dacă tot l-am pomenit pe Armand, vreau să știți că și el practica exact același salut ca Mișcarea Legionară. Din acest guvern a făcut parte și Generalul Ion Antonescu, știu, el este acuzat oficial și de fascism și de antisemitism, dar pentru perioada dictaturii sale, nu am auzit pe nimeni să îi reproșeze antisemitismul din perioada în care a fost ministru în guvernul Goga.

Cum se face că dintre toți doar Goga a rămas cu eticheta de prim-ministru fascist și antisemit după scurta lui aventură executivă? Nici fostul său coleg de partid, care avea aceleași (și poate mai acute) păreri antisemite, faimosul Nicolae Iorga, nu a fost niciodată, dar niciodată acuzat de antisemitism sau fascism.

Svastici și antisemitism

Nu aș fi crezut că voi ajunge să îl apăr în vreun fel pe Goga, ca om politic, totuși iată, că trebuie să o facem pentru corectitudine și pentru a ne respecta propriile principii. România interbelică – prin clasa politică și oamenii de rând – practica antisemitismul, ceea ce la acel moment era considerat reacție și atitudine larg acceptată a ajuns peste ani să fie suprapusă unei forme de antisemitism violent și criminal, ceea ce nu este nici corect și nici adevărat. Să nu uităm care era definiția antisemitismului și mai ales exemplificarea lui în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ediția Scriban 1939: antisemít, -ă s. și adj. (anti- 1 și Semit – Jidan). Contra jidanilor: Tot Românu e antisemit, ziar antisemit.

Circulă ca o acuzație supremă împotriva lui Goga, faptul că a fost înmormântat cu svastica pe piept. Svastica era un simbol larg întâlnit și folosit în perioada interbelică, nu numai în România și asta cu mult înainte de ascensiunea lui Hitler. Să nu uităm că în 1923 svastica era folosită de tinerii care lucrau în prima tabăra de lucru legionară: cărămidăria de la Ungheni. În 1925, după câștigarea procesului Manciu, studențimea l-a așteptat pe Corneliu Zelea Codreanu cu un steag mare cu svastica, tot atunci a apărut și a circulat timbrul „Corneliu Zelea Codreanu – erou al studențimii”, timbru care era ornat cu svastici, apoi câteva luni mai târziu invitațiile la nunta lui Codreanu cu Elena Ilinoiu și cununiile folosite în timpul căsătoriei erau împodobite cu zvastică. 

Vreau să va reamintesc că în 1923 Hitler se afla în temniță, iar NASDAP-ul era interzis și viitorul lui nu vestea nici pe departe amploarea pe care avea să o aibă ani buni mai târziu. Cei ce se miră de zvastica de la pieptul lui Goga probabil nu au habar că steagul Partidului Național Creștin avea în mijloc o svastică mare și că aceasta trona și pe prima pagină a ziarului gogo-cuzist „Țara Noastră”, totul cât se poate de firesc și oficial într-o Românie interbelică unde svastica era un simbol absolut legal. Așadar, de ce ar fi de incriminat azi faptul că Octavian Goga a purtat o svastica pe piept în sicriu în mai 1938, din moment ce nu exista nicio lege care să îi fi interzis sau sancționat acest fapt?

Cei care flutură această acuzație ca argument determinant pentru scoaterea lui Goga din spațiul public par să nu știe cum arată corona Reginei Maria și nici faptul că până în ziua de astăzi această coroana este considerată o capodoperă a bijuteriilor Art Nouveau și este una din comorile Tezaurului Istoric din cadrul Muzeului Național de Istorie. Unii vor zice, vai! dar este o cruce gramată! Desigur, este Crucea Reginei Maria, simbolul ei folosit ca distincție pentru militari și civili ca rol eroic în timpul războiului. Dacă este a Reginei Maria o putem numi cruce gramată și nu mai vedem că este la bază o svastică clară, dacă ar fi purtat-o de pildă Goga era fără dubiu o svastică…   

Istoria și cultura nu pot fi sancționate prin lege

Cu bune și cu mai puțin bune, ca mai toate personalitățile istorice și culturale, Goga nu poate plăti astăzi, incriminat de o lege actuală, pentru opțiunile politice avute cu 100 de ani în urmă. Așa cum nu ar fi corect să plătească nicio altă personalitate culturală și literară, indiferent de tabăra politică în care s-a aflat la un moment dat.

Cum ar fi dacă mâine ar veni la putere o facțiune dacistă (Doamne ferește!) și ar decide să îl scoată pe Împăratul Traian din istorie și din spațiile publice, pentru că, nu-i așa, el este prin definiție agresorul și opresorul dacilor. Vi se pare și aberant și amuzant în același timp, nu? Și cu siguranță nu ar mai trebui să avem relații politice, economice sau culturale cu Turcia de astăzi pentru că Imperiul Otoman ne-a atacat, înrobit și răpit fecioarele. Să mai zic ceva de unguri și austrieci? Păi ne-au ținut iobagi la noi acasă, l-au prigonit pe Iancu, au plătit în galbeni asasinarea lui Horia, Cloșca, Crișan…? De ruși ce să mai vorbim, că ei, parțial, ne stăpânesc și acum… Cel mai sigur ar fi să avem doar relații cu Israelul și să adaptăm acestor relații tot ce ține de istorie, politică și cultură, în felul asta suntem siguri că nu putem greși.

Dacă Goga trebuie scos din spațiul public pe legea Vexler, atunci mai bine decupați toată perioada interbelică și dați o lege prin care să decretați că în România s-a trecut din 1919 direct la dictatura antonesciană din ianuarie 1941, ca să fie mai simplu și să nu stați să vă luptați cu fiecare braț ridicat în perioada asta, cu fiecare insignă, articol sau cruce. Până la urmă, oricum privim lucrurile, în septembrie 1940-ianuarie 1941 România s-a numit Stat Național Legionar, a cântat, fredonat sau măcar reținut „Sfântă Tinerețe Legionară”, a salutat cu brațul sus noua conducere, a înmormântat cu funeralii naționale pe Căpitan, Nicadori și Decemviri. Poate nu știați dar puțin a lipsit („mulțumiri” Generalului Antonescu…) să apară și noua stemă, noile monede și bancnote, toate cu gardul legionar pe ele. Deci nimeni nu poate scăpa acelei perioade dacă vă uitați atent. Sau dacă vreți să continuați pe linia asta, tot așa la bucată, vă recomand să vă canalizați efortul și către Nicolae Iorga, Regele Carol al II-lea, Armand Călinescu, Teofil Sidorovici (pardon, el nu se pune, e peste legea Vexler), și de ce nu, Regina Maria, Regele Mihai și Regina Elena, avem „dovezi” că și ei au fost fasciști…

Cezarina Condurache

 

Default thumbnail
Subiectul precedent

Ion Gavrilă Ogoranu și Maramureșul

Default thumbnail
Subiectul următor

ABC CATEHETIC: CURAJUL CREȘTIN CA VIRTUTE CARDINALĂ

Cele mai recente din

Default thumbnail

Tăcere și muncă

Deviza taberilor de muncă legionară este aceasta: TĂCERE ȘI MUNCĂ. Iar în